ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2016

Decizia nr. 114/2016

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a A. și respinsă acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL - Filiala Alba și a fost obligată pârâta D. România SRL la plata următoarelor sume:

- 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010;

- 71.945.714 lei, reprezentând discount în procent de 10%, calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010;

- 35.972.714 lei reprezentând onorariu de marketing de 5%, calculat la valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010;

- 3.578.653 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de lipsa de stoc în anii 2009 - 2010. A fost obligată, de asemenea, pârâta la plata dobânzii legale, de la data formulării acțiunii și până la plata integrală a debitului, fiind respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată, precum și la plata sumei de 19.300 lei, reprezentând diferență onorariu expert contabil.

Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, s-a dispus înlăturarea erorilor materiale din oficiu și la cererea reclamantei B. SRL, strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, privind pe reclamanta B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL Filiala Alba, pe pârâta D. România SRL și pe pârâta A., în sensul eliminării mențiunilor referitoare la obligarea pârâtei D. România SRL la plata sumei de 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010 și valoarea discount-ului în procent de 10% calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010 în cuantum de 71.945.714 lei, prin trecerea valorii corecte a discount-ului în procent de 10% calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010, de 71.945.428 lei.

Împotriva Sentinței civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 a declarat apel pârâta D. România SRL, în cadrul apelului, solicitând și suspendarea executării sentinței apelate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. 6552/2/2015, la data de 27 octombrie 2015, petenta D. România SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. SRL, reprezentată prin lichidator judiciar C. SPRL - Filiala Alba, emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se suspende provizoriu executarea Sentinței civile nr. 5611/2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul apelului declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin Sentința civilă nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2015, a fost admisă cererea de suspendare vremelnică a executării Sentinței civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunțate de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, formulată de petenta D. România SRL, în contradictoriu cu intimata B. SRL prin lichidator judiciar C. SPRL - Filiala Alba. A fost suspendată executarea vremelnică a Sentinței civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice a aceleiași sentințe, formulate în cadrul cererii de apel.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că:

Sunt întrunite condițiile formale de admisibilitate a cererii, deoarece hotărârea a cărei suspendare se solicită este susceptibilă de a fi executată, conform prevederilor art. 720

8

C. proc. civ., fiind pronunțată în primă instanță în dezlegarea unui litigiu purtat între profesioniști; hotărârea a fost atacată cu apel, iar în cadrul apelului s-a solicitat și suspendarea executării; petenta a consemnat o cauțiune în cuantum de 8.309.513,67 lei și a depus la dosar dovada acestei consemnări, reprezentând 1% din suma totală de 830.951.367 lei la care a fost obligată prin sentința apelată.

Totodată, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele impuse cumulativ de prevederile art. 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. rezultă că cererea de suspendare a executării vremelnice, formulată pe cale de ordonanță președințială, trebuie să întrunească cumulativ trei condiții și anume urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

În ceea ce privește condiția vremelniciei, aceasta a fost probată, cât timp petenta a solicitat suspendarea executării Sentinței civile nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pe cale de ordonanță președințială, până la judecarea cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe, formulate în cadrul apelului.

Cu referire la celelalte condiții impuse de lege, instanța a reținut că ordonanța președințială reprezintă o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun, hotărârea luată pe această cale neavând scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Raportat la aceste împrejurări, existența apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe și a cererii de suspendare a executării acesteia în cadrul apelului, coroborat cu aspectele invocate de către petentă referitoare la situația juridică în care se regăsește intimata, precum și la efectele unei popriri a conturilor în baza unei executări silite, completată de posibilitatea reală de a obține întoarcerea executării în caz de obținere a unei hotărâri favorabile în apel, constituie o aparență suficientă în susținerea dreptului de a cere suspendarea executării.

Urgența luării măsurii în sensul solicitat de petentă există, chiar dacă partea adversă nu a întreprins măsurile necesare pentru executarea silită. Astfel, deși intimata nu a inițiat executarea, instanța a reținut că aceasta se află sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006, în stare de faliment, cu o valoare totală a pasivului de 1.892.788.296,17 lei și în etapa publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență din 30 martie 2015 a planului de distribuție rectificat al fondurilor debitoarei; faza avansată a procedurii insolvenței, numărul mare de creditori, dar nu în ultimul rând celeritatea ce guvernează această procedură pot reprezenta argumente rezonabile și pertinente care să determine inițierea executării silite de către lichidatorul judiciar, pentru satisfacerea creanțelor semnificative înscrise în tabelul definitiv.

Tot în aparență, eventualul prejudiciu pe care l-ar încerca intimata B. SRL ca urmare a neîncasării la acest moment a creanței sale împotriva petentei D. România SRL ar putea fi acoperit mai facil decât prejudiciul pe care l-ar suferi petenta în condițiile în care ar fi privată de folosința unei sume considerabile. Tot astfel, și o eventuală întoarcere a executării silite ar putea fi îngreunată semnificativ în situația distribuirii sumei executate între creditorii din procedura insolvenței B. SRL.

Împotriva Sentinței civile nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2015, reclamanta B. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii ordonanței președințiale formulate de pârâta D. România SRL, cu privire la Sentința civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011.

Recurenta a făcut o succintă prezentare a contextului litigios.

În motivarea recursului, a arătat, în esență, următoarele:

În privința principalei critici invocate de D. România SRL, în sensul că prin Sentința nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (cu referire la suma de 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010), recurenta a arătat că aceasta reprezintă o simplă eroare materială a instanței, care, în multitudinea pretențiilor invocate de B. SRL și a calculelor efectuate prin raportul de expertiză contabilă, a cuprins din eroare printre pretențiile acordate și suma respectivă, care reprezenta în realitate baza de calcul a pretențiilor reclamantei.

În ceea ce privește celelalte pretenții admise de instanța de fond, soluția este legală, fundamentându-se atât pe o corectă interpretare a prevederilor contractuale, cât și pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.

În baza principiului forței obligatorii a contractului reglementat la art. 969 C. civ. 1865 și a principiului executării cu bună-credință a obligațiilor asumate, reglementat la art. 970 C. civ., D. România SRL era ținută de executarea obligațiilor contractuale, astfel cum acestea au fost agreate de părți, în caz contrar fiind incidente prevederile răspunderii contractuale.

Răspunderea civilă contractuală intervine atunci când sunt întrunite următoarele condiții: existența unui contract, ca premisă a angajării răspunderii contractuale; existența unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

În cauză, au fost întrunite toate condițiile mai sus enunțate, având în vedere faptul că D. România SRL și-a încălcat obligațiile asumate contractual, prin sistarea intempestivă a livrării produselor către B. SRL și prin rezilierea abuzivă de către pârâtă, a contractului de distribuție; s-a produs un prejudiciu recurentei-reclamante, ca urmare a faptei ilicite a intimatei-pârâte; există un raport de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciul cauzat; este îndeplinită condiția vinovăției SC D. România SRL.

Arată recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la urgență, întrucât SC D. România SRL nu face dovada prejudiciului grav și iremediabil pe care o eventuală punere în executare a sentinței ar avea-o asupra sa. În acest sens, suma de 111.497.081 lei reprezintă aproximativ 1,21% din cifra de afaceri înregistrată de SC D. România SRL, fapt pentru care nu se poate susține că activitatea acesteia ar fi prejudiciată în mod semnificativ.

Pe de altă parte, simpla invocare a caracterului executoriu al sentinței, nu poate constitui o dovadă a îndeplinirii condiției urgenței, în cazul de față nefiind demarată procedura de executare silită.

De asemenea, solvabilitatea SC D. România SRL nu reprezintă un motiv care să determine suspendarea executării sentinței în cauză, cu atât mai mult cu cât, recurenta se află în procedura de faliment.

În drept, a invocat dispozițiile art. 582 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă SC D. România SRL a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

A arătat în acest sens că, în mod corect, instanța a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.

Recurenta nu a prezentat care anume motive de nelegalitate sau de netemeinicie afectează sentința recurată, reiterând argumentele prezentate în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei.

Chiar în situația îndreptării erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, motivele care justifică suspendarea executării vremelnice persistă: obligarea D. România SRL la plata sumei de 111.497.081 lei este rezultatul interpretării cu rea-credință a contractului de distribuție încheiat de părți, fraudă prin care B. SRL dorește să creeze o contra-creanță pe care să o opună creanței aparținând D. România SRL, în sumă de 399.043.629,95 lei.

Reaua-credință a SC B. SRL, în crearea unor mecanisme frauduloase, a fost constatată de Curtea de Apel București, iar reaua credință a acesteia, în derularea relațiilor contractuale cu SC D. România SRL a fost constatată atât de Consiliul Concurenței, cât și de Curtea de Apel București.

Tribunalul București, analizând fondul cauzei, nu a motivat în niciun fel respingerea argumentelor invocate de către pârâtă, cu privire la interpretarea clauzelor contractuale.

Întrucât B. SRL este supusă procedurii falimentului, orice sumă plătită către aceasta, urmează să fie distribuită creditorilor, fiind imposibilă întoarcerea executării în cazul admiterii apelului declarat de intimata-pârâtă.

Caracterul executoriu al Sentinței civile nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015 conduce la necesitatea imperativă de a dispune suspendarea, neînceperea executării silite neputând constitui un impediment pentru suspendarea sentinței.

Susține, de asemenea, intimata-pârâtă, că în favoarea sa operează o evidentă aparență de drept, hotărârea pronunțată de Tribunalul București fiind netemeinică și nelegală, de natură să o prejudicieze iremediabil.

Arată, de asemenea, pe larg, argumentele neanalizate de Tribunalul București, privitoare la interpretarea articolelor 7.1.6 și 4.2.3 din contract.

Susține că este îndeplinită condiția urgenței, având în vedere faptul că Sentința civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015 este executorie, iar în cazul în care reclamanta ar proceda la executarea silită, i s-ar cauza un prejudiciu uriaș, imposibil de recuperat, având în vedere că B. SRL se află în faliment.

Precizează, de asemenea, intimata-pârâta, că demararea executării silite nu reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie, această măsură având rolul de a preîntâmpina o executare silită. Așadar, condiția urgenței este întrunită chiar de la momentul pronunțării sentinței executorii, nefiind necesară efectuarea vreunui demers în sensul executării propriu-zise.

Toate aceste argumente, acreditează ideea existenței unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, condiție prevăzută de dispozițiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând, cererea de recurs formulată de reclamanta B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL - Filiala Alba, constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, iar, potrivit art. 280 alin. (1) C. proc. civ., cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit, în tot cursul instanței de apel.

Dispozițiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, prin ordonanța președințială, se pot lua măsuri provizorii, grabnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții.

Două condiții sunt prevăzute expres de text: urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii și anume neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedură de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri.

În raport cu aceste aspecte, este de menționat că admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor prevăzute de alin. (1) al art. 581 C. proc. civ., ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces.

Înalta Curte apreciază că, în prezenta pricină, sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., aspectele analizate și reținute de Curtea de Apel București, fiind corecte.

Condiția urgenței este dovedită pe de o parte de faptul că Sentința civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 este executorie, reclamanta putând proceda la executarea silită a acesteia în orice moment, iar pe de altă parte de faptul că B. SRL se află în insolvență, având un număr mare de creditori, fapt care ar face practic imposibilă întoarcerea executării în cazul în care apelul declarat de D. România SRL ar fi admis.

Caracterul vremelnic rezultă din faptul că măsura este dispusă pentru o durată determinată, respectiv până la soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței apelate.

Condiția neprejudecării fondului este, de asemenea, îndeplinită, întrucât, prin dispunerea măsurii solicitate pe cale de ordonanță președințială nu se aduce atingere aspectelor deduse judecății.

Legat de aspectele ce țin de fondul cauzei, în contextul în care cadrul procesual al prezentei cereri este limitat la cercetarea aparenței dreptului, nu pot face analiza prezentului recurs.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat recurenta-reclamantă B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 193 din 4 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 193 din 4 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.

Procesat de NN - GGC