ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3918/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3918/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin încheierea din 30 septembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

în Dosarul nr. 388/39/2011, s-a admis cererea având ca obiect modificare

program supraveghere formulată de inculpata S.V.I. și s-a înlocuit obligația

prevăzută de art. 160

2

alin. (3) lit. c) C. proc. pen. instituită în

sarcina acesteia prin încheierea nr. 19 din data de 11 aprilie 2011 a Curții de

Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 311/39/2011, modificată prin Decizia

penală nr. 1567 din data de 18 aprilie 2011 a Înalta Curte de Casație și

Justiție București, secția penală, cu obligația de a se prezenta la organul de

poliție desemnat cu supravegherea de către instanță o dată pe lună, conform

programului de supraveghere ce urmează a fi stabilit în acest sens.

S-au respins, ca

nefondate, cererile privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara

formulate de inculpații H.T.C., M.A.P., J.V., P.L.Ș., P.L.A., U.L., C.I.,

Z.C.D., C.E., C.R.

S-au admis cererile

având ca obiect înlăturarea obligației de a nu se apropia de persoanele

împreună cu care au comis faptele, martori, experți și de a nu comunica, direct

sau indirect, cu acestea, formulate de inculpații G.A.I., C.A., S.G., A.A.,

R.F.F., L.G.C., C.M.E., C.I., Z.C.D., L.R. și s-a dispus înlăturarea acestei

obligații stabilite în sarcina lor.

S-a admis cererea

formulată de inculpatul L.R. de înlocuire a obligației prev. de art. 145 alin.

(1

2

) lit. f) teza I C. proc. pen. impusă prin încheierea din data de

29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, modificată prin Decizia penală nr.

1789 din data de 03 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București.

S-a înlocuit

obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit faptele cu

obligația de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta,

în niciun punct vamal de pe teritoriul României și nici vreo altă activitate

care să impună controlul și verificarea documentelor de călătorie, relativ la

inculpatul L.R.

S-a admis cererea

formulată de petenta B.E. având ca obiect restituire bunuri și s-a dispus

restituirea către aceasta a sumelor de 23.000 RON (depusă la C.E.C. Bank - cu

recipisa de consemnare din data de 21 aprilie 2011) și 2160 euro (parte din

suma de 2210 euro depusă la C.E.C. Bank - cu recipisa de consemnare din data de

21 aprilie 2011) ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data

de 03 februarie 2011.

S-a admis cererea

formulată de petenții P.G., P.M., P.T. având ca obiect restituire bunuri și s-a

dispus restituirea către aceștia a sumelor de 700 euro (parte din suma de 900

euro depusă la C.E.C. Bank cu recipisa de consemnare din data de 21 aprilie

2011), 15 euro (depusă la C.E.C. Bank cu recipisa de consemnare din data de 21

aprilie 2011) și 6.674 RON (parte din suma de 9814 depusă la C.E.C. Bank cu

recipisa de consemnare din data de 21 aprilie 2011).

S-a admis în parte

cererea formulată de inculpatul S.S. având ca obiect restituire bunuri și

dispus restituirea către acesta a sumei de 4.600 RON (parte din suma de 22.000

RON depusă la C.E.C. Bank cu recipisa de consemnare din data de 20 aprilie

2011).

S-a admis cererea

formulată de inculpatul A.A. având ca obiect schimbarea obiectului supus

sechestrului asigurător.

S-a ridicat

sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în mun. Suceava și s-a

dispus ridicarea inscripției ipotecare cu privire la acesta de către Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Suceava.

S-a instituit

sechestrul asigurător asupra imobilului casă cu anexe situat în com. Limanu,

proprietate a inculpatului A.A. și a soției A.A.M. conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 02 din data de 02 iulie 2005 încheiat de BNP S.F. și s-a

dispus luarea inscripției ipotecare asupra acestuia de către Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Mangalia.

S-a dispus efectuarea

comunicărilor necesare în sensul arătat către organele competente.

S-a respins cererea

formulată de inculpatul N.C. având ca obiect restituire bunuri și instituire

sechestru asigurător, ca nefondată.

S-a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție au fost trimiși în judecată inculpații R.B.C.,

C.I., Z.C.D., S.F., H.A., N.C.T., A.C.D., G.D., S.V.O., C.M., B.D., C.M.E., L.R.,

N.D.D., B.V.A., G.A.I., J.G., S.G., Ț.C., H.T.C., L.G.C., P.L.A., M.A.P., N.G.,

R.F.F., N.R., L.R.V., P.G.A., Z.I., P.S.G., S.S.D., J.V., R.V., C.R., I.T.,

F.C., L.F.C., M.F.C., P.L.Ș., C.A., C.E.M., A.E.A., C.E., A.A., în stare de

arest preventiv, și inculpații S.V.I., B.V.F., C.D., C.D.V., G.I.M., H.V.,

I.A., M.F.D., M.A.O., N.P.F., R.I., S.V., S.P.V.C., S.S., T.L., T.M.D., U.G.B.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup

infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și luare de mită

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și inculpații Ș.S.C., S.N.C., U.L., C.S., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. și ped. de art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27

aprilie 2011.

Prin încheierea din

data de 29 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, modificată prin

Decizia penală nr. 1789 din data de 03 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție București, s-a dispus, față de inculpații aflați în stare de arest preventiv,

luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Analizând cererile de

revocare a măsurii prevăzute de art. 145

1

C. proc. pen. formulate de

H.T.C., M.A.P., J.V., P.L.Ș., P.L.A., U.L., C.I., Z.C.D., C.E., C.R., curtea de

apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 139

alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există vreun temei care să justifice

menținerea unei măsuri preventive, aceasta trebuie revocată, din oficiu sau la

cerere.

Din interpretarea

acestor dispoziții legale reiese că o măsură preventivă poate fi revocată atât

în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, în orice stadiu al ei,

până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care cauza se soluționează.

Scopul luării unei

măsuri preventive, și care se impune să subziste pe tot parcursul menținerii

ei, îl constituie, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., asigurarea unei

bune desfășurări a procesului penal, respectiv împiedicarea sustragerii

învinuitului/inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

Măsura dispusă în

prezenta cauză față de inculpații de mai sus este una restrictivă de drepturi,

iar față de data comiterii presupuselor fapte, data luării măsurii preventive,

stadiul în care desfășurarea procesului se situează, curtea apreciază că și la

acest moment măsura dispusă apare ca necesară și justificată pentru buna

desfășurare a procesului penal, astfel încât cererile formulate apar ca

neîntemeiate.

Nu se poate invoca

principiul egalității de tratament, atâta timp cât inculpații nu se regăsesc în

situații identice, motiv pentru care instanța, conform art. 139 C. proc. pen.,

va respinge cererile, ca nefondate.

Cu privire la cererea

formulată de inculpatul L.R. de înlocuire a obligației prev. de art. 145 alin.

(1

2

) lit. f) teza I C. proc. pen. impusă prin încheierea din data de

29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, modificată prin Decizia penală nr.

1789 din data de 03 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București,

curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru a nu îngrădi în mod excesiv

acestuia dreptul la exercitarea unei munci specifice calificării pe care o

posedă.

Așa fiind, instanța a

înlocuit obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit

faptele cu obligația de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a

săvârșit fapta, în niciun punct vamal de pe teritoriul României și nici vreo

altă activitate care să impună controlul și verificarea documentelor de

călătorie, relativ la inculpatul L.R.

Având în vedere

stadiul procesual în care cauza se află, instanța va admite cererile formulate

de inculpații G.A.I., C.A., S.G., A.A., R.F.F., L.G.C., C.M.E., C.I., Z.C.D.,

L.R., va înlătura obligația „de a nu se apropia de persoanele împreună cu care

au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau

indirect".

Cu privire la cererea

având ca obiect modificare program supraveghere formulată de inculpata S.V.I.,

curtea a apreciat că relativ la acest program stabilit de organele de poliție,

se impune stabilirea unor limite rezonabile în cadrul cărora acesta să se

desfășoare. Or, la acest moment, prezentarea o dată pe lună înaintea organului

desemnat cu supravegherea este necesară, dar și suficientă pentru a asigura o

verificare optimă a îndeplinirii condițiilor ce au fost impuse inculpaților de

mai sus de către instanța supremă.

Pentru aceste motive,

instanța a înlocuit obligația prevăzută de art. 160

2

alin. (3) lit.

c) C. proc. pen. instituită în sarcina inculpatei prin încheierea nr. 19 din

data de 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr.

311/39/2011, modificată prin Decizia penală nr. 1567 din data de 18 aprilie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția penală, cu

obligația de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea de

către instanță o dată pe lună, conform programului de supraveghere ce urmează a

fi stabilit în acest sens.

Cu privire la

cererile având ca obiect restituire bunuri, amplu expuse și argumentate în

parte introductivă a prezentei încheieri, curtea reține următoarele:

Relativ la cererea

formulată de petenta B.E. în acest sens, curtea constată că aceasta este

întemeiată.

Înscrisurile depuse

de aceasta în susținerea cererii fac dovada că sumele de bani menționate și

ridicate din camera petentei, cu ocazia percheziției, provin din împrumuturi

efectuate (C.A.R.), transferuri bancare din țară și străinătate, depozite,

motiv pentru care s-a procedat la restituirea lor.

Relativ la cererea

petenților P.G., P.M., P.T. (părinții și sora inculpatului P.G.A.), curtea

reține că din imobilul aparținând acestora au fost ridicate mai multe sume de

bani (indicate în cerere). Având în vedere valoarea redusă a sumelor și locul

în care au fost găsite, respectiv în încăperile ocupate de petenți, instanța

apreciază că se includ în categoria celor necesare procurării bunurilor impuse

de desfășurarea unei vieți normale și aparțin acestora, motiv pentru care

cererea a fost admisă.

Instanța a procedat

așadar la restituirea, către petenți, a sumelor de 700 euro, 15 dolari și 6.674

RON.

Cât privește cererea

formulată de inculpatul S.S. având ca obiect restituire bunuri, aceasta este

întemeiată în parte, justificându-se înapoierea doar a sumei de 4.600 RON

reprezentând indemnizație concediu de maternitate.

Aceasta întrucât, cu

ocazia efectuării percheziției, s-au ridicat de la domiciliul inculpatului S.S.

următoarele sume: 1.400 RON și 210 euro găsite într-un sertar din sufragerie,

precum și sumele de 16.000 RON, 683 dolari SUA, 290 euro și 4.600 RON.

Relativ la sumele de

1.400 RON și 210 euro și cu privire la care se susține că ar aparține

cumnatului inculpatului, acesta din urmă are la îndemână căi procedurale

specifice pentru restituirea lor, iar cu privire la celelalte sume, nu s-a

făcut dovada că aceasta ar proveni, așa cum s-a susținut, dintr-un împrumut sau

din alte surse, pentru a se putea proceda la restituirea lor.

Instanța a admis

cererea formulată de inculpatul A.A., de schimbare a obiectului supus

sechestrului asigurător și în consecință a ridicat sechestrul asigurător

instituit asupra imobilului situat în mun. Suceava. A dispus ridicarea

inscripției ipotecare cu privire la acesta de către Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Suceava, motivat de aspectul că procedându-se astfel nu s-ar aduce nicio

atingere recuperării în condiții optime a sumei reținute ca provenind din

infracțiune dacă vinovăția inculpatului va fi dovedită, în condițiile în care

bunul supus sechestrului are valoare sensibil egală cu a celui cu privire la

care se va dispune ridicarea sechestrului și același caracter de bun comun,

dobândit împreună cu soția sa.

În consecință, a

instituit sechestrul asigurător asupra imobilului casă cu anexe situat în com.

Limanu, proprietate a inculpatului A.A. și a soției A.A.M. conform contractului

de vânzare-cumpărare nr. 02 din data de 02 iulie 2005 încheiat de BNP S.F. și a

dispus luarea inscripției ipotecare asupra acestuia de către Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Mangalia.

Cu privire la cererea

formulată de inculpatul N.C. având ca obiect restituire bunuri și instituire

sechestru asigurător, instanța respins-o ca nefondată, având în vedere că suma

ridicată cu ocazia percheziției constituie bun supus confiscării, în situația

în care se va dovedi că ea provine din comiterea infracțiunii, în acest ultim

caz având caracter de bun propriu. Or, bunul cu privire la care inculpatul a

solicitat instituirea sechestrului asigurător îl constituie bun comun, fiind

dobândit în devălmășie cu soția sa.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și

inculpatul S.S., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

La termenul din 3

noiembrie 2011 inculpatul S.S. a arătat că își retrage recursul.

Totodată,

intimatul-inculpat A.A. a invocat excepția inadmisibilității recursului în ceea

ce-l privește.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul

Parchetului este fondat, însă numai în parte.

Prealabil analizării

situației fiecărui petent, Curtea constată că, deși sumele de bani au fost

ridicate și sechestrate încă din luna aprilie 2011, acestea au fost contestate

după aproape 6 luni, ceea ce ridică din start serioase dubii cu privire la

motivația reală a cererilor, fiind de principiu că orice persoană care își vede

patrimoniul afectat ia de îndată măsuri pentru reîntregirea acestuia, inclusiv

prin sesizarea organelor competente.

În al doilea rând, un

element comun al tuturor cererilor îl reprezintă faptul că toate persoanele

care au reclamat un drept asupra sumelor de bani sunt în realitate rude sau

afini cu inculpații, iar nu persoane străine de aceștia, ceea ce impune o

circumspecție sporită în analizarea cererilor formulate.

Analizând pe fond

cererile formulate, Curtea reține că în privința petentei B.E. înscrisurile

depuse de aceasta la dosar nu fac dovada faptului că sumele de bani ridicate de

la domiciliul inculpatului R.B. (ginerele petentei) i-ar fi aparținut petentei.

Astfel, petenta a

depus la dosar diferite acte (contracte de constituire de depozite bancare,

depuneri și retrageri de numerar), însă toate aceste înscrisuri sunt mult

anterioare datei la care sumele de bani au fost ridicate din domiciliul său

(datând din perioada 2005 - 2008, în condițiile în care sechestrul s-a aplicat

la 12 aprilie 2011).

În privința

inculpatului S.S., dincolo de faptul că acesta nu a avut vreo obiecțiune la momentul

ridicării sumelor de bani, Curtea constată că el a făcut doar dovada existenței

și a altor venituri, respectiv faptul că soția sa a încasat diverse sume de

bani cu titlu de indemnizație de concediu de maternitate, fără a se proba că

parte din banii sechestrați provin în realitate din aceste sume.

De altfel, în măsura

în care ar fi apreciat că îi aparțin, soția inculpatului, iar nu acesta din

urmă trebuia să se adreseze instanței pentru ridicarea parțială a sechestrului.

În privința

petenților P.G., P.M. și P.T., simplul fapt că banii au fost ridicați și din

încăperi locuite de aceștia nu este suficient pentru a demonstra că ei

aparțineau părinților, respectiv sorei inculpatului P.G.A.

În plus, așa cum

chiar petenții au recunoscut, doi dintre ei nu realizau niciun venit, iar cel

de-al treilea (P.M.) beneficia de o pensie de doar 621 RON.

Este adevărat că la

dosar s-au depus înscrisuri care demonstrează că inculpatul și familia sa au

primit bani din străinătate de la numitul I.M. (presupusul fiu al lui P.G. și

P.M., fără acte doveditoare în acest sens), însă aceste transmiteri au fost

sporadice (de 3 ori în 2009, de două ori în 2010 și de 3 ori în 2011) și nu au

vizat de regulă sume mai mari de 200 de euro.

Or, ținând seama de

starea financiară precară a familiei inculpatului, este de presupus că sumele

modice de bani primite de la fiul din străinătate au fost folosite pentru

desfășurarea unei vieți normale, nepunându-se problema unei economisiri a

acestora pentru a putea fi găsite în posesia petenților la data instituirii

sechestrului.

Concluzionând, cu

referire la situațiile enunțate anterior, Curtea constată că recursul

Parchetului este fondat, va fi admis și în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. încheierea va fi casată în parte și în urma rejudecării

contestațiile formulate vor fi respinse.

În privința

inculpatului A.A., Curtea constată că de lege lata poate fi atacată numai

încheierea prin care s-a soluționat plângerea împotriva unei măsuri

asigurătorii luate, iar nu și a încheierii prin care s-a realizat o schimbare a

obiectului supus sechestrului, prin înlocuirea bunului sechestrat inițial cu un

altul, ceea ce s-a și realizat în speță în privința acestui inculpat.

În aceste limite,

recursul Parchetului este inadmisibil și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Va lua act că

inculpatul S.S. și-a retras recursul declarat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava împotriva

încheierii din 30 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 388/39/2011, cu privire la

inculpatul S.S. și la petenții P.G., P.M., P.T. și B.E.

Casează în parte

încheierea și rejudecând:

Respinge

contestațiile contra măsurii asigurătorii formulate de inculpatul S.S. și

petenții P.G., P.M., P.T. și B.E.

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava cu

privire la inculpatul A.A.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii atacate.

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul S.S. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurentul

inculpat S.S. la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 3 noiembrie 2011.