ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198/F din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea unei pedepse față de inculpata A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activității prev. de art. 48 C. pen., rap. la art. 348 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea unei pedepse față de inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată - 33 acte materiale prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei A. un avertisment.

S-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 81 alin. (2) C. pen. și art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

A constatat că inculpata A. a fost reținută 24 h, începând cu data de 19.03.2015, ora 19:20 și până la data de 20.03.2015 ora 19:20.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea unei pedepse față de inculpatul B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activității prev. de art. 348 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea unei pedepse față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată - 33 acte materiale prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului B. un avertisment.

A atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 81 alin. (2) C. pen. și art. 82 alin. (3) C. pen.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă, formulată de partea civilă Baroul București privind obligarea inculpaților la suma 50.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpatul B. la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 348 C. pen., respectiv a ștampilei inscripționate "UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, BAROUL BUCUREȘTI, B., avocat stagiar colaborator" și a cardului de identitate pentru avocat emis de Baroul C., având seria x.

- seria x din 07.03.2015; seria x din 08.03.2015; seria x din 10.03.2015; seria x din 13.03.2015; seria x din 15.03.2015; seria x din 16.03.2015; seria x din 17.03.2015; seria x din 18.03.2015; seria x din 14.02.2015; seria x din 15.02.2015; seria x din 16.02.2015; seria x din 17.02.2015; seria x din 20.02.2015; seria x din 21.02.2015; seria x din 23.02.2015; seria x din 24.02.2015; seria x din 25.02.2015; seria x din 26.02.2015; seria x din 27.02.2015; seria x din 28.02.2015; seria x din 02.03.2015; seria x din 03.03.2015 și seria x din 06.03.2015.

- seria x din 10.02.2015; seria x din 11.02.2015; seria x din 12.02.2015; seria x din 13.02.2015; seria x din 19.02.2015; seria x din 04.03.2015; seria x din 05.03.2015; seria x din 10.03.2015; seria x din 12.03.2015; seria x din 01.03.2015 și seria x din 09.03.2015.

- seria x din 07.03.2015 și seria x din 15.03.2015.

- seria x din 13.01.2015; seria x din 03.02.2015; seria x din 14.02.2015; seria x din 16.02.2015; seria x din 19.02.2015; seria x din 23.02.2015; seria x din 26.02.2015; seria x din 01.03.2015; seria x din 04.03.2015 și seria x din 12.03.2015.

- seria x din 29.01.2015 - client F.; seria x din 23.01.2015 - client F.; seria x din 23.01.2015 - client G.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpații A. și B. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, în care sunt incluse și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective a acestor infracțiuni:

Potrivit art. 348 C. pen. exercitarea fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație de exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

În conformitate cu art. 26 din Legea nr. 51/1995, modificată și completată (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014), exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat, înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

Conform probelor dosarului, la data de 5.01.2015 inculpata J., avocat definitiv în cadrul Baroului București a încheiat cu inculpatul B. un contract de colaborare pe o durată de 2 ani, contract care a fost depus de acesta din urmă la Uniunea Națională a Baroului din România - Baroul C.

La punctul 3.7 lit. a) din contractul de colaborare mai sus menționat se prevede că beneficiarul are obligația să se asigure ca avocat îndrumător pentru formarea profesională a colaboratorului, pe toată durata stagiului care îndeplinește condițiile prevăzute de lege și statutul profesiei.

La dosarul cauzei se află adresa emisă în data de 19.03.2015 de către Baroul București, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA în care se precizează că între cabinetul de avocat "A. și B. nu există încheiat contract de colaborare înregistrat la Baroul București".

Cu referire la contractele de colaborare s-a precizat că acestea se încheie în baza dispozițiilor prevăzute de art. 295 din Statutul profesiei de avocat, fiind întocmite conform modelului din Anexa nr. IX din Statut.

Pentru înscrierea în Tabloul avocaților stagiari este necesară completarea unei cereri tip cât și încheierea unui contract de colaborare cu un avocat îndrumător care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1995.

Or, conform susținerilor inculpatului B. confirmate și de inculpata J., acesta i-a prezentat numai cardul de identitate pentru avocați, seria x eliberat de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București.

În conformitate cu art. 183 lit. h) din Statutul profesiei de avocat, obligația de a comunica de îndată, în scris, modificările privind colaborarea revenea și inculpatei J., în calitatea sa de avocat definitiv în cadrul Baroului București.

Curtea a constatat de asemenea că, ulterior încheierii contractului de colaborare de inculpatul B. cu inculpata J., Uniunea Națională a Barourilor din România - Președinte UNBR - C., respectiv la data de 25.02.2015 i-a fost emisă acestuia o adeverință din care rezultă că este membru al Baroului București, Barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) persoană juridică de interes public.

S-a făcut mențiunea că Uniunea Națională a Barourilor din România din care face parte Baroul în care este înscris inculpatul B. - ca avocat - este constituită potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995 și funcționează în temeiul acestei legi.

Declarația inculpatei J., în sensul că nu a avut cunoștință că inculpatul B. face parte din Baroul C., confirmată și de acesta în cursul cercetării judecătorești, nu corespunde adevărului în cauză.

În primul rând s-a avut în vedere declarația pe care inculpatul B. a dat-o la Direcția Națională Anticorupție în ziua de 19.03.2015, orele 13:30-14:25, în care a răspuns în mod afirmativ la întrebarea procurorului de caz dacă inculpata J. are cunoștință de apartenența sa "la așa-numitul Barou C.".

Deosebit de relevant este răspunsul pe care l-a dat inculpatul B. la întrebarea procurorului de caz:

"Cum a aflat acest lucru dna A." Răspuns:

"I-am spus eu. Nu rețin exact cum am denumit Baroul, dar cred că atunci când am vorbit cu doamna avocat m-am referit la Baroul C., cu expresia Baroul C., așa cum am făcut și astăzi la Parchet când am fost întrebat".

Deși prin declarația de suspect din data de 19.03.2015 orele 15:50-15:55, B. și-a menținut declarația de martor dată în cauză, ulterior în 19.02.2016 acesta a declarat că o retrage.

Însă, Curtea a constatat că declarația inculpatului B., dată în 19.03.2015 în calitate de martor se coroborează cu plângerea formulată de inculpata J., în data de 19.03.2015 ora 19:30 împotriva ordonanței nr. 152/P/2015 din data de 19.03.2015 prin care s-a dispus față de aceasta măsura preventivă a reținerii pentru 24 ore.

În motivarea plângerii, inculpata J. a arătat că l-a desemnat pe inculpatul B. să o asiste pe I. în dosarul penal nr. x/2012, având în vedere faptul că este absolvent de drept, licențiat în drept, înscris în Baroul București - condus de către numitul C., întrucât a avut în vedere jurisprudența anterioară a instanțelor de judecată, conform căreia exercitarea profesiei de avocat de către membrii structurii C. așa-numitul barou constituțional a fost considerată faptă nepenală pentru care s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Mai mult, a avut în vedere că B. deține documente de înființare a propriei sale entități juridice și de aceea a încheiat cu acesta contract prin care devenea colaborator al activității sale, desfășurând o activitate legitimă.

Este adevărat că prin exercitarea, în alte condiții decât cele legale, a profesiei de avocat, inculpatul B. a fost încurajat de UNBR - Baroul București - Structura C., cu încălcarea art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și totodată ajutat de inculpata J. care, deși avea o vechime de 16 ani în profesia de avocat, avea obligația să respecte dispozițiile Legii nr. 51/1995, în momentul în care a încheiat contractul de colaborare cât și ulterior prin emiterea împuternicirilor avocațiale care fac obiectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Conform practicii judiciare până la pronunțarea recursului în interesul legii nr. 15/21.09.2015 de Î.C.C.J., unele instanțe au considerat că persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesională consacrate prin Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și își desfășoară activitatea în cadrul unor structuri constituite în temeiul unor hotărâri judecătorești, săvârșesc infracțiunea prev. de art. 348 C. pen.

În acest sens s-a arătat că faptele acestor persoane, săvârșite în exercitarea profesiei de avocat, constituie infracțiune de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, fiind îndeplinită condiția laturii obiective a acesteia, iar în plan subiectiv sunt comise cu forma de vinovăție impusă de lege.

Dimpotrivă, alte instanțe au considerat că persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul unor structuri constituite în temeiul unor hotărâri judecătorești nu pot fi trase la răspundere penală, comiterea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, motivat de lipsa formei de vinovăție prevăzută de lege, respectiv a intenției.

Această concluzie a fost fundamentată pe faptul că "baroul" din care fac parte aceste persoane au fost constituite prin intermediul unor asociații a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești și care aveau printre obiectele de activitate și "înființarea de barouri".

Apărarea inculpatului B., în sensul că nu a avut reprezentarea că desfășoară în mod nelegal activitatea de avocat în cadrul Baroului C., a fost înlăturată, în condițiile în care acesta în faza de urmărire penală a arătat următoarele: "După toate documentele de pe internet și conform unei decizii ale ÎCCJ, pe care nu o pot preciza, precum și a altor instanțe de grad inferior din întreaga țară, membrii acestui barou au dreptul de a exercita această profesie".

De fapt inculpatul B. se folosea de un drept conferit în mod ilegal de UNBR - Baroul C., deși potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014), constituirea și funcționarea de barouri în afara UNBR sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea putând fi constatată și din oficiu.

S-au avut în vedere totodată și prevederile art. 113 din Legea nr. 51/1995 modificată și completată (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014), potrivit cărora "la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale".

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 379/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51 a reținut că "avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, fără ca aceasta să contravină prevederilor constituționale invocate.

Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiționat de satisfacerea anumitor cerințe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Normele în baza cărora funcționează Uniunea Națională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta".

Or, simpla mențiune specificată în adeverința eliberată inculpatului B., în sensul că UNBR - este constituită potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995 și funcționează în temeiul acestei legi, nu poate conferi acestuia dreptul legal de a exercita profesia de avocat, atâta timp cât Curtea Europeană, încă din data de 12.10.2004 prin respingerea ca inadmisibilă a cererii nr. 24057/2003 a arătat că membrii K. pot exercita profesia de avocat, cu condiția îndeplinirii exigențelor prevăzute de legea nr. 51/1995, ingerința fiind necesară într-o societate democratică.

În acest sens s-a avut în vedere decizia nr. 15/2015 în interesul legii a ÎCCJ prin care s-a stabilit că, simpla invocare a dispozițiilor Legii nr. 51/1995, cu modificările ulterioare, în deciziile emise de aceste entități, nu poate să conducă la concluzia dobândirii calității de avocat în mod legal, în condițiile în care emitentul nu are abilitatea conferită de lege de a organiza examenul de accedere în profesia de avocat, fiind în realitate doar o structură paralelă înființată pentru eludarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 51/1995 (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014):

(1) Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(2) Examenul de definitivare se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, pe centre teritoriale, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.

(3)Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia națională de examen.

(4) Comisia națională de examen este formată, cu precădere, din avocați - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barouri lor.

Or, ilegalitatea exercitării profesiei de avocat de către inculpatul B. rezidă și din faptul că examenul promovat de către acesta în cadrul U.N.B.R. - Baroul C. a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea legii 51/1995 modificată și completată, mai sus invocate.

Nici înregistrarea la OSIM a denumirii de UNBR, conform certificatului de înregistrare a mărcii nr. x nu conferă legitimitate baroului paralel din care face parte inculpatul B., atâta timp cât este în contradicție cu dispozițiile Legii 51/1995 modificată și completată și cu prevederile CEDO.

Mai mult, s-a avut în vedere și decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007 pronunțată în interesul legii de ÎCCJ prin care s-a stabilit că dispozițiile din art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, au caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, conținând anumite cerințe imperative, fiind de la a sine înțeles ca nu este posibila îndeplinirea unei asemenea profesii in afara cadrului instituționalizat de această lege.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, acesta constă într-o acțiune de exercitare fără drept sau în alte condiții decât cele legale a unei profesii.

Pentru existența infracțiunii, art. 348 C. pen. prevede necesitatea existenței cerinței esențiale constând în exercitarea profesiei sau activității fără drept, adică prin nesocotirea condițiilor legale stabilite de legi speciale.

Exercitarea profesiei de avocat presupune existența unei calificări bazată pe însușirea corespunzătoare a cunoștințelor teoretice și practice necesare prestării, în bune condiții a acesteia cu respectarea cerințelor impuse de Legea 51/1995, republicată.

În literatura de specialitate s-a arătat că, incriminarea faptei de exercitare fără drept a unei profesii sau activități este justificată de necesitatea ocrotirii unor asemenea valori sociale, cum sunt viața, integritatea corporală, sănătatea și proprietatea, ca și interesele economice generale ale persoanei care ar putea fi lezate prin exercitarea fără drept de către o persoană a unei profesii sau activități sau în alte condiții decât cele legale.

Ulterior săvârșirii infracțiunii prev. de art. 348 C. pen. de inculpatul B. și art. 48 rap. la 348 C. pen. de inculpata J., ÎCCJ prin decizia de recurs în interesul legii nr. 15 din 21 septembrie 2015 a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 din C. pen. că: "fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzută de art. 348 C. pen.".

Împrejurarea că inculpatul B. a depus la ANAF declarația de înregistrare fiscală pentru anul 2015 specificând la rubrica obiectul principal de activitate "Avocatura", nu însemnează că fapta nu are semnificație juridică ci, dimpotrivă prezintă o stare concretă de pericol, ca urmare a încălcării condițiilor legale de exercitare a profesiei de avocat.

Probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și de judecată au confirmat că inculpatul B., ajutat fiind de inculpata J., a exercitat profesia de avocat cu încălcarea condițiilor prev. de Legea 51/1995 republicată, întrucât a participat în mod repetat la efectuarea de activități procesuale de către organele de urmărire penală, în dosarul nr. x/2014, semnând împuternicirile avocațiale eliberate în fals de coinculpata J. cu nr. x/2015 și y/2015.

În instanță, martorul G. a arătat că îl cunoștea pe inculpatul B. din vedere întrucât l-a văzut în momentul în care o însoțea pe J., cu care a încheiat un contract de asistență juridică, fără a discuta cu acesta. A precizat martorul că nu-și mai amintește dacă inculpatul B. "a stat în cameră sau în hol dar cu siguranță nu a intervenit în discuție".

La dosarul cauzei se află împuternicirea avocațială nr. x/2015 eliberată de J. în care este menționat și numele inculpatului B. pentru a-l asista/reprezenta pe inculpatul G. care se afla în arest preventiv.

La fila 201 dup nr. 3, se află cererea adresată comandatului Centrului de Reținere și Arestare Preventivă, în data de 23.01.2015 de către inculpații A. și B., în calitate de apărător aleși ai inculpatului G., din care rezultă că grefa a avut loc, la aceeași dată între orele 11:18 și 11,50.

Curtea a constatat că reflectă adevărul în cauză susținerea martorului G., în sensul că a doua oară, inculpatul B. nu a mai fost la grefă, fiind posibilă confuzia despre care a făcut vorbire cu privire la avocatul L., atâta timp cât din evidența Centrului de Reținere și Arestare Preventivă și actele existente la dosarul cauzei nu mai rezultă că s-a solicitat și a avut loc o altă întrevedere.

Aceiași situație este confirmată și de martorul F. care a declarat că avocat J. a venit la grefă împreună cu avocatul L.

În declarația dată în calitate de suspect, în data de 19 februarie 2016, B. a arătat că l-a vizitat în arest pe martorul G. întrucât erau amici iar pe F., în calitate de avocat - client, declarație care este contrazisă de susținerilor celor doi.

S-a constatat de asemenea că inculpatul B. conform declarațiilor martorelor E. și D., coroborate cu cererile adresate Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB, la care sunt atașate împuternicirile avocațiale a solicitat în repetate rânduri, atât singur cât și împreună cu J., grefă, deși nu avea calitatea de avocat, conferită de Legea 51/1995 republicată.

Că este întrunită latura obiectivă a acestei infracțiuni o confirmă încă o dată decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza C. c. României de CEDO, în care se arată că dizolvarea asociației "K." a vizat un scop legitim, respectiv apărarea ordinii publice și protejarea drepturilor și libertăților omului, îndeosebi a drepturilor și libertăților celor care fac apel la un avocat pentru apărarea intereselor lor.

Mai mult, în art. 2 alin. (2) din legea 51/1995 (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014) se arată că avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului, ceea ce denotă încă odată starea de pericol creată de inculpatul B. prin exercitarea în condiții de nelegalitate a profesiei de avocat.

S-a constatat totodată că baroul paralel a copiat aproape în totalitate denumirea, însemnele și sigla baroului tradițional, existând în acest mod posibilitatea inducerii în eroare a organelor judiciare, în condițiile în care din procesul-verbal din 19.03.2015 întocmit de DNA, rezultă că i s-a permis, inculpatului B. accesul în cadrul instituției, în perioada 6.11.2014 - 19.03.2015 deși nu avea calitatea de avocat, conferită de legea specială .

În ceea ce o privește pe inculpata J., așa cum mai sus s-a arătat avea cunoștință de faptul că inculpatul B. nu face parte din Baroul București, fapt care nu împiedicat-o să încalce Legea nr. 51/1995 modificată și completată.

Potrivit art. 48 alin. (1) C. pen. complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, prin punerea la dispoziția inculpatului B. a împuternicirilor avocațiale aflate la dosarul cauzei, care atestau calitatea de avocat a acestuia și care i-au permis să participe la efectuarea unor acte de urmărire penală în dosarele aflate în instrumentarea DNA și DIICOT, inculpata J. a exercitat acte de complicitate materială, în sensul legii penale.

De asemenea, probele dosarului au confirmat că inculpata J. l-a ajutat pe inculpatul B. să profeseze avocatura în mod ilegal prin emiterea împuternicirilor avocațiale ce au avut drept rezultat vizitarea în mod repetat a martorelor E. și D. în Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB.

În aceste condiții, ajutorul dat de inculpata J. a fost efectiv și a folosit în mod incontestabil inculpatului B. la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 348 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective a acestor două infracțiuni:

Referitor la inculpatul B.:

În ceea ce privește intenția indirectă în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 348 C. pen. de către inculpatul B., Curtea a avut în vedere întrebarea pusă de procurorul de caz, în data de 19.03.2017 când acesta a fost audiat în calitate de martor, și anume:

"provenind dintr-o familie de juriști, nu ați aflat despre faptul că membrii Baroului C. nu au dreptul de a practica profesia de avocatș".

Răspunsul inculpatului B. a fost unul care să îi profite în situația în care se afla, arătând următoarele: "după toate documentele de pe internet și conform unei decizii a Î.C.C.J., pe care nu o pot preciza, precum și ale altor instanțe de grad inferior din întreaga țară, membrii acestui barou au dreptul de a exercita această profesie".

Curtea nu a reținut lipsa vinovăției inculpatului B. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 348 C. pen., atâta timp cât s-a înscris în Baroul C. în anul 2014, după ce nu a promovat examenul organizat de UNBR, potrivit propriei sale declarații.

Împrejurarea că instanțele de judecată și procurorii prin soluțiile dispuse au constatat lipsa vinovăției, în săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, ca urmare a existenței unei "ambiguități" sau "confuzii" izvorâte din lipsa de previzibilitate a Legii 51/1995, nu poate constitui un motiv de achitare a inculpatului B., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

În concepția legii penale române, vinovăția este privită ca un proces de conștiință compus din doi factori: un proces intelectiv și un proces volitiv.

Există intenție indirectă când infractorul prevede rezultatul faptei (elementul intelectiv) și deși nu-l urmărește, acceptă riscul producerii lui (elementul intelectiv).

Or, intenția indirectă a inculpatului B. rezultă din materialitatea faptei săvârșită.

Astfel, deși existau și hotărâri judecătorești dispuse de instanțele naționale prin care s-a dispus condamnarea penală a persoanelor din baroul paralel care practicau avocatura în mod ilegal cât și hotărârea CEDO susmenționată, inculpatul B. a acceptat prin fapta săvârșită, riscul producerii acestui rezultat, deși nu l-a urmărit, respectiv crearea stării de pericol pentru relațiile sociale și ordinea de drept.

De fapt, inculpatul B. a încercat să acrediteze ideea că, atâta timp cât are calitatea de avocat - în Baroul C. nu poate suporta rigorile legii, în condițiile în care prin decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007 în interesul legii pronunțată ÎCCJ a stabilit că, asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii 51/1995, modificată și completată prin legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

Referitor la inculpata J.:

La termenul de judecată din 21.03. 2017 inculpata J. a declarat că nu cunoștea în momentul încheierii contractului de colaborare cu inculpatul B., prevederile art. 17 din Legea 51/1995 republicată, art. 295 din Statutul profesiei de avocat și decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007 în interesul legii pronunțată de ÎCCJ.

Această susținere a inculpatei J. cât și cea privitoare la faptul că până în prezent nu s-a tranșat problema celor două barouri nu au fost primite de către Curte, atâta timp cât Legea 51/1995 (text în vigoare începând cu data de 14.07.2014), prevede în mod expres interdicția de a se constitui și de a funcționa barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Că inculpata J. a săvârșit infracțiunea de complicitate la exercitarea fără drept a profesii sau activități prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. cu intenție indirectă, rezultă din însăși declarația acesteia dată în ședința de cameră de consiliu din data de 20.03.2017, în care arată următoarele:

"chiar dacă aș fi știut că face parte din Baroul Constituțional, nu ar fi reprezentat o problemă pentru mine. Știu că au existat probleme, în instanță cele două grupuri, am cunoștință de soluțiile de neîncepere a urmăririi penale emise de parchete și menținute prin respingere".

Această atitudine a inculpatei J. reprezentă mai mult o ignorare a consecințelor legii, atâta timp cât în instanțe le este interzis avocaților din baroul paralel să pună concluzii, conform deciziei nr. XXVII din 16 aprilie 2007 în interesul legii pronunțată de ÎCCJ, aspect pe care trebuia să-l cunoască ca urmare a vechimii pe care o are în profesia de avocat.

În consecință, Curtea a constatat că infracțiunile imputate inculpaților B. și J. sunt fapte prevăzute de legea penală, săvârșite cu vinovăție, nejustificate și imputabile acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, 33 acte materiale:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpata J. a emis în fals 33 de împuterniciri avocațiale în care a menționat calitatea de avocat a inculpatului B., pentru a merge la grefă, ca apărător al inculpatei D., deși cunoștea faptul că acesta face parte din Baroul C.

Din probele dosarului a rezultat de asemenea că, inculpata J., a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, în săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu scopul de a-i facilita inculpatului B. accesul în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB, cu eludarea dispozițiilor legale care reglementează regimul vizitelor la care au dreptul persoanele privative de libertate, unde se afla în arest preventiv inculpata D., o cunoștință a acestuia.

În accepțiunea art. 322 alin. (1) C. pen., obiectul material îl constituie înscrisul sub semnătură privată falsificat.

Elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este alcătuit din două acțiuni săvârșite succesiv:

- falsificarea înscrisului sub semnătură privată în vreunul din modurile prev. de art. 320 sau art. 321 C. pen., respectiv atestarea unor mențiuni necorespunzătoare adevărului, în cazul de față;

- folosirea înscrisului falsificat în încredințarea acestuia spre folosire altei persoane, cum de altfel a și procedat inculpata J., care i-a înmânat inculpatului B. 33 de împuterniciri avocațiale, pentru a le prezenta la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB, în care era menționat în mod fals că acesta are calitatea de avocat.

De fapt, din verificarea împuternicirilor avocațiale emise s-a constatat că prin menționarea calității de avocat a inculpatului B. pe tipizatele emise de Baroul București, inculpata J. a creat în mod fals ideea oricărei persoane că acesta făcea parte din Baroul București.

S-a constatat de asemenea că sunt îndeplinite cerințele esențiale pentru existența acestei infracțiuni, atâta timp cât împuternicirile avocațiale emise în condițiile mai sus arătate, prezintă toate trăsăturile unui înscris sub semnătură privată, având un conținut cu relevanță juridică, purtând semnătura și data întocmirii.

Și cea de-a doua cerință este îndeplinită ca urmare a faptului că inculpata J. a încredințat spre folosire inculpatului B. cele 33 de împuterniciri avocațiale, pentru a o vizita în arest pe inculpata D., o cunoștință a acestuia.

Totodată este îndeplinită și cea de-a treia cerință impusă de art. 322 alin. (1) C. pen. care vizează aptitudinea/însușirea înscrisului de a fi folosit prin încredințare.

Probele dosarului au confirmat existența infracțiunii prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. săvârșită de către inculpata J., urmarea imediată a acesteia constând în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale a căror formare și normală dezvoltare sunt stimulate de încrederea publicului, acordată valorii probante a înscrisurilor sub semnătură privată, cum s-a statuat în literatura juridică de specialitate.

Mai mult, prin folosirea de către inculpatul B. la arestul DGPMB a înscrisurilor sub semnătură privată falsificate, ca urmare a încredințării acestora de către inculpata J. s-a constatat existența legăturii de cauzalitate cerută de lege, în condițiile în care latura obiectivă este pe deplin realizată.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, 33 de acte materiale.

Intenția directă a inculpatei J. în săvârșirea infracțiunii, rezultă din art. 16 alin. (3) C. pen., coroborat cu art. 322 C. pen.

Probele dosarului au condus la concluzia că inculpata J. a săvârșit cu vinovăția cerută de lege atât acțiunea de falsificare a celor 33 de împuterniciri avocațiale, cât și acțiunea de încredințare spre folosire a acestor înscrisuri falsificate, inculpatului B.

Deși inculpata J. neagă cunoașterea Legii nr. 51/1995 modificată și completată și decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007 în interesul legii pronunțată de ÎCCJ, Curtea a constatat că prin menționarea calității de avocat a inculpatului B. pe împuternicirile avocațiale, deși cunoștea că acesta face parte din Baroul C., interzis prin legea specială, a avut reprezentarea survenirii unei urmări de drept ca rezultat al acțiunilor sale.

S-a avut în vedere totodată că, prin rezultatul acțiunilor sale, urmărind de fapt acest rezultat, inculpata J. a creat un pericol real prin fapta sa pentru relațiile sociale.

Cerința esențială a acestei infracțiuni are la bază producerea unor consecințe juridice, pentru întregirea laturii subiective, astfel cum rezultă din probele dosarului, cât și din norma de incriminare.

În consecință sunt îndeplinite trăsăturile esențiale ale infracțiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., conform art. 15 C. pen., fiind o faptă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatei J.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de uz de fals în formă continuată - 33 acte materiale (inculpatul B.)

Potrivit art. 323 C. pen., folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, când înscrisul este sub semnătură privată.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul B., avocat în cadrul Baroului C., a folosit înscrisurile avocațiale în număr de 33 emise de inculpata J., în care era specificată calitatea sa de apărător al inculpatei D., cunoscând că această mențiune nu corespund adevărului, atâta timp cât făcea partea dintr-un barou interzis prin lege.

Consecințele juridice ale faptei sale au avut drept scop pătrunderea în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB, prin încălcarea normelor legale care reglementează regimul vizitelor la persoanele privative de libertate.

Obiectul material al infracțiunii de uz de fals îl constituie în cazul de față, cele 33 împuterniciri avocațiale falsificate de inculpata J. și folosite de inculpatul B., în vederea producerii unor consecințe juridice.

Elementul material al infracțiunii de uz de fals, îl constituie acțiunea de folosire de către inculpatul B. a înscrisurilor sub semnătură privată - 33 de împuterniciri avocațiale falsificate de inculpata J. în vederea producerii de consecințe juridice.

Curtea a constatat de asemenea că este îndeplinită cerința esențială a acestei infracțiuni, în condițiile în care înscrisurile falsificate sunt susceptibile de a produce consecințe juridice.

Urmarea imediată a săvârșirii acestei infracțiuni în formă continuată, constă în crearea unei stări de pericol, din momentul în care împuternicirile avocațiale au fost depuse la arestul DGPMB de inculpatul B., în vederea vizitării inculpatei D., conf. art. 4 lit. c) din Ordinul Ministerului Justiției, pe baza cererilor formulate.

Legătura de cauzalitate rezidă din materialitatea faptei, astfel cum a fost descrisă mai sus.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

Infracțiunea prev. de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost săvârșită de inculpatul B. cu intenție directă ca urmare a folosirii la arestul DGPMB a înscrisurilor sub semnătură privată falsificate de inculpata J., cunoscând că acestea nu atestă realitatea, atâta timp cât făcea parte din Baroul C. și nu din cel tradițional.

Mai mult, prin folosirea celor 33 de împuterniciri avocațiale falsificate de inculpata J., se are în vedere caracterul calificat al intenției inculpatului B. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în vederea producerii unor consecințe juridice.

Ca și în cazul inculpatei J., sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 C. pen. privind trăsăturile esențiale ale infracțiunii, în raport cu argumentele mai sus arătate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor

Una din măsurile de individualizare a pedepselor constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța definitiv la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru persoanele găsite vinovate de săvârșirea unor infracțiuni.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. pen. instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor 0pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În conformitate cu art. 80 alin. (3) C. pen., în cazul concursului de infracțiuni, renunțarea la pedeapsă se poate dispune dacă pentru fiecare infracțiune concurentă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (1) și alin. (2) C. pen.

Referitor la infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, în alte condiții decât cele legale, a căror limite de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni la un an sau amendă, Curtea a avut în vedere atât natura acesteia cât și faptul că, deși s-a creat un pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege, prin săvârșirea acesteia de către inculpatul B. cu ajutorul inculpatei J. (art. 48 C. pen. raportat la art. 348 C. pen.), nu s-a constatat nulitatea actelor procesuale efectuate de organele de urmărire penală, în conformitate cu art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, în dosarul nr. x/2014, instrumentat de DNA a fost audiată în data de 29.01.2015 în calitate de suspectă E., având ca apărători aleși pe inculpații J. și B.

De asemenea a fost semnat de coinculpați ca apărători aleși, procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat - E., în data de 29.01.2015.

Inculpații au participat în calitate de apărători aleși și la audierea inculpatei E. din data de 29.01.2015.

La dosarul cauzei se află și alte acte procesuale efectuate în dosarul nr. x/2014 în care inculpatul B. a semnat alături de inculpata J., în calitate de apărător ales.

S-a constatat totodată că în dosarul nr. x/2014 al DIICOT, inculpatul B. a formulat cerere alături de inculpata J., în vederea asistării la orice act de urmărire penală cât și pentru fotocopierea înscrisurilor.

Deși martorii E. și M. au confirmat faptul că au fost situații în care inculpatul B. a asistat singur la efectuarea de acte de urmărire penală și de audieri de martori în instanță (E.), în cauză nu s-a invocat nulitatea absolută a acestor acte, ca urmare a deciziei nr. XXVII (27)/2007 în interesul legii pronunțată de ÎCCJ.

Un amănunt care nu este de omis este și faptul, conform înregistrării video din 29.01.2015, aflată la dosarul cauzei, că inculpatul B. nu a participat în mod efectiv în calitate de apărător al inculpatei E. ci doar a asistat la modul cum s-a efectuat audierea în cauză de către procuror.

În ceea ce privește eludarea dispozițiilor legale care reglementează regimul vizitelor la care au dreptul persoanele privative de libertate, prin emiterea și înmânarea de către inculpata J. a 33 de împuterniciri avocațiale, în care s-a menționat că inculpatul B. are calitate de apărător a inculpatei D., se constată de asemenea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen. de renunțare la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 348 C. pen. și art. 48 raportat la art. 348 C. pen.

Conform declarației martorei D., inculpatul B., pe care îl cunoștea de 10-12 ani, venea zilnic în arestul DGPMB să-i aducă informații privitoare la copilul său minor.

În declarația sa, martora a arătat următoarele:

"B. îmi spunea despre fiul meu că se ducea la școală, mi-a spus când a fost bolnav, că a avut febră, că a făcut o radiografie la umăr", precizându-i că, colaborează cu o avocată pe nume J.".

A mai arătat martora în declarația sa, că inculpata J. a apărat-o pro bono și că aceasta a fost împotrivă ca inculpatul B. să asiste la discuția dintre ele privind situația sa juridică. Mai mult, martora a arătat că nu a fost asistată de inculpatul B. în calitate de avocat pe perioada cât a fost arestată preventiv.

În aceste condiții, față de împrejurările în care au fost comise faptele, Curtea apreciază că modalitatea de individualizare judiciară poate avea loc în condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) C. pen.

Și referitor la infracțiunile prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în emiterea înscrisurilor avocațiale în care s-a menționat calitatea de avocat a inculpatului B. de către inculpata J., deși acesta făcea parte dintr-un barou ilegal, se constată, față de natura acestora precum și față de motivul și scopul urmărit, că se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepselor.

În ceea ce privește persoana inculpaților B. și J., Curtea a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. b) C. pen., există premisa îndreptării și resocializării lor, fără a fi aplicate pedepse pentru infracțiunile săvârșite.

În acest sens s-a avut în vedere că inculpații J. și B. sunt la prima confruntare cu sistemul judiciar și că au copii minori în întreținere.

De asemenea s-a mai avut în vedere faptul că inculpata J. are calitatea de avocat în Baroul București din anul 1999 iar inculpatul B. face parte din Baroul Madrid.

Conform actelor depuse la dosarul cauzei, inculpatul B. s-a înscris la data de 26 aprilie 2016, în Baroul Madrid, având număr de membru x, starea sa actuală fiind de avocat cu drept de exercitare a profesiei.

S-au avut în vedere totodată posibilitățile intelective, volitive, materiale ale inculpaților B. și J., rațiunea judecătorului fiind de a-i feri de nocivitatea aplicării unor pedepse, care nu ar face altceva decât să aibă grave repercursiuni asupra carierei lor profesionale.

Măsura renunțării la aplicarea pedepselor este raportată totodată și la majoritatea soluțiilor pronunțate de judecători și procurori, care au dispus achitarea sau clasarea cu privire la persoanele care făceau parte din Baroul C., de-a lungul unui număr însemnat de ani.

Deși inculpații B. și J. au negat săvârșirea faptelor imputate, oferind propriile lor argumente cu privire la Baroul C., Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. c) C. pen., în sensul că aceștia au zădărnicit aflarea adevărului în cauză.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. proc. pen., organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

Împrejurarea că inculpații nu au recunoscut faptele, nu însemnează că sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. c) C. pen., atâta timp cât aceștia au dreptul la apărare conferit de art. 10 din C. proc. pen., cât și cel prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Zădărnicirea aflării adevărului trebuie raportată la activitatea învinuitului sau inculpatului care încearcă să împiedice în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea materialelor de probă, ceea ce în cauza penală de față nu s-a întâmplat.

S-a avut totodată în vedere că dreptul de a nu te autoincrimina este un drept constituțional, având natura superioară altor drepturi și obligații izvorâte din legile inferioare, cum s-a statuat în literatura juridică de specialitate.

Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., când dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment.

În cauză, infracțiunile prevăzute de art. 348 C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 33 acte materiale (inculpatul B.) și art. 48 C. pen. cu aplicarea art. 348 C. pen. și art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. - 33 acte materiale (inculpata J.) au fost săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen., așa încât față de renunțarea la aplicarea pedepselor conform art. 396 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 80 C. pen., Curtea a aplicat acestora câte un avertisment pentru ambele infracțiuni, conf. art. 81 alin. (1) și (3) C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere gravitatea redusă a faptelor săvârșite în concurs real, limitele de pedeapsă care permit aplicarea art. 80 C. pen., cât și persoana inculpaților B. și J. care, în raport cu pregătirea și instruirea lor profesională, au aptitudinea să înțeleagă că aplicarea unui avertisment reprezintă de fapt o atenționare asupra conduitei lor viitoare.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatei J.

Constituie infracțiunea de favorizarea făptuitorului, conform art. 269 alin. (1) C. pen., ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate.

Parchetul o acuză pe inculpata J. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului întrucât în data de 19.03.2015 l-a trimis la sediul DNA pe inculpatul B. despre care cunoștea că nu deține, potrivit legii, calitatea de avocat pentru a asista la efectuarea unor proceduri judiciare, în ceea ce o privește pe inculpata I., arestată preventiv, punând în acest mod în pericol buna desfășurare a urmăririi penale, prin crearea condițiilor pentru tergiversarea ori declararea nulității acestei faze a procesului penal.

Acuzația Parchetului este susținută de situația de fapt reținută la filele 2-4 din rechizitoriu, de probele administrate în faza de urmărire penală cu privire la favorizarea inculpatei I. de J., în calitate de avocat al acesteia și de concluziile formulate de procuror atât în ședința de judecată din 10.10.2017 cât și prin cererea scrisă.

Precizarea este necesară cu atât mai mult cu cât prin încheierea din 6 iulie 2015 a judecătorului de cameră preliminară - s-a reținut că situația de fapt cu care a fost sesizată instanța corespunde acțiunilor incriminate prin indicarea elementelor care conduc la încadrarea faptelor în tipicitatea infracțiunilor.

A fost nevoie de această precizare, întrucât susținerea procurorului de caz, prin rechizitoriu în sensul că favorizarea făptuitorului, privește "clienți privați de libertate" sau "clienți apărați de B." nu corespunde adevărului în cauză - inculpata J. fiind urmărită penal ș