ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 17 februarie 2010, reclamantul

R.I. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară din 26 mai

2008, prin care a solicitat radierea înscrierilor din CF Lungașu de Jos cu

privire la suprafața de 497 mp și a înscrierilor de sub x cu privire la

suprafața de 74 mp din top x și a suprafeței de 18 mp din top y. A solicitat

intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr.

x/1993 în cartea funciară.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea, prin Sentința civilă nr. 1363 din 12

iulie 2012 a respins plângerea formulată de reclamantului R.I. în

contradictoriu cu intimații P.V., O.C.P.I. Bihor, B.C.P.I. Aleșd și l-a obligat

să plătească intimatului P.V., suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Prima instanță a

reținut că prin încheierea CF din 26 mai 2008 pronunțată în Dosar nr. 6722/2008

OCPI Bihor - BCPI Aleșd a dispus ca imobilul în suprafață de 1895 mp înscris în

CF Lugașu de Jos de sub nr. de ordine să se dezmembreze după cum urmează: x în

suprafață de 1398 mp arător în intravilan, y arător în intravilan, în suprafață

de 497 mp, apoi imobilele cu nr. topo x și nr. topo y se vor înscrie în vechea

coală, iar asupra lor se va intabula dreptul de proprietate cu titlu de sistare

a stării de indiviziune în favoarea intimatului P.V.

La baza acestei

încheieri a stat Sentința civilă nr. 185/2008 pronunțată în Dosar nr.

779/177/2007 al Judecătoriei Aleșd și declarația numitului B.G. dată în

calitate de primar al comunei Lugașu de Jos, autentificată în 23 mai 2008.

Din conținutul

Sentinței civile nr. 185/2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosar nr.

779/2007, învestită cu formulă executorie, a rezultat că în urma admiterii

acțiunii formulate de reclamantul P.V. s-a dispus sistarea stării de

indiviziune asupra imobilului cu nr. topo w în suprafață de 1895 mp înscris în

CF Lugașu de Jos, acesta dezmembrându-se după cum urmează: nr. topo x în

suprafață de 1398 mp arător în intravilan și nr. top. y arător în intravilan în

suprafață de 497 mp, acestea fiind atribuite în întregime reclamantului P.V.

care a fost obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtelor Comisia de

Aplicare a Legii Fondului Funciar Lugașu de Jos și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Comunei Lugașu de Jos - reprezentată prin primar în

cuantum de 1.242,50 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății.

Totodată s-a dispus

intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea

reclamantului cu titlu de partaj.

Conform declarației

autentificate în 23 mai 2008 de BNP D.S., dată de numitul B.G., în calitatea sa

de primar al comunei Lugașu de Jos, sulta prevăzută de hotărârea judecătorească

în valoare de 1.242,50 euro a fost achitată de intimatul P.V., conform

chitanței din 14 mai 2008.

Ulterior, la data de

27 noiembrie 2008, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 984/2008 a

Judecătoriei Aleșd, completată prin încheierea dată în camera de consiliu din

data de 3 februarie 2009, în baza căreia, admițându-se acțiunea formulată de

reclamantul R.I., s-a dispus obligarea Comisiilor de Aplicare a Legii Fondului

Funciar să procedeze la includerea în titlul de proprietate nr. x/1993 și a

suprafeței de 734 mp aferentă imobilelor cu nr. top. x din CF Lugașu de Jos,

nr. top. y Lugașu de Jos, din CF Lugașu de Jos, în cotă parte de 74/188 mp, nr.

top. x Lugașu de Jos din CF Lugașu de Jos, în cotă parte de și nr. top. nou

Lugașu de Jos în suprafață de 497 mp conform raportului de expertiză, urmând ca

în total potrivit titlului de proprietate modificat, reclamantului R.I. să-i

revină suprafața totală de 2719 mp, cât de altfel acesta și folosește, în loc

de 1985 mp.

Analizând încheierea

de carte funciară atacată, în contextul în care petentul R.I. a invocat un

drept de proprietate asupra imobilului din litigiu cu nr. top. x (singurul

vizat de încheierea de carte funciară), dobândit în baza unei hotărâri

judecătorești, ulterior emiterii încheierii de carte funciară, judecătoria a

apreciat că încheierea nr. x/2008 a BCPI Aleșd - OCPI Bihor se circumscrie

cerințelor art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Totodată, a reținut

că reclamantul nu justifică un interes, în condițiile în care acesta nici măcar

nu a formulat o cerere la BCPI Aleșd de înscriere a dreptului său de

proprietate în cartea funciară.

A mai reținut că

rezolvarea problemelor litigioase dintre părți cu privire la dreptul de

proprietate asupra imobilelor nu se poate realiza pe calea procedurii plângerii

împotriva încheierii de carte funciară, fiind necesare alte demersuri juridice

care să vizeze în concret actele în baza cărora s-a făcut înscrierea în cartea

funciară.

Pentru aceste motive,

prima instanță, a considerat neîntemeiată plângerea formulată de reclamant,

constatând și lipsa calității procesuale pasive a intimatei O.C.P.I. Bihor -

B.C.P.I. Aleșd prin prisma deciziei pronunțată în recursul în interesul Legii

nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la art. 50 din

Legea nr. 7/1996 modificată, a respinsă plângerea formulată de acesta.

În baza art. 274 C.

proc. civ., a fost obligat petentul să plătească intimatului P.V., suma de

1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Tribunalul Bihor,

prin Decizia civilă nr. 410/A din 12 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

316/177/2010*, a respins, ca nefondat, apelul civil introdus de reclamantul

R.I.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că problemele și complicațiile juridice apărute între părți

ulterior Sentinței civile nr. 185/2008 din 28 februarie 2008, învestită cu

formulă executorie la data de 12 mai 2008 și care a consacrat dreptul

intimatului asupra imobilelor înscrise în CF Lugașul de Jos sub nr. top. x

dezmembrat în nr. top. y și z, se impunea a fi soluționată într-un alt cadru

procesual care să pună în discuție contradictorialitatea evidentă ce a apărut

între Sentința civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleșd și Sentința civilă nr.

984/2008 a aceleiași Judecătorii Aleșd, ambele irevocabile, fără însă a se

putea discuta de identitate de părți și cauză între acestea doar de identitate

parțială de obiect.

Din lecturarea celor

două hotărâri rezultă o contradictorialitate evidentă în condițiile în care

prima hotărâre respectiv Sentința civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleșd

conferă intimatului P.V. dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în

CF Lugașul de Jos dezmembrat în x și y, în contradictoriu cu Comuna Lugașul de

Jos și cu Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din aceeași comună, în

urma unui partaj, cu obligarea reclamantului la sultă în favoarea pârâților în

timp ce Sentința civilă nr. 984/2008 a aceleiași instanțe conferă apelantului

R.I. în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar

Lugașul de Jos și cu Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar

Bihor inițial dreptul asupra nr. top. q și w din C.F. Lugașul de Jos, prin

includerea acestora în titlu de proprietate nr. x/1993, că ulterior printr-o

încheiere de îndreptare a erorii materiale din 3 februarie 2009 pronunțată în

același dosar instanța să considere că se impune completarea titlului de

proprietate nr. x/1993 al numitului R.I. prin includerea în acesta și a nr. top.

q, x și y Lugașul de Jos, deși acest din urmă număr top. fusese deja atribuit

anterior intimatului P.V. printr-o hotărâre irevocabilă a aceleiași instanțe,

într-un alt cadru procesual, dar cu participarea în ambele procese a Comisiei

Locale de aplicare a legii fondului funciar Lugașul de Jos.

Toate aceste aspecte

de fond, a conchis instanța de apel, se impun a fi puse în discuție într-un

cadru procesual distinct în care să se poată analiza fondul drepturilor

părților cu punerea în balanță a ambelor hotărâri parțial contradictorii, fie

într-o acțiune distinctă, fie prin completarea cererilor formulate în acțiunea

disjunsă din acest dosar, acțiune în care se pune în discuție tocmai înscrierea

în CF a titlului de proprietate nr. x/1993, așa cum a fost acesta completat

prin Sentința civilă nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleșd și mai ales prin

încheierea de îndreptare a erorii materiale a acesteia rămasă și aceasta

irevocabilă cât și radierea drepturilor intimatului înscrise în cartea funciară

în baza unei alte hotărâri mai sus amintite nr. 185/2008, anterioare hotărârii

pronunțate în favoarea apelantului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petentul R.I. solicitând admiterea recursului și

modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum a formulat-o și

anularea obligării la plata cheltuielilor de judecată.

Învestită cu

soluționarea recursului, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia

nr. 4621 din 1 octombrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul reclamantului

R.I. constatând că hotărârile pronunțate de instanțele de fond sunt legale,

întrucât aspectele invocate de recurent cu privire la problemele și

complicațiile juridice apărute între părți ulterior Sentinței civile nr.

185/2008, care a stabilit dreptul de proprietate al intimatului P.V. asupra

imobilelor din CF Lugașu de Jos, dezmembrat în top. x și y și Sentința civilă

nr. 984/2008 ce a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului parțial

asupra acelorași imobile, ambele hotărâri irevocabile se impun a fi soluționate

într-un alt cadru procesual care să pună în discuție contradictorialitatea

celor două hotărâri.

De altfel prin

încheierea din ședința publică din data de 29 iunie 2012 (dosar fond)

Judecătoria Aleșd a dispus disjungerea capetelor de cerere privind radierea din

cartea funciară a înscrierilor din CF Lugașu de Jos și cu privire la

intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în baza titlului de

proprietate nr. x/1993, fiind astfel înființat un nou Dosar cu nr.

1372/177/2012.

Instanța de recurs a

reținut că la data emiterii încheierii atacate recurentul-reclamant nu avea

recunoscut dreptul de proprietate, consacrat în titlul de proprietate nr.

x/2008, astfel încât criticile sale nu au fost găsite fondate.

La data de 7

noiembrie 2013 (data poștei), a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți

recursul formulat de R.I. împotriva Deciziei nr. 462l din 1 octombrie 2013 a

Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Prin cererea de

recurs acesta a solicitat casarea deciziei atacate; să se constate că este

proprietarul terenului în suprafață de 497 mp din top y din CF Lugașu de Jos, a

terenului în suprafață de 18 mp din CF Lugașu de Jos conform Titlului de

proprietate nr. x/1993, corectat în temeiul Sentinței civile nr. 984/2008 a

Judecătoriei Aleșd; să se radieze înscrisurile din CF Lugașu de Jos cu privire

la suprafața de 497 mp din nr. top y și a înscrisurilor cu privire la suprafața

de 74 mp din nr. top y și a suprafeței de 18 mp din top x; să se dispună

intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr.

x/1993 în cartea funciară.

În motivare, a arătat

care este situația de fapt, precizând ca terenul în litigiu se află în curtea

sa, iar pe acesta este amplasată fântâna de unde se alimentează cu apă.

Intimatul P.V. a

formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității

recursului în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

întrucât recurentul a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă pronunțată în

recurs.

La termenul de

judecată din data de 27 martie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe

excepția inadmisibilității recursului pe care o reține ca fiind incidență

cauzei, având în vedere următoarele argumente:

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile

legii.

Dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără

drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Or, în speță,

reclamantul R.I. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului

împotriva Deciziei civile nr. 410/A din 12 decembrie 2012 pronunțată de

tribunal ca instanță de apel, recurs care a fost soluționat prin Decizia nr.

4621 din 1 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Așa fiind,

exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a

recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel ca instanță de recurs,

față de dispozițiile legale mai sus menționate, este inadmisibilă.

Pentru considerentele

precedente, recursul declarat în cauză va fi respins în consecință, ca

inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe

această cale.

De altfel, această

concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de

atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar

tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Deciziei nr.

4621/R din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - CL