ÎCCJ, decizie (scj.ro #188606)

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a hotărât, între altele, următoarele:

În temeiul art. 269 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului (punctul C din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei durata arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 31 ianuarie 2015 până la 15 iunie 2015, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul C din rechizitoriu).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 600 RON în faza de urmărire penală, iar în temeiul art. 274 alin. (1) teza finală din C. proc. pen. și art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpată, în sumă de 690 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

II. Prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpata A. împotriva sentinței penale anterior menționate, opinia separată a doamnei judecător B. fiind doar în sensul admiterii apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale pronunțate de către prima instanță, a desființării în parte a acestei sentinței penale și a achitării inculpatei, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen. și pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții care nu sunt contrare.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnata A. la data de 22 noiembrie 2018, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2, primind termen de soluționare la data de 10 decembrie 2018.

La termenul arătat, având în vedere sentința civilă nr. 4827 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 (prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137 din data de 8 noiembrie 2018), a Hotărârii nr. 1367 din data de 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia, în vederea repartizării aleatorii.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a fost alocată spre soluționare completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înființat, cu termen de judecată la data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluția din data de 14 decembrie 2018 a Completului de 5 Judecători Penal 2, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatoarea condamnată a susținut, în esență, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen.

IV. 1. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, pentru argumentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, impunându-se admiterea în principiu.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 26 iunie 2018, fiind comunicată la data de 21 noiembrie 2018 către apărătorul ales al contestatoarei condamnate - S.C. C., la cererea reprezentantului acestuia, iar înștiințarea privind comunicarea deciziei a fost afișată la domiciliul contestatoarei condamnate la data de 14 noiembrie 2018.

În raport cu această împrejurare și cu faptul că, în cadrul contestației în anulare formulate, a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători constată că introducerea contestației în anulare (la data de 22 noiembrie 2018) s-a realizat înainte de împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare, cu respectarea cerinței stabilite de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestației, contestatoarea condamnată și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că, ceea ce se invocă de către contestatoarea condamnată în susținerea cererii formulate este, în esență, împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători. De asemenea, contestatoarea condamnată invocă împrejurarea că din conținutul Hotărârii nr. 68 din data de 22 noiembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost aceea anterior menționată, respectiv prin tragerea la sorți a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reține că potrivit paragrafului 198 din decizia Curții Constituționale anterior menționate:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Contrar celor susținute de către reprezentantul Ministerului Public, nu se poate susține că aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale anterior citate vizează doar situațiile în care contestația în anulare a depășit etapa analizării admisibilității în principiu. O asemenea distincție nu este menționată în considerentele și dispozitivul deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 ci, dimpotrivă, din considerentul mai sus-menționat ("în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare") reiese cu claritate că pentru stabilirea efectelor deciziei, instanța de contencios constituțional a avut în vedere termenul de declarare a căii extraordinare de atac, criteriu specific analizei efectuate tocmai în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare. Discutarea pe fond a contestației în anulare nu este o fază anterioară, ci ulterioară constatării, în faza prealabilă a admiterii în principiu a căii de atac, a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, inclusiv a celei privind declararea contestației în termenul prevăzut de lege.

În raport de toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatoarea condamnată în cadrul contestației în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de-a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatoarea condamnată invocă în dovedire înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnata A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluționarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

"Până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispozițiilor referitoare la soluționarea admisibilității în principiu a contestației (431 și următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza de față, respectiv admiterea în principiu.

Cât privește incidența acestor dispoziții, se constată că, deși persoana condamnată nu a fost încarcerată în executarea pedepsei închisorii aplicată prin hotărârea contestată, în cauza de față au fost emise formele de executare și au fost dispuse măsuri în vederea executării hotărârii supuse contestației în anulare, cererea de suspendare fiind justificată de faptul că persoana care a formulat contestația în anulare se află în derularea unei proceduri de extrădare, pe baza unui mandat internațional de arestare emis la cererea Ministerului Justiției din România urmare deciziei contestate, definitivă și executorie.

Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport de împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatoarea condamnată în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatoarei condamnate prin sentința penală nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 de RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

I. Admite în principiu contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secției penale, pentru când se va cita contestatoarea condamnată.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2018.