ÎCCJ, Decizia nr. 67/2019

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și probelor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 1057 din data de 29 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 269 alin. (1) din C. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului (punctul C din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen. și art. 399 alin. (9) din C. proc. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei durata arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 31 ianuarie 2015 până la 15 iunie 2015, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul C din rechizitoriu).

S-a constatat că inculpatul B. a fost reținut 24 de ore începând cu 29 ianuarie 2015, ora 19:00, până la 30 ianuarie 2015, ora 19:00, și arestat preventiv în perioada 31 ianuarie 2015 - 6 februarie 2015, inclusiv.

II. Prin Decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 1057 din data de 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, privind și pe intimatul inculpat B.

Decizia penală a fost pronunțată cu opinia separată a doamnei judecător C., doar în sensul admiterii apelului declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 1057 din data de 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a desființării în parte a sentinței penale și a achitării inculpatei, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. și pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții care nu sunt contrare.

III. Împotriva acestei decizii, la data de 22 noiembrie 2018 a formulat contestație în anulare condamnata A., cerere care a fost înregistrată la aceeași dată, sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători P2 și care a primit prim termen de judecată la 10.12.2018.

La termenul fixat, având în vedere Sentința civilă nr. 4827/23.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, prin care în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137/08.11.2018, cauza a fost scoasă de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, precum și a Hotărârii nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție (conform filei 15 dosar contestație în anulare).

Urmare noii repartizări cauza a primit termen de judecată la 20.12.2018, iar prin rezoluție administrativă din 14.12.2018, s-a preschimbat termenul de judecată la 19.12.2018 (conform filei 17 dosar contestație în anulare).

În motivarea contestației în anulare formulate precum și în notele de ședință depuse, contestatoarea condamnată, prin apărător ales, a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În acest sens, s-a arătat că deși dispozițiile legale în vigoare la data soluționării cauzei în apel prevedeau că judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați prin tragere la sorți, în Completul de 5 Judecători Penal 1 care a pronunțat decizia penală atacată a fost inclus de drept președintele secției penale (în locul vicepreședintelui aflat în stare de incompatibilitate), nefiind desemnat aleatoriu un judecător, astfel cum impunea Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatoarea condamnată a mai invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1021/29.11.2018, prin care Curtea Constituțională a decis următoarele:

"1. Admite sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Din considerentele deciziei mai sus-menționate, în susținerea cererii și a termenului în care pot fi formulate criticile referitoare la situația de drept dezlegată de Curtea Constituțională, contestatoarea condamnată a făcut trimitere la mai multe paragrafe, respectiv: paragraful 130 "Stabilirea conduitei Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se raportează, în mod necesar, numai la un anumit act, ci la un complex de acte/acțiuni/inacțiuni care, împreună, au aptitudinea de a indica relevanța și natura constituțională a conflictului. Prin urmare, pentru a se determina conduita unei autorități publice nu are relevanță faptul că fiecare act în parte, respectiv hotărâri ale Colegiului de conducere, poate fi atacat de justițiabili în fața instanței de contencios administrativ sau faptul că, în fața Completurile de 5 judecători, justițiabilii puteau invoca excepția nelegalei compuneri a completului de judecată. (...)" paragraful 177- "Transpunând acest considerent la nivelul organizării completurilor de judecată, Curtea reține că instanțele judecătorești, astfel cum sunt reglementate prin Constituție și Legea nr. 304/2004, își realizează funcția de înfăptuire a justiției prin intermediul judecătorilor organizați în completuri de judecată. Pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se stabilește prin lege, iar cu privire specială asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție a consacrat faptul că atât compunerea sa, cât și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Astfel, atunci când legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme - noțiune autonomă folosită de Constituție - nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite, completurilor de judecată care realizează funcția sa jurisdicțională. Astfel, Curtea constată că legiuitorul constituțional a dat o mare importanță ordonării acțiunii puterii judecătorești atât la nivelul instanței supreme, cât și la nivelul celorlalte instanțe inferioare. Această construcție constituțională a dus la calificarea la nivel legal a aspectelor referitoare la compunerea instanței judecătorești, ca fiind norme de procedură de ordine publică. De aceea, încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată exprimă o exigență de ordine publică, a cărei încălcare atrage nulitatea absolută a actelor pronunțate de acesta." paragraful 198 "Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Totodată, în ceea ce privește critica vizând nulitatea absolută a actului de procedură al unui complet nelegal constituit, contestatoarea condamnată a făcut referire la paragraful 147 din aceeași decizie a Curții Constituționale prin care s-a reținut, ca deziderat al compunerii legale a instanței, necesitatea existenței unei imparțialități obiective:

"Curtea reține că, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 255/2013, care, prin art. 72 pct. 9. a modificat art. 32 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 304/2004. în urma modificării operate, art. 32 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 304/2004 prevedea că "Judecătorii care fac parte din aceste complete [Completurile de 5 judecători - s.n.] sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție". Totodată, art. 32 alin. (5) din aceeași lege prevedea: "Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz". Din cele de mai sus, rezultă că art. 32 alin. (4) din lege a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția membrului "de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare, textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți, și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului, în vederea asigurării imparțialității obiective a acestuia și a evitării stabilirii unor raporturi de preeminență între membrii completului."

În contextul prezentat, contestatoarea condamnată a concluzionat că modalitatea de desemnare a compunerii Completului de 5 Judecători, în etapa soluționării în apel a Dosarului nr. x/2017 s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, iar Decizia penală nr. 117/26.06.2018 a fost pronunțată, de un complet format cu încălcarea prevederilor legale, lipsit de atributele legalității și imparțialității, instituite prin legislația română și europeană. În acest sens, s-a solicitat aplicarea directă a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocându-se cauzele Richert c. Polonia, Hotărârea din data de 25.10.2011, Jorgic c. Germania, Hotărârea din data de 12.07.2007, Lavents c. Letonia, Hotărârea din data de 28.11.2002, Kontalexis c. Grecia, Hotărârea din 31 mai 2011, Fatullayev c. Azerbaijan, Hotărârea din data de 22.04.2010 și Findlay c. Regatului Unit, Hotărârea din data de 25.02.1997.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., având în vedere nelegala compunere a completului de judecată, care atrage, în opinia contestatoarei condamnate, incidența dispozițiilor art. 281 din C. proc. pen. vizând existența unei nulități absolute care potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (3) C. proc. pen. poate fi invocată în orice stare a pricinii.

IV. Prin Încheierea nr. 209 din data de 19 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători Penal 2 - 2018, examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris de condamnata contestatoare și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care a admis-o în principiu și a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019.

Totodată, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatoarea condamnată în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 430 din C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatoarei condamnate prin Sentința penală nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza s-a amânat pentru motivul invocat din oficiu de instanță, respectiv față de împrejurarea că la data de 31 ianuarie 2019 au fost convocate Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a decide dacă se modifică jurisprudența Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea și aplicarea principiului continuității completului de judecată, subsumat regulii anualității ce guvernează activitatea acestor formațiuni de judecată.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, cauza s-a amânat având în vedere că la data de 26 februarie 2019, pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se află Dosarul nr. x/2018 și Dosarul x/2019, cauze conexate, în care urma a se da o rezolvare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 888 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare.

La termenul de judecată din 18 martie 2019, contestatoarea condamnată A. a lipsit, deși a fost legal citată, însă a fost reprezentată de apărătorul ales. Cu ocazia dezbaterilor, pe fondul contestației în anulare formulată de condamnata A., apărătorul ales al acesteia a susținut aceleași motive formulate în cererea scrisă reluate și completate prin notele de ședință depuse la data de 19.12.2018. Concluziile acestuia, precum și ale reprezentantului Ministerului Public cu privire la fondul contestației în anulare formulată de contestatoarea condamnată, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

V. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018, examinând calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare, constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

În prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din aceeași lege, justiția se înfăptuiește de către judecători în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, aceștia trebuie să fie imparțiali, având libertate deplină în soluționarea cauzelor deduse judecății, în conformitate cu legea.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 4 alin. (4) din legea anterior menționată se instituie o interdicție în sensul că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanțelor judecătorești, și implicit a judecătorilor, competența exclusivă de interpretare și aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse și în jurisprudența instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și autoritatea executivă, Curtea Constituțională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competența altor autorități și instituții publice, motiv pentru care modul de interpretare și aplicare al dispozițiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiție cu condiția ca instanțele judecătorești să fie sesizate prin acțiuni specifice.

Prioritar analizei contestației în anulare formulată de condamnata A., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători făcând o scurtă trecere în revistă a conținutului succesiv al dispozițiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanța de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul instanței supreme, reține că, în intervalul 2013 - 2018, acest text legal a suferit o serie de modificări după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referință, art. 32 din legea precitată avea următorul conținut:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializați, în funcție de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de secție desemnat în acest scop de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6) Cauzele care intră în competența completelor prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.

Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) și (5) ale art. 32 au fost modificate și aveau următorul cuprins:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă numărul și compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea președintelui secției penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz."

Din dispozițiile legale precitate, în vigoare la data soluționării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, care nu mai era limitat la două, implicarea președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în propunerea numărului și a componenței completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorți și stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana președintelui sau vicepreședintelui Înaltei Curți, atunci când acesta făcea parte din complet, a președintelui secției penale, fără a se face vreo altă precizare și, în aceeași modalitate, a decanului de vârstă.

Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate și cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate. Astfel, deși se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală și două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).

Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispozițiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate și care prevedeau, în alin. (1), că:

"președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație".

Or, se constată că în enumerarea formațiunilor de judecată din cadrul instanței supreme prezidate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreședinți era menționat expres de legiuitor și Completul de 5 Judecători, alături de Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conținutul prevederilor legale mai sus menționate reglementau conducerea Completurilor de 5 Judecători de către președintele, respectiv vicepreședinții instanței supreme, în contradicție evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorți a judecătorilor din cadrul acestor completuri.

Mai mult, conform noilor modificări, președintele secției penale avea competența exclusivă de a propune numărul și componența completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deși în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcție de natura cauzei.

În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către președintele secției penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio mențiune așa cum a făcut-o în cazul președintelui instanței și a vicepreședintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiași articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați prin tragere la sorți. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia președintele secției penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă Completurile de 5 Judecători indiferent de materie. De altfel, președinții secțiilor civile erau excluși de la conducerea Completurilor de 5 Judecători în materie civilă, deși și în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.

Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiți de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.

De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Or, deși desemnarea, prin tragere la sorți a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată, a avut caracter public și transparent, fiind cunoscută publicului și, implicit, participanților din procesul penal, niciuna dintre părțile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora și Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările referite, și până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluționării apelului și nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestație în anulare. Pe cale de consecință, se constată că atât instanța supremă, cât și părțile și Ministerul Public au dat aceeași interpretare dispozițiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.

Ulterior pronunțării deciziei penale atacate în prezenta cauză, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 Judecători, atât în materie penală, cât și în alte materii, respectiv desemnarea, prin tragere la sorți, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar și a modalității concrete, în care se prezidează aceste completuri.

Astfel, în prezent ambiguitățile și contradicțiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege au fost înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate și precizie, în special, în alin. (5) și (6) ale articolului art. 32, care are următorul conținut:

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4) (prin tragere la sorți).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.

Însă, se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 Curtea Constituțională, fără a face și o analiză din perspectiva art. 33 din Legea nr. 304/2004, a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului (...).

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și principiului supremației Constituției, dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

Întrucât motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia precizată anterior, calea extraordinară de atac formulată de contestatoarea A. urmează a fi admisă.

Având în vedere temeiurile în drept care au condus la admiterea căii extraordinare de atac relevate anterior conținute în normele procedurale interne, nu se mai impune analizarea solicitării apărării de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind incidentă regula instituită în art. 20 alin. (2) din Constituția României care dă prioritate reglementărilor internaționale, ci excepția reglementată de norma constituțională, legea internă conținând dispoziții mai favorabile în acest caz. Pe cale de consecință, nu se mai impune nici analiza incidenței în cauză a jurisprudenței europene invocate în cererea contestatoarei.

Față de cele anterior expuse, în baza art. 432 alin. (1) rap. la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va admite contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, va desființa în parte decizia penală contestată și va fixa termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secțiilor Unite, pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpata A. și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, numai în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Va anula formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată în ceea ce o privește pe condamnată.

Va dispune citarea apelantei-intimate inculpate A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

Desființează în parte decizia penală contestată numai în ceea ce o privește pe condamnata A.

Fixează termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secțiilor Unite, pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpata A. și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, numai în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Anulează formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată în ceea ce o privește pe condamnata.

Dispune citarea apelantei-intimate inculpate A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - NN