ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 17 februarie 2010, reclamantul R.I. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară din 26 mai 2008, prin care a solicitat radierea înscrierilor din CF Lungașu de Jos cu privire la suprafața de 497 mp și a înscrierilor de sub x cu privire la suprafața de 74 mp din top x și a suprafeței de 18 mp din top y. A solicitat intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr. x/1993 în cartea funciară. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea, prin Sentința civilă nr. 1363 din 12 iulie 2012 a respins plângerea formulată de reclamantului R.I. în contradictoriu cu intimații P.V., O.C.P.I.

Bihor, B.C.P.I. Aleșd și l-a obligat să plătească intimatului P.V., suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut că prin încheierea CF din 26 mai 2008 pronunțată în Dosar nr. 6722/2008 OCPI Bihor - BCPI Aleșd a dispus ca imobilul în suprafață de 1895 mp înscris în CF Lugașu de Jos de sub nr. de ordine să se dezmembreze după cum urmează: x în suprafață de 1398 mp arător în intravilan, y arător în intravilan, în suprafață de 497 mp, apoi imobilele cu nr. topo x și nr. topo y se vor înscrie în vechea coală, iar asupra lor se va intabula dreptul de proprietate cu titlu de sistare a stării de indiviziune în favoarea intimatului P.V. La baza acestei încheieri a stat Sentința civilă nr. 185/2008 pronunțată în Dosar nr. 779/177/2007 al Judecătoriei Aleșd și declarația numitului B.G.

dată în calitate de primar al comunei Lugașu de Jos, autentificată în 23 mai 2008. Din conținutul Sentinței civile nr. 185/2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosar nr. 779/2007, învestită cu formulă executorie, a rezultat că în urma admiterii acțiunii formulate de reclamantul P.V. s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. topo w în suprafață de 1895 mp înscris în CF Lugașu de Jos, acesta dezmembrându-se după cum urmează: nr. topo x în suprafață de 1398 mp arător în intravilan și nr. top. y arător în intravilan în suprafață de 497 mp, acestea fiind atribuite în întregime reclamantului P.V. care a fost obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtelor Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar Lugașu de Jos și Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Lugașu de Jos - reprezentată prin primar în cuantum de 1.242,50 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății.

Totodată s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu titlu de partaj. Conform declarației autentificate în 23 mai 2008 de BNP D.S., dată de numitul B.G., în calitatea sa de primar al comunei Lugașu de Jos, sulta prevăzută de hotărârea judecătorească în valoare de 1.242,50 euro a fost achitată de intimatul P.V., conform chitanței din 14 mai 2008. Ulterior, la data de 27 noiembrie 2008, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleșd, completată prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 3 februarie 2009, în baza căreia, admițându-se acțiunea formulată de reclamantul R.I., s-a dispus obligarea Comisiilor de Aplicare a Legii Fondului Funciar să procedeze la includerea în titlul de proprietate nr. x/1993 și a suprafeței de 734 mp aferentă imobilelor cu nr. top.

x din CF Lugașu de Jos, nr. top. y Lugașu de Jos, din CF Lugașu de Jos, în cotă parte de 74/188 mp, nr. top. x Lugașu de Jos din CF Lugașu de Jos, în cotă parte de și nr. top. nou Lugașu de Jos în suprafață de 497 mp conform raportului de expertiză, urmând ca în total potrivit titlului de proprietate modificat, reclamantului R.I. să-i revină suprafața totală de 2719 mp, cât de altfel acesta și folosește, în loc de 1985 mp. Analizând încheierea de carte funciară atacată, în contextul în care petentul R.I. a invocat un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu cu nr. top. x (singurul vizat de încheierea de carte funciară), dobândit în baza unei hotărâri judecătorești, ulterior emiterii încheierii de carte funciară, judecătoria a apreciat că încheierea nr. x/2008 a BCPI Aleșd - OCPI Bihor se circumscrie cerințelor art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Totodată, a reținut că reclamantul nu justifică un interes, în condițiile în care acesta nici măcar nu a formulat o cerere la BCPI Aleșd de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară. A mai reținut că rezolvarea problemelor litigioase dintre părți cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor nu se poate realiza pe calea procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind necesare alte demersuri juridice care să vizeze în concret actele în baza cărora s-a făcut înscrierea în cartea funciară. Pentru aceste motive, prima instanță, a considerat neîntemeiată plângerea formulată de reclamant, constatând și lipsa calității procesuale pasive a intimatei O.C.P.I.

Bihor - B.C.P.I. Aleșd prin prisma deciziei pronunțată în recursul în interesul Legii nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la art. 50 din Legea nr. 7/1996 modificată, a respinsă plângerea formulată de acesta. În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligat petentul să plătească intimatului P.V., suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat. Tribunalul Bihor, prin Decizia civilă nr. 410/A din 12 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 316/177/2010*, a respins, ca nefondat, apelul civil introdus de reclamantul R.I. Instanța de apel a reținut, în esență, că problemele și complicațiile juridice apărute între părți ulterior Sentinței civile nr. 185/2008 din 28 februarie 2008, învestită cu formulă executorie la data de 12 mai 2008 și care a consacrat dreptul intimatului asupra imobilelor înscrise în CF Lugașul de Jos sub nr. top.

x dezmembrat în nr. top. y și z, se impunea a fi soluționată într-un alt cadru procesual care să pună în discuție contradictorialitatea evidentă ce a apărut între Sentința civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleșd și Sentința civilă nr. 984/2008 a aceleiași Judecătorii Aleșd, ambele irevocabile, fără însă a se putea discuta de identitate de părți și cauză între acestea doar de identitate parțială de obiect. Din lecturarea celor două hotărâri rezultă o contradictorialitate evidentă în condițiile în care prima hotărâre respectiv Sentința civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleșd conferă intimatului P.V. dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF Lugașul de Jos dezmembrat în x și y, în contradictoriu cu Comuna Lugașul de Jos și cu Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din aceeași comună, în urma unui partaj, cu obligarea reclamantului la sultă în favoarea pârâților în timp ce Sentința civilă nr. 984/2008 a aceleiași instanțe conferă apelantului R.I.

în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar Lugașul de Jos și cu Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar Bihor inițial dreptul asupra nr. top. q și w din C.F. Lugașul de Jos, prin includerea acestora în titlu de proprietate nr. x/1993, că ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 3 februarie 2009 pronunțată în același dosar instanța să considere că se impune completarea titlului de proprietate nr. x/1993 al numitului R.I. prin includerea în acesta și a nr. top. q, x și y Lugașul de Jos, deși acest din urmă număr top. fusese deja atribuit anterior intimatului P.V. printr-o hotărâre irevocabilă a aceleiași instanțe, într-un alt cadru procesual, dar cu participarea în ambele procese a Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar Lugașul de Jos.

Toate aceste aspecte de fond, a conchis instanța de apel, se impun a fi puse în discuție într-un cadru procesual distinct în care să se poată analiza fondul drepturilor părților cu punerea în balanță a ambelor hotărâri parțial contradictorii, fie într-o acțiune distinctă, fie prin completarea cererilor formulate în acțiunea disjunsă din acest dosar, acțiune în care se pune în discuție tocmai înscrierea în CF a titlului de proprietate nr. x/1993, așa cum a fost acesta completat prin Sentința civilă nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleșd și mai ales prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a acesteia rămasă și aceasta irevocabilă cât și radierea drepturilor intimatului înscrise în cartea funciară în baza unei alte hotărâri mai sus amintite nr. 185/2008, anterioare hotărârii pronunțate în favoarea apelantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul R.I. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum a formulat-o și anularea obligării la plata cheltuielilor de judecată. Învestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 4621 din 1 octombrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul reclamantului R.I. constatând că hotărârile pronunțate de instanțele de fond sunt legale, întrucât aspectele invocate de recurent cu privire la problemele și complicațiile juridice apărute între părți ulterior Sentinței civile nr. 185/2008, care a stabilit dreptul de proprietate al intimatului P.V. asupra imobilelor din CF Lugașu de Jos, dezmembrat în top.

x și y și Sentința civilă nr. 984/2008 ce a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului parțial asupra acelorași imobile, ambele hotărâri irevocabile se impun a fi soluționate într-un alt cadru procesual care să pună în discuție contradictorialitatea celor două hotărâri. De altfel prin încheierea din ședința publică din data de 29 iunie 2012 (dosar fond) Judecătoria Aleșd a dispus disjungerea capetelor de cerere privind radierea din cartea funciară a înscrierilor din CF Lugașu de Jos și cu privire la intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în baza titlului de proprietate nr. x/1993, fiind astfel înființat un nou Dosar cu nr. 1372/177/2012. Instanța de recurs a reținut că la data emiterii încheierii atacate recurentul-reclamant nu avea recunoscut dreptul de proprietate, consacrat în titlul de proprietate nr. x/2008, astfel încât criticile sale nu au fost găsite fondate.

La data de 7 noiembrie 2013 (data poștei), a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți recursul formulat de R.I. împotriva Deciziei nr. 462l din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Prin cererea de recurs acesta a solicitat casarea deciziei atacate; să se constate că este proprietarul terenului în suprafață de 497 mp din top y din CF Lugașu de Jos, a terenului în suprafață de 18 mp din CF Lugașu de Jos conform Titlului de proprietate nr. x/1993, corectat în temeiul Sentinței civile nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleșd; să se radieze înscrisurile din CF Lugașu de Jos cu privire la suprafața de 497 mp din nr. top y și a înscrisurilor cu privire la suprafața de 74 mp din nr. top y și a suprafeței de 18 mp din top x; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr. x/1993 în cartea funciară.

În motivare, a arătat care este situația de fapt, precizând ca terenul în litigiu se află în curtea sa, iar pe acesta este amplasată fântâna de unde se alimentează cu apă. Intimatul P.V. a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recurentul a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă pronunțată în recurs. La termenul de judecată din data de 27 martie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului pe care o reține ca fiind incidență cauzei, având în vedere următoarele argumente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, în speță, reclamantul R.I. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 410/A din 12 decembrie 2012 pronunțată de tribunal ca instanță de apel, recurs care a fost soluționat prin Decizia nr. 4621 din 1 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Așa fiind, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale mai sus menționate, este inadmisibilă. Pentru considerentele precedente, recursul declarat în cauză va fi respins în consecință, ca inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Deciziei nr. 4621/R din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - CL