ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală F/CP din 17 iulie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 549 indice 1 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a Infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat suma de 389.531,7 euro, rămasă la dispoziția A., precum și suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziția numitului B., ce proveneau din sumele achitate de compania C..

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de ridicare/instituire sechestru asigurător formulată de intimatul B..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că, la data de 30.09.2022, s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, înaintată cu adresa nr. x/2021 din data de 30.09.2023, formulată în temeiul art. 549

1

alin. (1) din C. proc. pen., pentru a aprecia asupra:

a) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția A..

b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția numitului B..

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prin ordonanța nr. 392/P/2021 din 20.07.2022, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) din C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus:

a) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția A..

În vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prin ordonanța din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea A., până la concurența sumei de 389.531,7 euro (menținută prin ordonanțele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.

b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția numitului B..

În vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prin ordonanța din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea numitului B., până la concurența sumei de 929.535 de euro (menținută prin ordonanțele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a avut în vedere împrejurarea că numiții D. și B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracțiunile de corupție investigate în cursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și, respectiv în dosarul nr. x/2019 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, cauze în care au avut calitatea de martori denunțători și totodată, a reținut în ceea ce îi privește incidența dispozițiilor art. 290 alin. (3) din C. pen., respectiv a dispozițiilor art. 292 alin. (2) din C. pen., cu consecința dispunerii soluției de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.

În cauză, s-a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative pentru reținerea incidenței dispozițiilor art. 290 alin. (3) din C. pen. și art. 292 alin. (2) din C. pen., respectiv: existența unui denunț; denunțul să fie făcut în fața unei autorități; denunțul să aibă loc înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru infracțiunile de dare de mită, respectiv cumpărare de influență.

Astfel, s-a arătat că, la data de 16.03.2016, numitul D. a formulat un denunț în care a precizat comiterea unor fapte de corupție de către E. și F. în legătură cu derularea proiectului de reabilitare a tronsonului de cale ferată București - Constanța, contractat de firma austriacă cu CN CFR S.A. . Cauza a fost înregistrată la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției sub nr. x/2015.

Prin ordonanța nr. 256/P/2015 din data de 24.03.2017 a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în primirea de către E. și F., în perioada 2006-2013, prin intermediul lui D., a unor sume importante de bani date de firma C. și firmele asociate, cu titlu de mită, în vederea efectuării plăților aferente derulării proiectului de reabilitare a tronsonului de cale ferată București - Constanța, contractat de firma austriacă cu CN CFR S.A., fiind înregistrat la secția de Combatere a Corupției dosarul penal nr. x/2017

Prin ordonanța din data de 27.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 291 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Ulterior, prin ordonanța nr. 416/P/2017 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din data de 29.09.2017 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapte constând în pretinderea, primirea, respectiv oferirea și darea de sume de bani (în total 12 milioane de euro) pentru plata de către partea română (Ministerul Finanțelor, Ministerul Transporturilor și CN CFR SA) a facturilor emise de către firma austriacă C., fapte denunțate de martorul B. în cadrul declarației sale din data de 12.09.2017, fiind înregistrat la dosarul penal nr. x/2017

Prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din data de 02.10.2017 s-a dispus reunirea dosarelor nr. x/2017 și y/2017 la dosarul nr. x/2017.

În continuare, procurorul a reținut în legătură cu aspectele relatate de D. că prin ordonanța din data de 27.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar în legătură cu aspectele relatate de B., s-a dispus extinderea urmăririi penale prin ordonanța din 15.09.2017.

De asemenea, s-a dispus prin ordonanța din data de 13.04.2018 efectuarea în continuare a urmăririi penale față de E., G., H. și I., prin ordonanța din data de 26.02.2018, față de J. și prin ordonanța din data de 27.04.2018, față de F. .

Mai mult, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale:

- față de E., prin ordonanța din data de 17.04.2018, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în concurs real potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.;

- față de G., prin ordonanța din data de 17.04.2018, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în concurs real potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.;

- față de I., prin ordonanța din data de 17.04.2018, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;

- față de H., prin ordonanța din data de 17.04.2018, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;

- față de F., prin ordonanța din data de 27.04.2018 pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a unei infracțiuni de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.;

- față de inculpatul J., prin ordonanța din data de 16.05.2018, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, două infracțiuni de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. .

Prin rechizitoriul din data de 13.11.2019 emis în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și prin rechizitoriul din data de 13.04.2021 emis în dosarul nr. x/2019 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F., E., G., I., H. și J. pentru săvârșirea infracțiunilor cu privire la care a fost efectuată urmărirea penală în cauză.

Ca urmare a cooperării judiciare cu autoritățile competente din Austria, Procuratura Centrală pentru urmărirea faptelor penale economice și a corupției din Austria au deschis un dosar cu număr de ordine x, împotriva reprezentanților societății C. (K., L., M., N., O.) și împotriva societății P., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnare de fonduri, spălare a banilor, dare de mită, trafic de influență .

Procurorul de caz a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) din C. pen., legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române, alin. (2) al aceluiași articol stipulând că punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.

S-a reținut că în cazul infracțiunii de dare de mită, subiectul pasiv este statul reprezentat prin autoritatea publică, instituția publică sau altă persoană juridică unde își desfășoară activitatea funcționarul mituit, iar în cazul infracțiunii de cumpărare de influență, subiectul pasiv principal este statul reprezentat prin autoritatea publică, instituția publică sau o altă persoană juridică de drept public, în a cărui serviciu se află funcționarul public și a cărui autoritate este lezată prin acțiunea traficantului de influență, în timp ce subiectul pasiv secundar este funcționarul a cărui funcție este traficată și a cărui probitate este pusă în acest fel sub semnul întrebării.

Față de cele de mai sus, reținând că presupusa activitate infracțională desfășurată pe teritoriul statului austriac, de compania C. și reprezentanții acesteia, precum și de celelalte persoane străine care și-au dat concursul la obținerea rezultatului infracțional face obiectul unei investigații a autorităților competente din Austria, s-a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prevăzute de art. 10 alin. (2) din C. pen. pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, procurorul de caz constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală din C. proc. pen., cu consecința dispunerii soluției de clasare.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut astfel că, potrivit dispozițiilor art. 549

1

din C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă.

Măsura de siguranță prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. (confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală) intervine în condițiile art. 107 din C. pen. (dacă există o stare de pericol ce trebuie înlăturată și pentru preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală). Cu referire la infracțiunile de dare de mită și cumpărare de influență, conform art. 290 alin. (5) din C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) din C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară a arătat că măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal, dispuse de instanța de judecată împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, s-a considerat că incidența aplicării lor nu este determinată de existența răspunderii penale pentru fapta săvârșită, ci de existența stării de pericol relevantă pentru acea faptă. Mai mult, s-a apreciat că incidența cauzelor de nepedepsire prevăzute de lege referitoare la denunțarea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență nu are niciun fel de consecință asupra măsurilor de siguranță constând în confiscarea specială.

Având în vedere că, în prezenta cauză, numiții D. și B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracțiunile de corupție investigate în cursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. x/2017 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și, respectiv în dosarul nr. x/2019 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, cauze în care au avut calitatea de martori denunțători, procurorul de caz a reținut, în ceea ce îi privește, incidența dispozițiilor art. 290 alin. (3) din C. pen. și art. 292 alin. (2) din C. pen., cu consecința dispunerii soluției de clasare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., astfel că judecătorul de cameră preliminară a constatat că, măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută în dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. și art. 290 alin. (5) din C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) din C. pen. este pe deplin operantă în cauză, fiind îndeplinite condițiile de luare a măsurii de siguranță.

În ceea ce privește cererea de ridicare/instituire a sechestrului asigurător, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, la data de 22.05.2023, B. a formulat o cerere, prin care a solicitat în principal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 89/P/2017 din 07.11.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor imobile deținute de către acesta în România, urmând a menține sechestrul instituit asupra părților sociale deținute în societatea Q., iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că garanțiile oferite nu sunt suficiente pentru admiterea cererii indicate la pct. 1, cumulativ cu această solicitare și în cazul în care s-ar aprecia necesară și proporțională, a solicitat instituirea sechestrului asupra părților sociale deținute la societatea R. și cu privire la părțile sociale deținute de către intimat la societatea S..

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 549

ind. 1 alin. (5) din C. proc. pen., în cadrul procedurii de confiscare, în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu se poate pronunța cu privire la ridicarea/menținerea măsurii asigurătorii, întrucât s-ar încălca principiul separațiilor funcțiilor judiciare, această procedură fiind limitată doar la verificarea condițiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 03 noiembrie 2023, sub nr. x/2022.

Prin motivele de contestație formulate de B., s-a solicitat admiterea contestației și:

S-a apreciat că valoarea aproximată la acel moment a celor trei bunuri sechestrate a fost consemnată în cuantum de 430.000 euro, deși, conform evaluărilor realizate în 2023, valoarea cumulată a celor 3 imobile este în realitate 375.113 euro.

Referitor la admisibilitatea cererii de ridicare a sechestrului, a arătat că în data de 30.09.2022, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sesizarea formulată de către DNA, prin care s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a aprecia asupra "(...) b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția numitului B. (...)".

La termenul din data de 22.05.2023, a formulat cererea de ridicare a sechestrului asigurător de pe anumite bunuri imobile grevate de ipoteci, împreună cu o solicitare subsidiară de instituire a sechestrului asupra altor bunuri imobile, libere de sarcini. Rațiunea solicitărilor fiind aceea că executarea silită a bunurilor imobile asupra cărora sunt instituite ipoteci nu poate conduce la obținerea vreunei sume de bani în vederea satisfacerii măcar în parte a creanței statului, ca urmare a confiscării sumei de 929.535 euro, fiind avute în vedere deopotrivă și dificultățile care ar urma a fi întâmpinate în procedura de executare silită a bunurilor sechestrate.

Conform încheierii contestate, contestatorul a arătat că solicitarea de ridicare a sechestrului a fost respinsă, ca inadmisibilă, motivându-se succint că "judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța cu privire la ridicarea/menținerea măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, care este limitată doar la verificarea condițiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale întrucât s-ar încălca principiul separației funcțiilor judiciare.

Față de aceste considerente, s-a menționat că admisibilitatea acestei cereri nu a fost pusă în discuție vreun moment de către judecătorul de cameră preliminară, deși începând cu termenul din data de 7.12.2022 au fost acordate termene succesive pentru a se putea prezenta dovezi privitoare la garanțiile suplimentare, respectiv a bunurilor imobile cu privire la care s-a solicitat instituirea sechestrului, în schimbul ridicării măsurilor asigurătorii luate cu privire la imobilele situate în România.

Mai mult, după cum reiese din încheierea de ședință din data de 19.06.2023, nici reprezentantul Ministerului Public nu a invocat vreun eventual caz de inadmisibilitate a cererii formulate, referindu-se în concluziile sale strict la fondul cererii.

Ca atare, contestatorul a apreciat că, în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) rap. la art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul Curții de Apel București avea obligația de a pune în discuție acest aspect, astfel încât să poată fi prezentate argumentele cu privire la admisibilitatea cererii formulate.

În al doilea rând, sub aspectul limitelor controlului exercitat de către judecătorul de cameră preliminară în procedura reglementată de către art. 549

1

din C. proc. pen., literatura de specialitate a reținut că "prin sesizarea procurorului este demarat un proces judiciar distinct, care va statua exclusiv asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil (dreptul de proprietate, drepturi de creanță etc.) (...) judecătorul de cameră preliminară urmând să realizeze o veritabilă cercetare judecătorească după regulile din C. proc. pen.. Modificarea legiuitorului este în consonanță cu standardul convențional prevăzut de art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenție, incident în analiza sesizărilor de confiscare specială, în care judecătorul de cameră preliminară va analiza dacă există un caz de confiscare prevăzut de lege, dacă există un just echilibru între interesul public urmărit si ingerința în dreptul de proprietate al persoanei interesate".

Analiza pe care judecătorul de cameră preliminară era îndrituit să o realizeze în această procedură este una completă, din moment ce "posibilitatea administrării unui probatoriu complet cu privire la toate elementele de fapt care pot avea incidență asupra soluției judecătorului de cameră preliminară a fost menționată în mod expres prin modificarea art. 549

1

alin. (4) din C. proc. pen., fiind arătat că dispozițiile de la titlul privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător".

Or, în aceste condiții, s-a considerat că nu s-ar putea reține în mod judicios că ar fi exclus oricare examen al legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii, având în vedere că cercetarea pe care o efectuează judecătorul de cameră preliminară privitoare la îndeplinirea condițiilor de luare a măsurii confiscării speciale are, în mod evident, înrâurire și asupra măsurilor asigurătorii, care pot fi menținute, restrânse sau ridicate.

Astfel, s-a considerat absurdă aprecierea că ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii nu ar putea fi dispusă, întrucât nu este prevăzută ca ipoteză distinctă de către alin. (5) al art. 549

1

din C. proc. pen. dat fiind faptul că, în practică, pot fi întâlnite (chiar des) situații în care sunt instituite măsuri asigurătorii asupra unor bunuri cu o valoare vădit mai mare decât suma de bani a cărei confiscare se solicită și, în care, menținerea în integralitate a măsurilor asigurătorii ar încălca cerințele de legalitate și proporționalitate a acestora. Ca atare, aprecierea judecătorului de cameră preliminară că nu se poate pronunța asupra ridicării/menținerii măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, în condițiile în care, chiar art. 549

1

din C. proc. pen. prevede această posibilitate, reprezintă o denegare de dreptate.

În același sens, și instanțele de judecată au reținut în mod constant că, ulterior emiterii unei ordonanțe de clasare, verificarea măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul procedurii prevăzute de art. 549

1

din C. proc. pen.. Astfel, s-au reținut următoarele:

"cu privire la finalizarea procesului penal, în prezenta cauză, aceasta a avut loc la momentul pronunțării soluției de clasare rămasă definitivă, fiind aplicabile dispozițiile art. 549

1

din C. proc. pen.. În aceste condiții, devin aplicabile, dispozițiile articolului antereferit, care reglementează și situația măsurilor asigurătorii la alin. (4) al aceluiași articol, care prevăd că, judecătorul de cameră preliminară, adoptă următoarele soluții: respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunurilor ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; ori, admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor, ori, după caz, desființarea înscrisului. Se constată că, o astfel de cerere, precum au formulat petenții, se soluționează pe fondul procedurii speciale care reglementează confiscarea sau desființarea unor înscrisuri și, care este reglementată de art. 549

1

din C. proc. pen..".

Această opinie a fost însușită și de către instanța de control judiciar, care a statuat, în mod similar că "procedura prevăzută de art. 549

1

C. proc. pen. este o procedură specifică prevăzută exclusiv în considerarea cazurilor de clasare dispuse de procuror pentru infracțiuni cu privire la care s-a stabilit necesitatea impunerii unor măsuri de siguranță, în raport cu dispoziția de clasare, definitiv constatată, prin care judecătorul se pronunță exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 C. pen. Chemat să soluționeze cererea de confiscare specială, judecătorul trebuie să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, putând dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 549

1

alin. (5) C. proc. pen., respectiv fie admiterea propunerii și dispunerea confiscării bunurilor, fie respingerea propunerii și restituirea bunului sau ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării. Contrar celor exprimate de contestatori, se constată așadar că, evaluarea exigentei măsurilor asigurătorii dispuse în cauză în vederea confiscării speciale este de esența procedurii prev. de art. 549

1

C. proc. pen., neputând fi analizată separat, ori într-o etapă premergătoare, astfel cum au susținut aceștia."

Așadar, s-a constatat că însăși practica judecătorească relevă faptul că este chiar de esența procedurii reglementate de art. 549

1

din C. proc. pen. să includă o analiză asupra oportunității menținerii măsurilor asigurătorii, motiv pentru care s-a apreciat că se impune admiterea contestației.

Deopotrivă, contestatorul a apreciat că prin analiza judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, se asigură exercitarea dreptului de acces la justiție al persoanelor ale căror drepturi și interese ar fi afectate prin dispozițiile procurorului și care, în caz contrar, nu pot avea acces la un judecător. S-a amintit cauza Bocellari și Rizza împotriva Italiei (hotărârea din 13.11.2007). Mai ales în contextul în care de la ultima verificare a măsurilor asigurătorii a trecut mai bine de un an și trei luni, răstimp în care pot surveni numeroase modificări ale situației patrimoniale a persoanei vizate de măsura confiscării și ale situației obiective a bunurilor indisponibilizate.

Prin urmare, s-a observat că atât dispozițiile art. 549

1

din C. proc. pen., cât și cele prevăzute art. 250

2

din C. proc. pen. au ca rațiune, în ce privește verificarea măsurilor asigurătorii, a conferi persoanei interesate posibilitatea contestării efective a ingerințelor în drepturile sale fundamentale, iar în cazul unor măsuri cu potențial de prelungire în timp, asigurarea controlului periodic de legalitate și temeinicie a măsurii, control care nu s-a realizat.

Cu privire la termenul de formulare a contestației, s-a apreciat că termenul de trei zile prevăzut de lege se va raporta, astfel cum prevede în mod expres legea, la data comunicării încheierii, respectiv la data de 27.10.2023, prin ridicarea încheierii de la Curtea de Apel București, urmând a constata că s-a formulat contestație în interiorul termenului legal.

Referitor la ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile din România, conform procesului-verbal din data de 13.11.2019, s-a arătat că au fost sechestrate trei imobile (apartamente), despre care s-a consemnat în mod corect faptul că "există credite în derulare cu privire la imobilele identificate", motiv pentru care s-a considerat a se impune explicitarea situației creditelor existente:

a) Contractul de credit nr. x din 26.03.2008

Conform contractului de credit nr. x din 26.03.2008, încheiat cu T. S.A. ("T./Banca"), Banca a acordat un împrumut de 614.000 euro, în vederea rambursării integrală a unor credite anterioare, acordate de către T. S.A., U. S.A. și T. S.A., în perioada 2006-2008 (art. 1).

Creditul acordat a fost garantat prin ipoteci constituite de către Bancă asupra celor 3 imobile cu privire la care s-a instituit sechestru, prin procesul-verbal din data de 13.11.2019, respectiv: apartamentul de trei camere în Mun. București, str. x (mansardă), având număr cadastral x;7; apartamentul de trei camere în Mun. București, str. x și un garaj, având numerele cadastrale x și y și apartamentul de două camere în Mun. București, str. x, se. 6 (art. 5.1. din contractul de credit). Ipotecile constituite în favoarea Băncii au fost notate în cărțile funciare individuale ale imobilelor referite, la data de 27.03.2008, conform extraselor anexate cererii de ridicare a sechestrului.

Potrivit scadențarului furnizat de către T., la data de 28.10.2023 a rămas de rambursat suma de 291.818,30 euro (Anexa nr. 1).

b) Contractul de credit nr. x din 25.07.2008

Potrivit contractului de credit nr. x din 25.07.2008, încheiat cu T., Banca a acordat un împrumut de 288.700 euro, în vederea rambursării integrală a unor credite anterioare, acordate de către V. S.A., în anul 2007 (art. 1).

În vederea garantării obligațiilor de plată aferente acestui contract de credit, au fost instituite ipoteci asupra a două bunuri imobile aparținând soției sale, W. și asupra imobilului situat în Mun. București, str. x (mansardă), având număr cadastral x;7, aflat în proprietatea sa exclusivă. Ca atare, cu privire la acest imobil au fost constituite două ipoteci, notate în cartea funciară anterioare instituirii măsurii asigurătorii.

Potrivit scadențarului furnizat de către T., la data de 28.10.2023 a rămas de rambursat suma de 138.903,87 euro (Anexa nr. 2).

Ca atare, s-a solicitat a se avea în vedere pe de o parte că cele trei bunuri imobile din România nu pot conduce la obținerea vreunei sume de bani într-un cuantum relevant, prin raportare la cuantumul sumei a cărei confiscare s-a solicitat, iar pe de altă parte că părțile sociale din Cipru au o valoare suficientă a acoperi suma de 929.535 euro și există alte bunuri care pot fi sechestrate, libere de orice garanții, care pot servi scopului urmărit de către organele de urmărire penală și a se dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit cu privire la aceste bunuri.

S-a apreciat că valoarea părților sociale deținute în cadrul societății Q. este suficientă pentru a asigura confiscarea sumei de euro, în cadrul demersurilor de executare silită, nemaifiind necesară menținerea sechestrului asupra bunurilor imobile aflate în România.

Astfel, s-a considerat că menținerea sechestrului asupra părților sociale ale societății Q. este suficientă pentru asigurarea obținerea sumei a cărei confiscare s-a solicitat, fiind îndeplinite standardele de proporționalitate ale măsurii asigurătorii. În același timp, se impune ridicarea sechestrului de pe imobilele deținute de către subsemnatul în România, având în vedere impedimentele existente cu privire la valorificarea vreunei sume substanțiale de bani, care conduc la imposibilitate de atingere a scopului urmărit. S-a apreciat că singurul (sau cel puțin principalul) efect al demarării procedurilor de executare silită a celor trei imobile ar fi declararea ca scadente a tuturor creditelor contractate cu T. și executarea garanțiilor existente, fapt ce ar genera multiple efecte negative în plan financiar, fără ca statul să aibă un câștig real.

Conform raportului aferent situațiilor financiare ale societății R. pentru anul 2022, întocmit de către auditorii independenți X., la data de 13.05.2023, care indică imobilizări corporale în valoare de 170.000 euro, s-a reținut că societatea nu avea datorii la data de 31.12.2022, care să afecteze valoarea părților sociale a acesteia, acestea fiind echivalente cu activele deținute de societate, având în vedere că și obiectul de activitate al acestei societăți este acela de investiții imobiliare.

Ca atare, s-a solicitat ca, în măsura în care se va aprecia că menținerea sechestrului strict asupra părților sociale deținute la societatea Q. nu ar obține în mod cert asigurarea sumei de 929.535 euro, ca urmare a executării silite a acestora, subsecvent ridicării sechestrului de pe bunurile imobile deținute în România, să se dispună instituirea sechestrului cu privire la părțile sociale deținute în cadrul societății R. și, în subsidiar, și cu privire la părțile sociale deținute la societatea S..

Examinând contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:

Faza urmăririi penale și soluția de clasare

Prin ordonanța nr. 89/P/2017 din 7.11.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea lui B., până la concurența sumei de 929.535 euro .

Potrivit aceleiași ordonanțe, s-a reținut că "suma de 929.535 euro a fost dobândită de martorul B. în cadrul activității sale infracționale de coautor al infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență (alături de compania C. și ceilalți reprezentanți ai acestei companii). În același timp, s-a apreciat că incidența cauzelor de nepedepsire prevăzute de lege referitoare la denunțarea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență nu are niciun fel de consecință asupra măsurilor de siguranță constând în confiscarea specială. Față de aceste aspecte și având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor deținute, s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii în vederea confiscării speciale prin echivalent.

Confiscarea specială prin echivalent, prevăzută de C. proc. pen., se impune întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că suma de 929.535 euro, în materialitatea sa, nu mai poate fi găsită.

Conform art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

Potrivit procesului-verbal din 13 noiembrie 2019 de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse conform ordonanței din data de 7 noiembrie 2019 au fost sechestrate 3 (trei) imobile, după cum urmează:

- Imobil apartament de trei camere în Mun. București, str. x, având număr cadastral x;7, înscris în CF nr. x (100%), evaluat la 170.000 euro;

- Imobil apartament de trei camere în Mun. București, str. x și un garaj, având numerele cadastrale x și x/2;12, înscrise în CF nr. x și x (100%), evaluate ta 200.000 euro;

- Imobil apartament de două camere în Mun. București, str. x, se. 6 (100%), având număr cadastral x, înscris în CF nr. x, evaluat la 60.000 euro.

Având în vedere proprietățile din Cipru, deținute de către B., constatând că suma de 929.535 euro nu a fost atinsă, s-a impus instituirea sechestrului asupra acțiunilor (părților sociale) deținute de B. la societatea Q., având numărul de înregistrare x.

Astfel, s-a reținut că imobilele din România și părțile sociale ale societății Q. au fost sechestrate până la concurența sumei de 929.535 euro.

Legalitatea măsurilor asigurătorii a fost verificată periodic în cadrul urmăririi penale, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonanțelor de menținere a măsurilor asigurătorii din datele de 1.03.2021, 23.08.2021, 1.03.2022 și 19.07.2022 și s-au menținut măsurile constatându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza dispunerii măsurilor asigurătorii a sechestrului anterior menționate .

Prin ordonanța din 20 iulie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) din C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 infracțiuni), cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. și cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. - cu referire la aspectele denunțate de martorul denunțător B., în cauză fiind incidente dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.

Obiectul cauzei. Judecata în fond

Prin aceeași ordonanță din 20 iulie 2022 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 549

1

alin. (1) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C. cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către CN CFR S.A., rămasă la dispoziția numitului B..

În cursul judecății în fond, numitul B. a formulat cerere de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea atacată, în condițiile în care pe fondul acțiunii principale s-a dispus confiscarea sumei de 929.535 euro de la acesta.

Procedura aplicabilă

Potrivit art. 549

1

din C. proc. pen., (1) în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.

(7) Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (5).

Obiectul contestației

Obiectul acestei contestații îl constituie exclusiv soluția de inadmisibilitate în privința cererii petentului B. vizând sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 89/P/2017 din 7.11.2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor imobile deținute în România. În condițiile în care măsura asigurătorie este dispusă în scopul asigurării executării confiscării, legătura dintre cele două fiind de la cauză la efect, devoluțiunea exclusivă a dispoziției referitoare la măsura asigurătorie în calea de atac nu poate genera o evaluare superfluă ori ineficientă.

Pornind de la dispoziția atacată (soluția de inadmisibilitate) și în raport cu interesul legitim evocat de parte, în prezenta contestație se conturează două teze de evaluat, respectiv:

1 Admisibilitatea cererii inițiale;

1

și art. 250 și urm. din C. proc. pen., posibilitatea ca măsurile asigurătorii să facă obiectul evaluării separat de soluția acțiunii penale. Suplimentar și distinct de aceste situații ori proceduri speciale, o măsură asigurătorie poate fi evaluată și odată cu fondul acțiunii penale - a se vedea art. 404 lin. (4) lit. c) din C. proc. pen.

Revenind la prezenta cauză, în baza art. 549 indice 1 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de procuror și, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziția numitului B..

Se constată că petentul contestator B. este vizat de măsura confiscării speciale în condițiile emiterii în privința sa a unei soluții anterioare de clasare pe considerentul incidenței unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, pentru infracțiuni de corupție, dare de mită, cumpărare de influență, cumpărare de influență.

Înalta Curte pornește în analiza sa de la scopul pentru care s-a dispus măsura asigurătorie, și anume, acela de a asigura executarea măsurii confiscării speciale.

Măsura confiscării se poate lua față de persoana ce a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată (art. 107 si 112 din C. pen.), or aceasta ar presupune analiza elementelor de tipicitate, fără a putea fi asumate din sesizarea procurorului. Ca urmare, în astfel de ipoteze este inevitabilă și necesară evaluarea, de principiu, a condițiilor în care măsura de siguranță poate fi dispusă, eventuala lipsă de fundament a acesteia profitând măsurii de siguranță (ce are ca scop asigurarea executării confiscării speciale).

Normele ce reglementează condițiile luării măsurii de siguranță au o natură juridică mixtă (formală și substanțială), distincție utilă cauzei.

Din perspectiva normelor formale sau regulilor procesuale ori procedurale este deslușita condiția si conținutul unei baze factuale suficient dovedite și imputabile făptuitorului. Baza factuală dovedită trebuie să se subsumeze unui ilicit penal, fiind nerelevant, în raport cu prezenta procedură, că a acționat o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale. Temeiul confiscării este săvârșirea faptei penale. Inexistența ilicitului penal lipsește de fundament măsura de siguranță, cu consecința respingerii propunerii, nu a modificării temeiului clasării (a se vedea C. pen. adnotat, Editura CH Beck, ediția 3, pct. 2.5. notă și art. 107 pct. 4.2.1, 4.2.1.1., 4.3.25).

Din perspectiva normelor substanțiale, confiscarea specială este o sancțiune de drept penal, cu caracter preventiv și strict personal, căreia nu i se aplică dispozițiile legii civile privitoare la solidaritate (Tribunalul Suprem, s.p., d.p. 697/1980, în C.D., p. 275). Caracterul de sancțiune de drept penal al confiscării speciale exclude posibilitatea unei obligații solidare, iar în cazul participației penale banii dobândiți de participanți prin săvârșirea infracțiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005, www.x.ro).

Această jurisprudență, ca și cea ulterioară și actuală, menționează operațiunile utile silogismului juridic, ca evaluarea probatoriului și determinarea existenței faptei imputabile, anterior dispunerii măsurii de siguranță. Subsecvent acestor constatări și pentru asigurarea executării măsurii de siguranță este posibilă dispunerea măsurii asigurătorii.

În condițiile procedurii speciale, prevăzute de art. 549

1

din C. proc. pen., instanța, pentru a dispune confiscarea specială și asigurarea executării sale prin măsura asigurătorie, trebuie să se asigure de respectarea și îndeplinirea condițiilor de drept formal, inclusiv a garanțiilor procesuale recunoscute în favoare părților vizate de măsuri, dar și a celor de ordin substanțial.

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 16 din 10 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în procedura de confiscare în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară se pronunță exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 din C. pen.. În această procedură, judecătorul face evaluarea tuturor condițiilor luării măsurii, inclusiv cea a necesității și proporționalității.

în sarcina instanței revine obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor invocate de părți. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanță care să hotărască asupra tuturor solicitărilor invocate ce vizează un drept sau interes legitim.

Prin urmare, Înalta Curte constată că luarea măsurii asiguratorii este în directă legătură cu asigurarea executării măsurii confiscării, care este o sancțiune preventivă cu caracter strict personal și constituie o ingerință în dreptul de proprietate, astfel că, măsurile nu se vor dispune și menține ope legis, ci doar ca o consecința a îndeplinirii exigențelor de necesitate și proporționalitate.

Așadar, instanța trebuie să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între interesul genera