ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 309/2017

Decizia nr. 309/2017

Ședința publică de la

23 februarie

2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/2012 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. să se dispună:

a) Rezilierea contractului de prestări servicii nr. 071 încheiat de către părți la data de 06 august 2009, pentru neîndeplinirea obligației de plată de către pârâtă;

b) Obligarea pârâtei la plata sumei de 599.704 lei reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, în cuantumul ratelor restante din onorariul de succes datorat conform contractului, constând din:

i. Tranșa 2 în valoare de 333.282,40 lei, reprezentând 50% din cuantumul onorariului de succes stabilit conform art. 3.1 din contract;

ii. Tranșa 3 în valoare de 256.150,65 lei reprezentând 40% din contractul onorariului de succes, din care s-a scăzut onorariul achitat;

a) Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată reclamantei până la data plății efective.

b) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În drept, reclamanta își întemeiază pretențiile pe art. 969 alin. (1), art. 1073, art. 1082, art. 1294 și art. 1361 C. civ. și art. 5 din condițiile speciale ale contractului din 06 august 2009.

Prin sentința arbitrală nr. 235 pronunțată la 05 decembrie 2012 în Dosarul nr. x/2012 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare dată la 20 decembrie 2012 în dosarul menționat, s-a admis acțiunea arbitrală așa cum a fost formulată și precizată și în limitele în care a fost taxată și, în consecință, s-a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 încheiat între părți și a fost obligată pârâta la plata sumei de 589.433,05 lei reprezentând onorariu și la plata cheltuielilor arbitrale constând în taxa de înregistrare de 895,78 lei și taxa arbitrală de 38.336,13 lei, în raport cu considerentele reținute de tribunalul arbitral.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 235 din 15 decembrie 2012, petenta B., prin lichidator SC C. SPRL, a formulat acțiune în anulare, în temeiul art. 364 lit. c) și d) C. proc. civ., solicitând anularea acesteia în totalitate, în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. c) și d) C. proc. civ., iar în urma rejudecării respingerea în întregime a acțiunii arbitrale, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 109 pronunțată la 09 octombrie 2013 în Dosarul nr. x/2/2013 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, a admis acțiunea în anulare, a anulat sentința arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 și, pe fond, a constata reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 599,704 lei reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea construcției, precum și a sumei de 39.231,91 lei cheltuieli de judecată, pentru considerentele reținute.

Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs atât reclamanta B., cât și pârâta SC A. SRL.

Prin Decizia nr. 3145 pronunțată la 21 octombrie 2014 în Dosarul nr. x/2/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul reclamantei, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea pe fond a acțiunii, menținând restul dispozițiilor sentinței și a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

La rejudecarea cauzei în fond, în privința litigiului dintre părți, Curtea a încuviințat ambelor părți administrarea probei cu interogatoriu, răspunsurile fiecărei părți la interogatoriu fiind atașate la dosar, și a respins proba cu expertiza contabilă solicitată de B., ca neutilă soluționării cauzei.

Față de acestea, analizând probatoriul administrat în cauză Curtea a reținut pe fond următoarele:

Reclamanta SC A. SRL și-a restrâns în mod neîndoielnic, încă din data de 21 noiembrie 2012, capetele de cerere asupra cărora a menținut sesizarea instanței, ca urmare a faptului că a înțeles să-și îndeplinească obligația de timbrare numai cu privire la acestea astfel că, pe cale de consecință, judecata pe fond în cauză privește numai capetele a, b1 și d din cererea reclamantei.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea rezilierii contractului de prestări servicii de consultanță, Curtea a reținut că în mod indiscutabil, după cum s-a dovedit în cauză prin înscrisurile depuse și, de altfel, nici nu a contestat partea adversă în limita acestor aspecte, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract în sensul de a întocmi proiectul de atragere de fonduri europene în beneficiul pârâtei B., de a depune proiectul respectiv la Autoritatea de management și de a urmări selecționarea acestuia, iar în raport cu acestea, proiectul a fost declarat câștigător, iar pârâta a și încheiat contractul de finanțare. Pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale menționate s-a stabilit în favoarea SC A. SRL un onorariu de succes, plătibil în 3 tranșe. În raport cu încheierea contractului de finanțare, de natură să atragă, în executarea lui, fondurile europene vizate de pârâtă, reclamanta, în mod justificat, față de dispozițiile art. 3 din condițiile speciale, a emis la plată factura din 21 decembrie 2010 pentru prima tranșă din onorariul de succes, dar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată. În aceste condiții devin incidente prevederile art. 1020 din V.C.C. în sensul că într-un contract sinalagmatic, cum este cazul celui în discuție, este subînțeleasă întotdeauna o condiție rezolutorie în situația în care una dintre părți nu își îndeplinește obligația contractuală asumată. De altfel și potrivit art. 32 din contractul părților se prevede că rezilierea poate fi solicitată pentru încălcarea unei obligații, de partea care nu cade în pretenții, prin art. 35 părțile au stipulat obligația pârâtei de a achita toate sumele restante, inclusiv onorarii de succes și în condițiile încetării contractului lor, prin art. 31 s-a prevăzut expres că după aprobarea proiectului, serviciile prestatorului se consideră îndeplinite integral, conform contractului, iar prin art. 12.2 s-a prevăzut plata în mod obligatoriu a onorariului de succes, sub condiția suspensivă a neaprobării proiectului de către Autoritatea de management (or, în cauză a intervenit această aprobare) și indiferent de încheierea contractului de finanțare între Beneficiar și Autoritatea de management (or, în cauză acest contract s-a și încheiat). Față de considerentele arătate Curtea apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere analizat.

Nu sunt în măsură să conducă la o concluzie în sens contrar nici răspunsurile la interogatoriile formulate în cauză și, mai ales, nu pot fi reținute susținerile B. în sensul că ar fi incidentă excepția prevăzută prin art. 12.3 din contractul părților, pretinzându-se că neacordarea, ulterior aprobării proiectului, a finanțării nerambursabile ar fi intervenit din motive care nu pot fi imputate beneficiarului. Sub acest din urmă aspect este de reținut că însăși pârâta a solicitat rezilierea contractului de finanțare, iar Autoritatea de management a luat act de această reziliere, în contextul unor motive care priveau un anume conflict de interese în calitate de subcontractante a societăților membre ale B. și modificarea procedurii de acordare a prefinanțării - fără ca vreunul din aceste motive să aibă vreo legătură cu reclamanta și prestațiile acesteia, iar nu numai cu pârâta, căreia îi sunt imputabile.

Răspunderea contractuală a reclamantei, sub aspectul naturii și îndeplinirii obligațiilor asumate, era limitată la contractul de prestări servicii de consultanță, până la aprobarea și încheierea contractului de finanțare, în condițiile în care în acesta din urmă nici nu este parte. Chiar dacă la executarea contractului de finanțare problemele apărute ar fi fost generate de o terță persoană - Autoritatea de management, etc. - alta decât pârâta, aceasta nu este de natură, strict în contextul executării contractului de prestări servicii, limitată la părțile din acest contract, să înlăture caracterul imputabil al motivelor neacordării finanțării în raport cu pârâta și să atragă, în consecință, incidența art. 12.3 din acest din urmă contract.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata tranșei 2 și 3 din onorariul de succes în sumă totală de 589.433,05 lei și acesta apare ca întemeiat, în contextul considerentelor arătate anterior nejustificându-se neplata de către pârâtă și a acestor două tranșe din onorariul de succes convenit de părți în condițiile arătate și, de asemenea, față de soluția pronunțată pe fondul litigiului apare ca întemeiat și capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenții. Sub acest din urmă aspect, Curtea va avea în vedere numai cheltuielile dovedite a fi fost efectuate în fața tribunalului arbitral pentru că, în rest, prin concluziile puse în cauză, reclamanta a menționat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Având în vedere considerentele arătate Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 150 din 17 septembrie 2015 a admis acțiunea formulată de SC A. SRL, a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009; a obligat pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 599.704 lei, reprezentând onorariu și penalități de întârziere și a sumei de 39.231,91 lei, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Prin Încheierea de ședință nr. 22/F din 13 octombrie 2016Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 150 pronunțată la data de 17 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/2/2013* de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în cauza privind pe reclamanta SC A. SRL, în sensul că în loc de "plata către reclamantă a sumei de 599.704 lei reprezentând onorariu și penalități de întârziere." cum din eroare s-a menționat, se va consemna ".plata către reclamantă a sumei de 599.704 lei, reprezentând onorariu." în mod corect.

Împotriva sentinței civile nr. 150 din 17 septembrie 2015, a declarat recurs pârâta B. prin lichidator SC C. SPRL, prin care a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței atacată și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca nefondată.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

În susținerea cererii, recurenta-pârâtă a arătat în principal că instanța de fond a reținut în mod greșit principiul relativității efectelor contractului, cu referire la contractul de prestări servicii și cel de finanțare în discuție în speța de față.

În esență, se susține că plata onorariului stabilit prin contractul de prestări servicii la art. 3 și art. 12 depinde în mod direct de derularea contractului de finanțare, astfel încât invocarea de către instanța de fond a relativității efectelor contractului de prestări servicii în raport de îndeplinirea sau neîndeplinirea finanțării este eronată.

Aplicând eronat acest principiu, instanța de fond în realitate a înlăturat condițiile convenite de părți pentru executarea contractului de prestări servicii.

În consecință, solicită ca instanța de recurs să rețină îndeplinirea integrală a situației juridice stipulate în cuprinsul art. 12.3 din contractul de prestări servicii și să constate că modificarea legislativă intervenită înlătură orice fel de culpă a B. pentru denunțarea contractului de finanțare.

O altă critică a recurentei-pârâte este reprezentată de reținerea eronată a culpei pârâtei în contractul încheiat cu SC A. SRL, deși prevederile contractuale au stabilit că prestarea serviciilor urma să fie desfășurată utilizând facilitățile, tarifele și creditul unuia dintre asociații B.

Recurenta-pârâtă arată că motivele rezilierii contractului nu sunt imputabile B., ci pârâtei SC A. SRL.

Modificările legislative intervenite sunt asimilate potrivit contractului unui caz de forță majoră, cauză exoneratoare de răspundere. În această situație nu sunt întrunite cerințele cerute de art. 1020 C. civ. pentru a se dispune rezilierea contractului de prestări servicii, în lipsa culpei pârâtei.

Recursul este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile formulate, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de către instanța de fond, fără a prezenta și argumenta motivele de nelegalitate în mod distinct.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va examina criticile fără a se substitui părții, în ideea de a păstra echilibrul procesual specific acestei căi extraordinare de atac, prin încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de această cerință procedurală, recurenta nu a distins între cele două ipoteze ale motivului de nelegalitate invocat, pentru ca să provoace o analiză riguros exactă asupra deciziei din apel.

Înalta Curte reține că invocarea de către instanță a principiului relativității efectelor contractului de prestări servicii este întemeiată.

În mod corect a fost aplicat principiul sus evocat, apreciind că modificările intervenite în contractul de finanțare nu sunt de natură, prin raportare la contractul de prestări servicii să înlăture caracterul imputabil al motivelor neacordării finanțării.

Efectele contractului de prestări servicii nu depind de îndeplinirea obligațiilor stabilite în contractul de finanțare, culpa pârâtei constând în sustragerea de la obligația de plată a onorariului de succes datorat reclamantei.

Sunt de observat din această perspectivă dispozițiile art. 12.2 din contract, conform cărora plata onorariului de succes va fi făcută indiferent de încheierea relației contractuale între Autoritatea de Management și beneficiar (recurenta-pârâtă în cauză). În mod legal a apreciat instanța de fond incidența dispoziției contractule menționate, în condițiile aprobării finanțării în urma proiectului întocmit de intimata-reclamantă.

Aspectele legate de modul de derulare a raporturilor în cadrul mecanismului de finanțare propriu-zisă nu înlătură obligația recurentei-pârâte de respectare a clauzelor contractuale asumate, în special a clauzei 12.2.

În consecință în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză au fost îndeplinite condițiile pentru ca reclamanta să beneficieze de onorariul de succes, iar neacordarea finanțării a avut loc din motive imputabile B.

În ce privește culpa pârâtei, corect s-a reținut că aceasta constă în rezilierea contractului de finanțare, motivul modificării legislative neînlăturând obligația de plată a onorariului de succes.

În ceea ce privește culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor din contractul de prestări servicii, invocată de către pârâtă, se constată că existența conflictului de interese nu putea fi prevăzută de reclamantă, astfel încât rezilierea contractului de finanțare este imputabilă pârâtei, astfel încât nu poate fi atrasă incidența dispozițiilor art. 12.3 din contractul de prestări servicii și pe cale de consecință pârâta nu poate fi exonerată de obligația achitării onorariului de succes.

Este de observat că reclamanta prin contractul de prestări servicii nu și-a asumat nicio obligație aferentă perioadei de implementare, conflictul de interese intervenit pe parcursul derulării contractului de finanțare nefăcând obiectul contractului de prestări servicii. Reclamanta nu a cunoscut modul în care pârâta intenționa să desfășoare proiectul prin societățile membre.

În același context, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 36 și respectiv art. 26.2 din contract, aceste clauze trebuind interpretate ca aplicabile doar în perioada derulării raporturilor contractuale dintre părți. Or, din întreaga economie a contractului rezultă că intenția părților a fost aceea de a derula relații doar până la momentul aprobării proiectului de finanțare. Or aspectele invocate de recurenta-pârâtă în susținerea aplicabilității celor două clauze contractuale au survenit ulterior momentului aprobării proiectului de finanțare.

Singura obligație a reclamantei era obținerea aprobării Proiectului de către Autoritatea de Management, Înalta Curte constatând că această parte și-a îndeplinit obligațiile asumate la momentul încheierii contractului de prestări servicii de consultanță.

În raport de aceste considerente, nu se poate reține existența unui caz de forță majoră, care să înlăture răspunderea pârâtei în îndeplinirea obligației.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOITUIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. prin lichidator SC C. SPRL împotriva sentinței civile nr. 150 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 februarie 2017.