ÎCCJ, Decizia nr. 116/2018

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

Prin sentința penală nr. 42 din data de 26 ianuarie 2017, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2015 în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică pentru:

- inculpatul A. din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărarea de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- inculpatul C. din complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- inculpata D. din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și participație improprie sub forma determinării cu intenție la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea de influență.

În temeiul art. 67 alin. (2) coroborat cu art. 292 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului C. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 1 septembrie 2015 până la data de 24 noiembrie 2015, inclusiv.

În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei D. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 1 septembrie 2015 până la data de 24 noiembrie 2015, inclusiv.

În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C. echivalentul în RON, la data punerii în executare, a sumei de 150.000 euro.

A fost menținută, pentru inculpatul C., măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile prin Ordonanța nr. 95/P/2015 din 24 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, modificată prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015 pronunțată în prezenta cauză, precum și poprirea instituită prin ordonanța nr. 95/P/2015 din 24 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, modificată prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015 și, ulterior, prin încheierea de ședință din 13 iunie 2016, pronunțate în prezenta cauză, până la concurența sumei de 150.000 euro.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatei D., prin Ordonanța nr. 95/P/2015 din 24 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, precum și poprirea instituită asupra sumelor de bani prezente și viitoare, aflate în conturile deschise pe numele inculpatei, prin Ordonanța nr. 95/P/2015 din 23 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, modificată prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2015, pronunțată în prezenta cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpații A., C. și D. au fost obligați la plata sumei de câte 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală, coroborat cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații D., C. și A., în sumă de câte 360 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul din 24 septembrie 2015 emis în dosarul x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, că fapta inculpatei D., care în calitate de procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a acceptat și a primit indirect, de la A., suma de 17.500 euro la data de 8 noiembrie 2014, ca recompensă pentru că, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu a determinat soluționarea dosarului nr. x/2012 prin clasare, corespunzător interesului persoanei cercetate în acest dosar, A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai reținut că fapta inculpatei D., care în calitate de procuror șef al Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a determinat, cu încălcarea îndatoririlor de serviciu, soluționarea dosarului nr. x/2012, prin clasare, la data de 9 iulie 2014, contrar probelor administrate în cauză și numai în interesul numitului A., de către procurorul E., care a acționat fără vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie sub forma determinării cu intenție la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul C. s-a reținut că fapta acestuia constând în aceea că, în vederea realizării interesului numitului A. de soluționare a Dosarului nr. x/2012, din suma de aproximativ 230.000 euro primită de la mituitor, a remis martorului denunțător F., la începutul lunii noiembrie 2014, suma de 20.000 euro, iar înțelegerea infracțională dintre complicele C. și martorul denunțător F. a fost ca suma de 20.000 euro să fie remisă de către cel din urmă procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, numita D., ca răsplată pentru că aceasta a determinat soluționarea Dosarului nr. x/2012, în care era cercetat numitul A., printr-o soluție de clasare, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 290 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în vederea realizării interesului pe care îl avea, de soluționare favorabilă a dosarului nr. x/2012, în care era cercetat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a oferit suma de aproximativ 230.000 euro, cash și sub forma a două contracte de consultanță judiciară, complicelui C. care a remis martorului denunțător F., la începutul lunii noiembrie 2014, suma de 20.000 euro, pentru a fi dată procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpata D., ca răsplată pentru că aceasta a determinat soluționarea prin clasare a Dosarului nr. x/2012 în care era cercetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2015, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Încheierea nr. 865 din 10 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpații D., C. și A.

S-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 24 septembrie 2015 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, privind pe inculpații D., C. și A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Soluția a rămas definitivă prin Încheierea nr. 2 din 7 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate contestațiile formulate de inculpații D., C. și A..

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații D. și A., martorii G., H., I., K., L., E., M., N., P., Q., F., martorii cu identitate protejată R. și S.

Inculpatul C. și-a rezervat dreptul la tăcere, ca și în faza de urmărire penală.

În cadrul administrării probei cu înscrisuri, s-au solicitat relații de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înscrisurile fiind atașate la dosar .

De asemenea, au fost solicitate relații de la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, precum și de la Compania de telefonie mobilă T. SA.

A fost administrată proba cu înscrisuri privind situația de fapt și în circumstanțiere pentru inculpatul A.

La termenul din 12 ianuarie 2017, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se discuta schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, pusă în discuție din oficiu de către instanță, astfel:

- pentru inculpatul A. din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pentru inculpatul C. din complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pentru inculpata D. din infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și participație improprie sub forma determinării cu intenție la săvârșirea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen., s-a respins cererea de probe formulată de inculpata D. motivat de faptul că, la punerea în discuție, din oficiu, a schimbării încadrării juridice s-au avut în vedere situația de fapt prezentată prin rechizitoriu, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar probele solicitate de apărarea inculpatei, la termenul din 18 ianuarie 2017, nu constituiau probe noi.

Inculpații A. și C. nu au solicitat administrarea unor probe noi.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală a apreciat că nu se impune acordarea unui alt termen de judecată la cererea inculpatului C. S-a reținut că au fost asigurate posibilitatea și timpul necesar pentru pregătirea apărării în privința motivului de repunere a cauzei pe rol, dat fiind faptul că pentru termenul din 18 ianuarie 2016, cu ocazia citării părților s-a dispus și comunicarea minutei încheierii de repunere a cauzei pe rol, pentru a se cunoaște în detaliu toate aspectele privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților și că avocatul ales a învederat, că analiza apărării a fost făcută în lumina probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești și viza o posibilă schimbare a încadrării juridice.

În consecință, a apărut ca nerelevantă, pentru amânarea judecării cauzei, trimiterea făcută de avocatul ales al inculpatului la considerentele încheierii de repunere a cauzei pe rol, care au vizat chiar actele și lucrările dosarului.

Dat fiind că, în cauză, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de care sunt acuzați inculpații, Înalta Curte a apreciat necesar a face anumite considerații teoretice asupra obiectului judecății.

Astfel, potrivit art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.

Această limitare a obiectului judecății constă, așadar, în circumstanțierea lui la fapta și la persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanței și împiedică instanța să judece alte fapte și persoane cu privire la care ar reieși date în cursul cercetării judecătorești, chiar dacă între acestea și faptele și persoanele deduse judecății ar exista o legătură substanțială.

În ipoteza în care faptele descrise în actul de sesizare a instanței sunt încadrate de procuror, în integralitatea lor, în conținutul constitutiv al unei/unor infracțiuni și, ulterior, se constată de către instanță că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este greșită ori numai parte din faptele descrise și încadrate juridic sunt dovedite, dar întrunesc elementele constitutive ale altei infracțiuni decât cea indicată în rechizitoriu, s-a considerat că există obligația punerii în discuție a noii încadrări juridice a acelor fapte care, în mod evident, nu exced obiectului judecății, judecata fiind mărginită la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.

S-a reținut că într-o asemenea situație nu se schimbă obiectul judecății, deoarece, în realitate, instanța nu constată, că pe lângă faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar în legătură cu acestea, inculpații au comis și o altă faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la informare amănunțită asupra naturii (faptele materiale) și cauzei acuzației (încadrarea juridică), întrucât faptele materiale ce sunt reținute în sarcina inculpaților sunt cunoscute de aceștia, fiind cele menționate în rechizitoriu, după cum este cunoscută și încadrarea juridică, pusă în discuție de instanță și redată detaliat, inculpaților dându-li-se posibilitatea să-și prezinte observațiile cu privire la această chestiune.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

În cauza nr. 335/D/P/2012, înregistrată inițial la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală sub nr. x/2012, prin rezoluția din 27 februarie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A., U., V. și W. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 143 din Legea nr. 85/2006, art. 215

1

alin. (2) din C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată și art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată și completată.

Prin ordonanța din 28 noiembrie 2012 s-a dispus infirmarea parțială a rezoluției din 27 februarie 2012 și continuarea cercetărilor sub un alt număr de dosar, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2012, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2005 al DIICOT - Serviciul Teritorial București după infirmarea, și în acea cauză, a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de A., dispusă prin rezoluția din 26 martie 2009.

La data de 13 iunie 2013, prin rezoluția inculpatei D., procuror-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Dosarul nr. x/2012 a fost repartizat spre soluționare procurorilor X. și L..

Prin Rezoluția din 4 februarie 2014, procurorul L. a dispus începerea urmăririi penale in rem în cauza nr. 335/D/P/2012 a DIICOT - Structura Centrală.

Din punct de vedere cronologic, s-a reținut că, la data de 10 aprilie 2014, Societatea civilă profesională de avocați "C., O. și Asociații" (având ca avocat asociat pe inculpatul C.) a încheiat Contractele-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 și nr. 648394 din 10 aprilie 2014 cu Y. SRL și cu Z. SA (controlate de inculpatul A.), contracte ce au fost semnate din partea societății de avocați de martora N., avocat asociat. Prin aceste contracte, Societatea civilă profesională de avocați "C., O. și Asociații" s-a obligat să acorde servicii juridice permanente, pe o durată de 24 de luni, de la 10 aprilie 2014 la 10 aprilie 2016, iar pentru asistența juridică prestată s-a stabilit ca societatea să perceapă un tarif forfetar lunar de 4.000 euro plus TVA.

Referitor la Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală s-a mai reținut că, prin referatul din 26 iunie 2014, procurorul L. a solicitat redistribuirea acestuia către alt procuror, iar prin rezoluția datată 30 iunie 2014, inculpata D. a repartizat dosarul procurorului E.

La data de 9 iulie 2014, procurorul E. a emis ordonanță de clasare în cauza nr. 335/D/P/2012 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Conform Ordonanței nr. 55/II/2/2015 din 14 aprilie 2015, s-a infirmat soluția de clasare emisă la 9 iulie 2014, iar la data de 22 aprilie 2015, Tribunalul București, secția I penală a constatat, prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/2015, legalitatea și temeinicia ordonanței de infirmare a soluției de netrimitere în judecată.

După începerea urmăririi penale in rem prin ordonanța din 4 februarie 2014, adoptată în Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală, inculpatul A. a interacționat, în mod repetat, cu inculpatul C. (cum s-a dovedit prin coroborarea probelor administrate în prezenta cauză) în scopul obținerii unei soluții favorabile inculpatului A., care a fost vizat de cercetările din acest dosar.

Astfel, potrivit declarației date în faza de urmărire penală, de către inculpatul A., acesta s-a întâlnit la sediul societății sale din Șoseaua Pipera-Tunari cu inculpatul C., cu care a avut discuții referitoare la situația cercetărilor din Dosarul nr. x/2012

Împrejurarea că inculpații A. și C. au relaționat din primăvara anului 2014, în scopul "închiderii" dosarului nr. x/2012 aflat în instrumentare la DIICOT - Structura Centrală, s-a constatat că rezultă din faptul că acest interes al inculpatului A. a fost determinat de actul procesual al începerii urmăririi penale din 4 februarie 2014, dovadă că soluția de clasare s-a dispus la data de 9 iulie 2014, deși infirmarea soluției de netrimitere în judecată data încă din 28 noiembrie 2012.

Cumulativ, s-a reținut ca fiind determinant pentru preocuparea inculpatului A., în acea perioadă de timp, în legătură cu urmărirea penală efectuată în Dosarul nr. x/2012, faptul relatat de martora G. - director financiar la Z., C. civ. C.F. Drumuri și Poduri Timișoara, AA. și BB. S.A., controlate de acest inculpat - că, în perioada anului 2014, DIICOT a solicitat o altă listă de documente, multe dintre acestea fiind dintre cele predate organelor de urmărire penală în anul 2012 în aceeași cauză ("această adresă am primit-o de la administratorul judiciar CC. numit pentru BB. SA. I-am adus la cunoștință lui A. această adresă, mi-a spus să adun documentele și să le predau administratorului judiciar"(declarație dată în fața instanței de fond din data de 7 septembrie 2016, fila x).

În dovedirea aceluiași moment temporal al întâlnirilor dintre inculpații A. și C., instanța de fond a reținut și aspectele faptice relatate de martorul F. în declarația din faza urmăririi penale, și anume că:" în cursul anului 2014, în urma unui mesaj telefonic de salut transmis de C., D., la inițiativa acesteia din urmă, am luat legătura cu C. căruia i-am cerut să îmi explice scopul mesajului transmis. După câteva întâlniri de reaprofundare a relației (aceasta fiind întreruptă pe perioada mandatului de președinte al ANAF), acesta mi-a cerut să transmit că este interesat de soluționarea dosarului penal, înregistrat pe rolul DIICOT, care îl privea pe numitul A."

Din relatarea martorului, s-a fost apreciat ca fiind relevantă data de localizare a interacțiunii dintre inculpații C. și D., în anul 2014, fapt ce apare ca real, prin coroborare cu celelalte probe, fiind enunțată și în denunțul martorului F. și care o constituie actul de sesizare în baza căruia s-a constituit prezentul dosar .

Cu privire la poziția procesuală manifestată de martorul F., care a refuzat, la momentul audierii sale în instanță, să facă precizări în legătură cu faptele pe care le-a prezentat la urmărirea penală, Înalta Curte, secția penală a apreciat că datele referitoare la faptele și împrejurările de fapt susținute de acest martor în faza de urmărire penală pot fi valorificate în procesul de evaluare a probatoriului, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, context în care s-a constatat că este lipsită de relevanță motivația martorului că a ales să nu dea declarație în fața instanței pentru a nu-și agrava situația într-o altă cauză penală în care, împreună cu inculpata D., are calitatea de inculpat, cauză cu privire la care a susținut că a inițiat demersuri pentru a stopa cercetarea penală împotriva sa prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Altfel spus, reținerea ca veridice numai în parte a declarațiilor martorului denunțător F. este posibilă în măsura în care se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, criteriu în raport de care au fost examinate relatările acestui martor și în cele ce urmează.

Totodată, susținerea inculpatului A. că s-a întâlnit cu inculpatul C., în perioade de timp anterioare datei de 04 februarie 2014, având drept scop discuții în legătură cu "închiderea" Dosarului nr. x/2012, a fost apreciată ca nefiind veridică, necoroborându-se cu nici una dintre probele administrate în cauză.

De asemenea, apărarea inculpatului C. în sensul că a relaționat cu A. începând cu data de 10 aprilie 2014, când s-au încheiat cele două contracte de asistență juridică cu Societatea profesională de avocați "C., O. și Asociații", s-a constatat că este combătută nu doar de probele anterior arătate, care se coroborează între ele, ci de întregul material probator administrat în cauză, relevanță având și declarația martorei N. care a făcut referiri la o relație anterioară, acelei date, dintre inculpații C. și A., și care a mai declarat că C. cunoștea situația financiară a societăților comerciale aparținând inculpatului A., la data încheierii contractelor de asistență juridică.

Sub aspectul solicitării unei sume de bani de către inculpatul C. în vederea "închiderii" Dosarului nr. x/2012 în care erau cercetate afaceri comerciale și financiare derulate de inculpatul A., instanța de fond a reținut că declarația martorei G., dată în faza de urmărire penală, se coroborează, în esență, cu afirmațiile inculpatului A.:

"Cunosc faptul că C. i-a solicitat lui A. o sumă cuprinsă între 1,5 și 2 milioane euro, pentru a-i rezolva problemele juridice pe care acesta din urmă le avea", însuși inculpatul A. declarând că, la acel moment, în afară de redeschiderea urmăririi penale în dosarul de la DIICOT, nu știa să aibă alte probleme.

Totodată, instanța de fond a reținut că este dovedită conivența infracțională dintre inculpații A. și C. și prin factura detaliată transmisă în cursul judecății de T. SA, pentru perioada 15 mai 2014 - 31 decembrie 2014, din care rezultă că de la numărul de telefon indicat de inculpatul A., ca fiind folosit în perioada de referință de inculpatul C., a fost apelat numărul de mobil al martorei G. ori au fost transmise SMS-uri, în lunile mai - decembrie 2014 .

Declarația martorei N. vine să confirme că singura sumă de bani pe care inculpatul C. solicita să-i fie plătită era cea pretinsă de acesta pentru altul, respectiv pentru soluționarea favorabilă a Dosarului nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală.

În acest sens, martora N. a relatat că, atunci când au apărut probleme de plată a onorariilor din partea celor două societăți comerciale ale inculpatului A., inculpatul C. nu cunoștea că nu se plătesc onorariile, martora fiind cea care a luat legătura cu G. sub acest aspect, iar atunci când a aflat că acești clienți nu mai plătesc, C. i-a cerut să facă cum consideră, martora luând singură decizia să închidă cele două contracte deoarece, lunar, societatea de avocatură plătea TVA. De asemenea, martora N. a arătat că nu are cunoștință ca C. să se fi întâlnit sau să fi discutat cu A. sau cu G. în legătură cu derularea contractelor de asistență juridică, afirmând că nu crede că a făcut acest lucru, pentru că, altfel, i-ar fi comunicat. A mai relatat martora că C. nu se ocupa de munca de zi cu zi pentru acești clienți, că își desfășura activitatea pentru alte persoane care aveau probleme în domeniul fiscal și contencios administrativ.

În privința promisiunii sumei de bani și, ulterior, a preocupării inculpatului A. de a face rost de bani pentru a-i remite inculpatului C., instanța de fond a avut în vedere și afirmațiile martorei G., în sensul că inculpatul A., care nu avea bani să plătească, a încercat să compenseze cu tablouri, pietre prețioase, bijuterii ("A. mi-a spus că nu are bani să plătească această sumă și va compensa cu tablouri, pietre prețioase, bijuterii").

Această împrejurare factuală este redată și de inculpatul A.:

"în aprilie-mai, am început să caut variante pentru a face rost de 1,5 milioane euro, datorită valorii mari a sumei, m-am gândit la posibilitatea de a vinde anumite echipamente ce nu făceau parte din activul operațional al firmelor. În acest sens, m-am deplasat în Iran și Africa de câteva ori, posibile piețe de desfacere a acestor produse, sens în care am și făcut efectiv, demersuri (...) În vara lui 2014, am avut o discuție, în aer liber, la biroul lui C., după ce ne-am lăsat telefoanele în încăpere, tema discuției fiind când plătesc eu banii. I-am spus că nu am găsit nicio soluție și i-am oferit ca alternative, tablouri, bijuterii sau utilaje în valoare de 1,5 milioane RON. Atunci mi-a spus că nu se acceptă decât bani cash sau transfer bancar în unul din conturile firmei sale (...) I-am spus lui C. că am lăsat tablourile la casa de licitații DD. spre a fi scoase la vânzare"(declarație data în fața instanței de fond la data de 25 aprilie 2016, filele x).

Pe lângă aceste din urmă afirmații ale inculpatului A. și ale martorei G. au fost avute în vedere și înscrisurile depuse de inculpat în cursul cercetării judecătorești, constând în certificatul de consignație în vederea licitației, încheiat la 19 august 2014, între DD. SRL, SC EE. SRL și deponentul (consignant) A., având ca obiect 11 lucrări cu prețuri de pornire între 1.000 euro și 130.000 euro, precum și lista cu mijloace fixe din 21 martie 2014, emisă de Y. și Poduri Timișoara SRL și lista de inventar din 11 iunie 2014.

Înalta Curte, secția penală a apreciat că înscrisurile referitoare la mijloacele fixe ale Y. și Poduri Timișoara SRL, depuse de inculpatul A. în instanță, nu au legătură cu o presupusă discuție dintre martora G., pe de o parte, și martora N. și inculpatul C., pe de altă parte, vizând vânzarea unor active ale societăților controlate de inculpatul A., motivat de faptul iminenței intrării în insolvență a societății, deoarece documentele sunt din lunile martie și iunie 2014, iar martora N. a susținut că o asemenea discuție ar fi avut loc după trei-patru luni de la încheierea contractelor cadru de asistență juridică din 10 aprilie 2014, ceea ce înseamnă cel mai devreme, în iulie 2014. Apoi, este neverosimil a se crede că vânzarea activelor societăților sau a societăților în sine, motivată de faliment, era propusă de G., și nu de A.

În legătură cu relația dintre inculpații A. și C., martora N. a declarat că se cunoșteau înainte de data de 10 aprilie 2014, când s-au încheiat Contractele-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 și nr. 648394 din 10 aprilie 2014 între Societatea civilă profesională de avocați "C., O." și Y. SRL, respectiv, Z. SA.

Referindu-se la întâlnirea de la sediul firmelor din șoseaua x, martora a menționat că inculpații C. și A. s-au retras aproximativ 10 minute din încăperea unde se discuta despre contractele de asistență juridică, cei doi purtând o discuție separată:

"Întâlnirea, nu cred că a durat mai mult de o oră, pe A. nu l-am văzut decât aproximativ 10 secunde, când a intrat în camera în care ne aflam. Acesta a părut surprins de prezența noastră, în special de cea a lui C., pe care îl cunoștea, cu care s-a salutat și cu care s-a retras din încăperea în care ne aflam, să vorbească, cred, aproximativ 10 minute."

Ulterior, după plecarea de la întâlnirea cu A., martora N. a aflat că subiectul discuției dintre cei doi inculpați a vizat o afacere din Africa, a inculpatului A. ("După ce am plecat din sediul din Pipera, în mașină, am discutat cu C. dacă a vorbit cu A. despre chestiuni care țin de atribuțiile noastre și am aflat că au discutat probleme generale, ceva legat de o afacere din Africa a lui A.").

Înalta Curte, secția penală a apreciat că această din urmă afirmație a martorei N., legată de o afacere a lui A., din Africa, confirmă susținerea acestui inculpat că, pentru a încerca să facă rost de banii promiși inculpatului C., s-a deplasat inclusiv în Africa pentru a găsi o posibilă piață de desfacere a unor echipamente ce nu făceau parte din activul operațional al firmelor sale.

Împrejurarea că inculpatul C. cunoștea, în aprilie 2014, situația financiară dificilă a societăților aflate sub influența inculpatului A. și, implicit, a acestuia, a fost prezentată de martora N. care a declarat că C. "a fost destul de reticent în a semna contractele de asistență juridică. Inițial, a spus că vom trimite oferta și probabil nu vom fi selectați sau dacă vom ajunge să semnăm contractele, nu vom fi plătiți sau vom fi plătiți foarte greu".

Totodată, s-a reținut că această declarație dovedește, o dată în plus, că inculpatul C., în urma pretinderii pentru altul a unei sume de bani, în scopul soluționării favorabile inculpatului A., a Dosarului nr. x/2012, purta discuții cu acesta despre momentul plății și aștepta remiterea banilor din partea inculpatului A..

Martora N. a mai precizat că a fost cea care s-a ocupat de încheierea și derularea contractelor cadru de asistență juridică încheiate la 10 aprilie 2014, fapt confirmat și de martorii K. și I., iar prezența inculpatului C. la sediul firmelor din șoseaua x, controlate de A., s-a datorat uzanței de a participa la prima întâlnire când societatea de avocatură avea un client nou ("C. ne-a însoțit deoarece de fiecare dată când avem un client nou acesta participă, ca regulă de organizare internă; așa procedăm în situația unui client nou. Eu și C. suntem avocați asociați coordonatori, cu semnătură individuală, și anume, fiecare dintre noi poate angaja în mod separat societatea de avocatură, însă, ca regulă generală, cele mai multe contracte sunt semnate de către mine").

Așadar, chiar dacă și martora G. a arătat că au existat întârzieri la plata facturilor emise în baza contractelor cadru de asistență juridică, instanța a apreciat, pe baza probelor administrate, că nu aceștia erau banii pe care inculpatul C. îi solicita, având în vedere și faptul că inculpatul A. s-a exprimat față de martoră că "nu are bani să plătească această sumă și va compensa cu tablouri, pietre prețioase, bijuterii", fiind de domeniul evidenței că nu onorariile pentru asistență juridică se urmăreau a fi compensate de inculpatul A. cu bunuri de asemenea natură.

În consecință, având în vedere că inculpatul C. nu era la curent cu derularea contractelor de asistență juridică din 10 aprilie 2014 și cu situația plății onorariilor decurgând din acestea, instanța de fond a constatat că solicitarea repetată de a plăti, adresată direct inculpatului A. sau prin intermediul martorei G., de către inculpatul C., a vizat banii ceruți și acceptați a fi oferiți pentru rezolvarea favorabilă inculpatului A. a cauzei penale înregistrate la DIICOT - Structura Centrală sub nr. x/2012, inculpatul C. fiind "cel activ în acest târg al corupției", așa cum s-a arătat și în actul de sesizare a instanței.

Referitor la banii remiși de inculpatul A., Înalta Curte, secția penală a reținut, în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, că numai remiterea sumei de 150.000 euro cash reprezintă parte din banii ceruți de inculpatul C. și promiși de inculpatul A., iar nu și plățile lunare efectuate în baza Contractelor-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 și nr. 648394 din 10 aprilie 2014 încheiate de Societatea civilă profesională de avocați "C., O." cu Y. SRL, respectiv Z. SA.

Astfel, în privința remiterii sumei de 150.000 euro inculpatului C., din declarațiile date de inculpatul A. a rezultat că, la un moment dat, în perioada august- noiembrie 2014, i-a lăsat martorei G. un plic cu 150.000 euro pentru a fi înmânat inculpatului C., precizând totodată:

"Am evitat să îl văd la acel moment pe C., pentru că știam că mă va întreba de suma integrală, lucru pe care doream să îl evit. La momentul când am dat banii d-nei G. pentru C., cunoșteam că dosarul în care fusesem cercetat la DIICOT fusese închis cu o soluție de netrimitere în judecată, cred că primisem o notificare prin poștă, în acest sens, respectiv, o adresă cu antetul instituției și câteva rânduri în care mi se comunica soluția. Nu îmi amintesc să fi văzut ordonanța prin care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată." A mai declarat inculpatul că i-a transmis martorei G., la modul generic, că suma de 150.000 euro era o obligație pentru ajutorul pe care inculpatul C. i-l acordase într-o cauză penală. (declarație data în fața instanței de fond la data de 25 aprilie 2016, filele x).

Faptul remiterii sumei de 150.000 euro către inculpatul C. este confirmat de martora G. care a arătat, în faza de urmărire penală:"La un moment dat A. m-a trimis la biroul lui C. și mi-a dat un plic, spunându-mi că sunt 150.000 euro, cerându-mi să îi dau plicul cu bani lui C.. Nu am verificat conținutul plicului, ci doar am mers la biroul lui C. și i-am înmânat plicul, personal." În fața instanței, aceeași martoră a relatat:" Am fost la C., din partea lui A., cu un plic în care A. mi-a spus că se află suma de 150.000 euro. Am luat plicul de la A., și în drumul meu spre casă, de la biroul din Pipera, l-am lăsat la dl. C., la biroul din cadrul Societății de avocatură "C., O. și Asociații". Plicul l-am dat lui C., personal, în biroul acestuia, fiind de față numai noi doi. I-am spus lui C. că plicul este de la A. Nu m-am uitat în plic să verific dacă acesta conținea o sumă de bani. La solicitarea lui A., am mai dus plicuri cu bani către bone sau alte persoane (...) Plicul cu bani l-am dus, în anul 2014, și îmi amintesc că era vară, cald". (declarație dată în fața instanței de fond la data de 7 septembrie 2016, filele x)

De asemenea, martora a învederat că nu a existat vreo situație în care să fi primit un plic de la A. și acesta să fi afirmat că în plicul respectiv se află un anumit lucru și să fi constatat, ulterior, că afirmația nu este reală.

Încrederea pe care inculpatul A. o avea în sensul că Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Structura Centrală va fi închis cu o soluție de netrimitere în judecată după redeschiderea urmăririi penale din 2012, a rezultat din declarația martorului cu identitate protejată R. care a precizat, în cursul urmăririi penale, că A. a avut întotdeauna o atitudine de siguranță, exprimându-se de față cu mai multe persoane că dosarul va fi rezolvat cu o soluție de neîncepere a urmăririi penale, urmare a unei sume de bani pe care ar fi remis-o sau urma să o remită conducerii DIICOT, martorul indicând că aceste discuții au avut loc, din câte își amintește, în cursul anului 2013.

În cursul urmăririi penale, martorul cu identitate protejată S. a declarat că A.:

"în schimbul unor sume de bani, obținea soluții favorabile de la C., în toate problemele care țineau de ANAF, omul de legătură dintre C. și A. fiind contabila G.. Cunosc faptul că pe rolul DIICOT a existat un dosar având ca obiect operațiuni suspecte de spălare a banilor efectuate de firmele lui A., prin intermediul unor off shore-uri, dosar pe care A. s-a lăudat că l-ar fi "rezolvat" în sensul pronunțării unei soluții de netrimitere în judecată, oferind o sumă de bani magistraților însărcinați cu soluționarea acestuia. Tot cu privire la acest dosar am aflat că A. i-a asigurat pe toți cei implicați că nu sunt probleme și că soluția va fi favorabilă (...) Cunosc faptul că acest dosar a fost soluționat prin netrimitere în judecată, așa cum au fost toate dosarele penale care l-au privit pe A. și firmele deținute de acesta" (declarație dată la data de 10 august 2015, vol. 1 dosar urmărire penală, filele x).

Același martor a menționat în timpul cursul judecătorești:

"Auzisem de cercetările pe care le făcea DIICOT în legătură cu Societatea BB. și știam că, în dosar, a existat o cercetare inițială care s-a finalizat cu închiderea dosarului. În primăvara anului 2015, am aflat că s-a redeschis acel dosar. La o discuție cu domnul B. (...) nu s-a arătat îngrijorat de redeschiderea dosarului, a spus că totul este rezolvat, că a vorbit unde trebuie și că totul se va rezolva, ca și prima dată, cu închiderea dosarului." (declarație data în fața instanței de fond, la data de 28 octombrie 2016, filele x).

Afirmațiile acestui martor relative la perioada anului 2015 nu fac obiectul cercetării în prezenta cauză, fiind însă, relevante în speță informațiile oferite, care se coroborează cu alte probe, respectiv că: C. era în preajma inculpatului A. și îl ajuta să obțină soluții favorabile (chiar dacă martorul a indicat expres "problemele care țineau de ANAF") în schimbul unor sume de bani; persoana de legătură dintre A. și C. era martora G.; inculpatul A. a avut mereu o atitudine de siguranță că dosarul de la DIICOT se va "închide", va fi "rezolvat" că va obține o soluție favorabilă, contra cost, cei vizați fiind procurorii din cadrul DIICOT, magistrații însărcinați cu soluționarea dosarului, conducerea DIICOT.

În legătură cu valoarea probatorie a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, Înalta Curte, secția penală a reținut că inculpații au avut posibilitatea reală de a contesta declarațiile acestora, care nu sunt determinante sau exclusive în privința faptelor reținute în sarcina inculpaților, verificând sinceritatea și fiabilitatea mărturiilor lor, în prezența acestora, pe parcursul examinării orale în cercetarea judecătorească, când le-au putut adresa întrebări, astfel încât nu s-a creat vreun dezavantaj inculpaților prin restricționarea, în mod nejustificat, a dreptului la apărare.

Cât privește sumele de câte 4.000 euro/lună, s-a reținut că acestea au fost plătite către Societatea civilă profesională de avocați "C., O." ca urmare a încheierii, în aprilie 2014, a Contractelor-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 cu Y. SRL și nr. 648394 din 10 aprilie 2014 cu Z. SA, și reflectă exercitarea efectivă a clauzelor contractuale, având în vedere probele anterior expuse, cât și cele ce vor fi examinate în cele ce urmează.

Astfel, conform Contractului-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 încheiat cu Y. SRL, Societatea civilă profesională de avocați "C., O." s-a obligat să acorde servicii juridice permanente, specializate în vederea soluționării tuturor problemelor de natură juridică, cu aplicare specială asupra problemelor referitoare la drept civil, drept fiscal, drept procedural civil, contencios administrativ, fără a exista o limitare la cele enunțate; iar pentru asistența juridică prestată s-a stabilit ca societatea de avocatură să perceapă un tarif forfetar lunar de 4000 euro plus TVA în care erau incluse 40 ore de consultanță juridică, urmând ca pentru ceea ce depășește numărul de ore alocate să se perceapă fee-uri orare. S-a mai prevăzut ca, lunar, în primele 3 zile lucrătoare, societatea să înainteze Clientului raportul de activitate juridică pentru luna încheiată, raport în baza căruia s-a prevăzut să se emită factura lunară. Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni, de la 10 aprilie 2014 la 10 aprilie 2016. societatea i-a desemnat pe N./I. cu asigurarea comunicațiilor și a contactelor necesare în vederea derulării în cele mai bune condiții a contractului .

În același sens, au fost clauzele Contractului nr. x din 10 aprilie 2014 încheiat de Societatea civilă profesională de avocați "C., O." cu Z. SA.

Contractele au fost semnate din partea Societății civile profesionale de avocați "C., O." de martora N., avocat asociat coordonator.

Modul în care s-au derulat aceste contracte de asistență juridică a fost demonstrat de: procesul-verbal nr. x/6 încheiat la data de 21 septembrie 2015 de ANAF - Direcția Generală Antifraudă - Direcția regională antifraudă fiscală București, ca urmare a controlului operativ și inopinat la Societatea civilă profesională de avocați "C., O." procesele-verbale încheiate de ANAF - Direcția Generală Antifraudă - Direcția regională antifraudă fiscală București cu prilejul controlului operativ efectuat la Y. SRL și la Z. SA; Procesul-verbal nr. x/3 din 18 septembrie 2015 încheiat de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția regională antifraudă fiscală București privind controlul operativ efectuat la Cabinetul individual de avocatură "I." Procesul-verbal nr. x/3 din 18 septembrie 2015 încheiat de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția regională antifraudă fiscală București privind verificarea respectării legislației financiar-contabile, fiscale și comerciale prin controlul operativ efectuat la Cabinetul individual de avocatură "K." Adresa din 21 septembrie 2015 emisă de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală comunicată Direcției Naționale Anticorupție în legătură cu controalele efectuate la societatea de avocatură, cele două societăți comerciale și cabinete individuale de avocatură, ce interesează cauza .

Contrar a ceea ce s-a reținut prin rechizitoriu, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că cele două contracte s-au derulat pe o perioadă mai lungă de timp decât cea cuprinsă în perioada aprilie 2014 - 8 noiembrie 2014, nesubzistând interpretarea dată prin actul de sesizare a instanței că raporturile contractuale dintre societatea de avocatură și cele două societăți comerciale au încetat imediat după ce, în 8 noiembrie 2014, inculpata D. ar fi primit o sumă de bani de la inculpatul A. prin intermediul inculpatului C. și a martorului denunțător F., ca recompensă pentru soluția de clasare dispusă în Dosarul nr. x/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Astfel, potrivit controlului curent operativ efectuat de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, cu privire la relația dintre Y. SRL și Societatea civilă profesională de avocați "C., O.", au fost prezentate un număr de 13 facturi aferente Contractului nr. x din 10 aprilie 2014 (12 dintre acestea aferente serviciilor prestate în perioada aprilie 2014 - martie 2015 și una aferentă serviciilor pentru intrare în insolvență), facturi emise lunar, în perioada mai 2014- iunie 2015. Prin verificările efectuate de organele de specialitate, s-a constatat că facturile au fost înregistrate în evidențele financiar contabile ale societăților.

Prin Procesul-verbal nr. x/6 încheiat la data de 21 septembrie 2015 de ANAF - Direcția Generală Antifraudă - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București ca urmare a controlului operativ și inopinat la Societatea civilă profesională de avocați "C., O.", s-a notat că au fost prezentate rapoarte de activitate juridică corelativ facturilor, cu excepția rapoartelor aferente serviciilor juridice aferente lunilor aprilie 2014, iulie 2014 și iunie 2015, fiind menționat totodată că au fost prezentate dosarele de instanță care conțin documente întocmite pentru societățile contractante - întâmpinări, corespondență, citații .

Este real că, potrivit Adresei nr. x din 21 septembrie 2015 emisă de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, verificările efectuate la societatea Y. SRL au relevat că raportul de activitate aferent lunii noiembrie 2014 vizează servicii juridice prestate și achitate, referitoare la dosarul procesual nr. x/2014, în care societatea controlată nu a avut nicio calitate procesuală, însă, Înalta Curte, secția penală a constatat că raportul de activitate juridică din 30 noiembrie 2014 întocmit de Societatea civilă profesională de avocați "C., O.", pentru lucrările efectuate în beneficiul clientului Y. SRL, în perioada 1 noiembrie 2014 - 30 noiembrie 2014, are un conținut mai amplu și nu se referă exclusiv la Dosarul nr. x/2014 . Astfel, acest raport de activitate cuprinde mai multe lucrări printre care, analiză înscrisuri, analiză propunere probatorii și redactare e-mail de informare client în Dosarul nr. x/2014, acesta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București și având ca părți pe C. civ. C.F. Drumuri și Poduri și pe SC FF., aspect care se coroborează cu declarația dată în instanță de martora K.

În ceea ce privește contractul încheiat între Z. SA și Societatea civilă profesională de avocați "C., O.", verificările efectuate au constatat existența unui număr de 12 facturi fiscale emise lunar, pentru servicii prestate în perioada aprilie 2014 - martie 2015, plățile fiind efectuate, prin bancă, cu ordin de plată.

Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că lipsește doar raportul de activitate juridică pentru factura nr. x din 8 mai 2014 privind serviciile juridice aferente lunii aprilie 2014, precum și că rapoartele de activitate juridică, anexă la facturi, pentru clientul Z. SA conțin prestări de servicii juridice, atât pentru cauze în care aceasta a avut calitate procesuală, cât și pentru alte societăți.

Elementele factuale dovedite prin mijloacele de probă mai sus enunțate sunt confirmate prin conținutul înscrisurilor administrate în faza de urmărire penală, constând în facturi și rapoarte de activitate în relația dintre Societatea civilă profesională de avocați "C., O.", pe de-o parte, și Z. SA sau Y. SRL, după caz, pe de altă parte .

Verificările efectuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală au relevat că serviciile de consultanță juridică oferite în baza Contractelor-cadru de asistență juridică nr. 648393 din 10 aprilie 2014 și nr. 648394 din 10 aprilie 2014 de către Societatea civilă profesională de avocați "C., O." au fost prestate prin Cabinet de avocat "I." și Cabinet de avocat "K.", concluzie care se coroborează cu: contractul de conlucrare profesională din 19 august 2014 dintre Societatea civilă profesională de avocați "C., O." și Cabinetul de avocat