ÎCCJ, decizie (scj.ro #220694)

Procedura de confiscare în cazul clasării. Confiscare specială. Cerere ridicare sechestru asigurator. Admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale

Indice alfabetic:

-drept procesual penal

- procedura de confiscare în cazul clasării

C. proc. pen.,

art. 549

1

C. pen.,

art. 112

Confiscarea specială este o sancțiune de drept penal, cu caracter preventiv și strict personal ce exclude posibilitatea unei obligații solidare, astfel încât, în cazul participației penale, banii dobândiți de participanți prin săvârșirea infracțiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat.

În cursul procedurii prevăzute de art. 549

1

alin. (1) din Codul de procedură penală, privind soluționarea sesizării judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsuri de siguranță a confiscării speciale este admisibilă formularea unei cererii de ridicare a sechestrului asigurator, normele procesual penale reglementând posibilitatea ca în astfel de proceduri speciale măsurile asiguratorii să facă obiectul evaluării separat de soluția acțiunii penale.

Încheierea nr. 809 din 05 decembrie 2023 a completului de 2 judecători de cameră preliminară

Prin încheierea penală F/CP din 17 iulie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, în baza art. 549 ind. 1 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/P/2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat suma de 389.531,7 euro, rămasă la dispoziția A., precum și suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziția numitului B., ce proveneau din sumele achitate de compania C.

Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că, la data de 30.09.2022, s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, înaintată cu adresa nr. y/P/2021 din data de 30.09.2023, formulată în temeiul art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen., pentru a aprecia asupra:

a) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția A., FN x., cu sediul social în (...).

b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția numitului B.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prin ordonanța nr. z/P/2021 din 20.07.2022, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus, printre altele:

Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București în vederea:

a) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 389.531,7 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția A., FN x., cu sediul social în (...).

În vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prin ordonanța din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. y/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea A., FN x, cu sediul social în (...), până la concurența sumei de 389.531,7 euro (menținută prin ordonanțele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.

b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția numitului B.

În vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prin ordonanța din data de 07.11.2019, emisă în dosarul nr. y/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea numitului B., până la concurența sumei de 929.535 de euro (menținută prin ordonanțele din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022, 19.07.2022) și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 13.11.2019.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a avut în vedere împrejurarea că numiții E. și B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracțiunile de corupție investigate în cursul urmăririi penale, efectuate în dosarul nr. y/P/2017 al D.N.A., Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și, respectiv în dosarul nr. z/P/2019  al D.N.A. - Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, cauze în care au avut calitatea de martori denunțători și, totodată, a reținut în ceea ce îi privește incidența dispozițiilor art. 290 alin. (3) C. pen., respectiv a dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. pen., cu consecința dispunerii soluției de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

(...)

Judecătorul de cameră preliminară a reținut astfel că, potrivit dispozițiilor art. 549

1

C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă.

Măsura de siguranță prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. (confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală) intervine în condițiile art. 107 C. pen. (dacă există o stare de pericol ce trebuie înlăturată și pentru preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală). Cu referire la infracțiunile de dare de mită și cumpărare de influență, conform art. 290 alin. (5) C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară a arătat că măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal, dispuse de instanța de judecată împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, s-a considerat că incidența aplicării lor nu este determinată de existența răspunderii penale pentru fapta săvârșită, ci de existența stării de pericol relevantă pentru acea faptă. Mai mult, s-a apreciat că incidența cauzelor de nepedepsire prevăzute de lege, referitoare la denunțarea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență, nu are niciun fel de consecință asupra măsurilor de siguranță, constând în confiscarea specială.

Având în vedere că, în prezenta cauză, numiții E. și B. au informat organele de urmărire penală cu privire la infracțiunile de corupție investigate în cursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. y/P/2017 al D.N.A., Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și, respectiv, în dosarul nr. z/P/2019  al D.N.A., Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, cauze în care au avut calitatea de martori denunțători, procurorul de caz a reținut, în ceea ce îi privește, incidența dispozițiilor art. 290 alin. (3) C. pen. și art. 292 alin. (2) C. pen., cu consecința dispunerii soluției de clasare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel că judecătorul de cameră preliminară a constatat că, măsura de siguranță a confiscării speciale, prevăzută în dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 290 alin. (5) C. pen., respectiv art. 292 alin. (4) C. pen. este pe deplin operantă în cauză, fiind îndeplinite condițiile de luare a măsurii de siguranță.

În ceea ce privește cererea de ridicare/instituire a sechestrului asigurător, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, la data de 22.05.2023, B. a formulat o cerere prin care a solicitat, în principal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/P/2017 din 07.11.2019 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor imobile deținute de către acesta în România, urmând a menține sechestrul instituit asupra părților sociale deținute în societatea F., iar, în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că garanțiile oferite nu sunt suficiente pentru admiterea cererii indicate la pct. 1, cumulativ cu această solicitare și în cazul în care s-ar aprecia necesară și proporțională, a solicitat instituirea sechestrului asupra părților sociale deținute la societatea G. și cu privire la părțile sociale deținute de către intimat la societatea H.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 549 ind. 1 alin. (5) C. proc. pen., în cadrul procedurii de confiscare, în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu se poate pronunța cu privire la ridicarea/menținerea măsurii asigurătorii, întrucât s-ar încălca principiul separațiilor funcțiilor judiciare, această procedură fiind limitată doar la verificarea condițiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a formulat contestație B.

Prin motivele de contestație formulate de B., s-a solicitat, printre altele, admiterea contestației și:

S-a apreciat că valoarea aproximată la acel moment a celor trei bunuri sechestrate a fost consemnată în cuantum de 430.000 euro, deși, conform evaluărilor realizate în 2023, valoarea cumulată a celor 3 imobile este în realitate 375.113 euro.

Referitor la admisibilitatea cererii de ridicare a sechestrului, a arătat că, în data de 30.09.2022, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sesizarea formulată de către D.N.A., prin care s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a aprecia asupra „(...) b) luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția numitului B. (...)”.

Conform încheierii contestate, contestatorul a arătat că solicitarea de ridicare a sechestrului a fost respinsă, ca inadmisibilă, motivându-se succint că „judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța cu privire la ridicarea/menținerea măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, care este limitată doar la verificarea condițiilor prevăzute de lege privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, întrucât s-ar încălca principiul separației funcțiilor judiciare.

Față de aceste considerente, s-a menționat că admisibilitatea acestei cereri nu a fost pusă în discuție vreun moment de către judecătorul de cameră preliminară, deși, începând cu termenul din data de 07.12.2022, au fost acordate termene succesive pentru a se putea prezenta dovezi privitoare la garanțiile suplimentare, respectiv a bunurilor imobile cu privire la care s-a solicitat instituirea sechestrului, în schimbul ridicării măsurilor asigurătorii luate cu privire la imobilele situate în România.

Mai mult, după cum reiese din încheierea de ședință din data de 19.06.2023, nici reprezentantul Ministerului Public nu a invocat vreun eventual caz de inadmisibilitate a cererii formulate, referindu-se în concluziile sale strict la fondul cererii.

Ca atare, contestatorul a apreciat că, în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), raportat la art. 2 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul Curții de Apel București avea obligația de a pune în discuție acest aspect, astfel încât să poată fi prezentate argumentele cu privire la admisibilitatea cererii formulate.

În al doilea rând, sub aspectul limitelor controlului exercitat de către judecătorul de cameră preliminară în procedura reglementată de către art. 549

1

C. proc. pen., literatura de specialitate a reținut că „prin sesizarea procurorului este demarat un proces judiciar distinct, care va statua exclusiv asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil (dreptul de proprietate, drepturi de creanță etc.), (...) judecătorul de cameră preliminară urmând să realizeze o veritabilă cercetare judecătorească după regulile Codului de procecură penală. Modificarea legiuitorului este în consonanță cu standardul convențional prevăzut de art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenție, incident în analiza sesizărilor de confiscare specială, în care judecătorul de cameră preliminară va analiza dacă există un caz de confiscare prevăzut de lege, dacă există un just echilibru între interesul public urmărit și ingerința în dreptul de proprietate al persoanei interesate”.

Analiza pe care judecătorul de cameră preliminară era îndrituit să o realizeze în această procedură este una completă, din moment ce „posibilitatea administrării unui probatoriu complet cu privire la toate elementele de fapt care pot avea incidență asupra soluției judecătorului de cameră preliminară a fost menționată în mod expres prin modificarea art. 549

1

alin. (4) C. proc. pen., fiind arătat că dispozițiile de la titlul privind judecata, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol, se aplică în mod corespunzător”.

Or, în aceste condiții, s-a considerat că nu s-ar putea reține în mod judicios că ar fi exclus oricare examen al legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii, având în vedere că cercetarea pe care o efectuează judecătorul de cameră preliminară privitoare la îndeplinirea condițiilor de luare a măsurii confiscării speciale are, în mod evident, înrâurire și asupra măsurilor asigurătorii, care pot fi menținute, restrânse sau ridicate.

Astfel, s-a considerat absurdă aprecierea că ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii nu ar putea fi dispusă, întrucât nu este prevăzută ca ipoteză distinctă de către alin. (5) al art. 549

1

C. proc. pen., dat fiind faptul că, în practică, pot fi întâlnite (chiar des) situații în care sunt instituite măsuri asigurătorii asupra unor bunuri cu o valoare vădit mai mare decât suma de bani a cărei confiscare se solicită și, în care, menținerea în integralitate a măsurilor asigurătorii ar încălca cerințele de legalitate și proporționalitate a acestora. Ca atare, aprecierea judecătorului de cameră preliminară că nu se poate pronunța asupra ridicării/menținerii măsurii asigurătorii, în cadrul acestei proceduri, în condițiile în care, chiar art. 549

1

C. proc. pen. prevede această posibilitate, reprezintă o denegare de dreptate.

În același sens, și instanțele de judecată au reținut în mod constant că, ulterior emiterii unei ordonanțe de clasare, verificarea măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul procedurii prevăzute de art. 549

1

C. proc. pen. Astfel, s-au reținut următoarele: „cu privire la finalizarea procesului penal, în prezenta cauză, aceasta a avut loc la momentul pronunțării soluției de clasare rămasă definitivă, fiind aplicabile dispozițiile art. 549 ind. 1 C. proc. pen. În aceste condiții, devin aplicabile, dispozițiile articolului antereferit, care reglementează și situația măsurilor asigurătorii la alin. (4) al aceluiași articol, care prevăd că, judecătorul de cameră preliminară, adoptă următoarele soluții: respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunurilor ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; ori, admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor, ori, după caz, desființarea înscrisului. Se constată că, o astfel de cerere, precum au formulat petenții, se soluționează pe fondul procedurii speciale care reglementează confiscarea sau desființarea unor înscrisuri și, care este reglementată de art. 549 ind. 1 C. proc. pen.”

Această opinie a fost însușită și de către instanța de control judiciar, care a statuat, în mod similar că „procedura prevăzută de art. 549

1

C. proc. pen. este o procedură specifică, prevăzută exclusiv în considerarea cazurilor de clasare dispuse de procuror pentru infracțiuni cu privire la care s-a stabilit necesitatea impunerii unor măsuri de siguranță, în raport cu dispoziția de clasare, definitiv constatată, prin care judecătorul se pronunță exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 C. pen. Chemat să soluționeze cererea de confiscare specială, judecătorul trebuie să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, putând dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 549 ind. 1 alin. (5) C. proc. pen., respectiv fie admiterea propunerii și dispunerea confiscării bunurilor, fie respingerea propunerii și restituirea bunului sau ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării. Contrar celor exprimate de contestatori, se constată așadar că, evaluarea exigentei măsurilor asigurătorii dispuse în cauză în vederea confiscării speciale este de esența procedurii prev. de art. 549

1

C. proc. pen., neputând fi analizată separat ori într-o etapă premergătoare, astfel cum au susținut aceștia.”

Deopotrivă, contestatorul a apreciat că prin analiza judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, se asigură exercitarea dreptului de acces la justiție al persoanelor ale căror drepturi și interese ar fi afectate prin dispozițiile procurorului și care, în caz contrar, nu pot avea acces la un judecător. S-a amintit cauza Bocellari și Rizza împotriva Italiei (hotărârea din 13.11.2007). Mai ales în contextul în care de la ultima verificare a măsurilor asigurătorii a trecut mai bine de un an și trei luni, răstimp în care pot surveni numeroase modificări ale situației patrimoniale a persoanei vizate de măsura confiscării și ale situației obiective a bunurilor indisponibilizate.

Examinând contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:

Faza urmăririi penale și soluția de clasare

Prin ordonanța nr. x/P/2017 din 7.11.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea lui B., până la concurența sumei de 929.535 euro.

Potrivit procesului-verbal din 13 noiembrie 2019 de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse conform ordonanței din data de 7 noiembrie 2019 au fost sechestrate 3 (trei) imobile.

Având în vedere proprietățile din Cipru, deținute de către B., constatând că suma de 929.535 euro nu a fost atinsă, s-a impus instituirea sechestrului asupra acțiunilor (părților sociale) deținute de B. la societatea F., având numărul de înregistrare HE x.

Astfel, s-a reținut că imobilele din România și părțile sociale ale societății F. au fost sechestrate până la concurența sumei de 929.535 euro.

Legalitatea măsurilor asigurătorii a fost verificată periodic în cadrul urmăririi penale, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonanțelor de menținere a măsurilor asigurătorii din datele de 01.03.2021, 23.08.2021, 01.03.2022 și 19.07.2022 și s-au menținut măsurile, constatându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza dispunerii măsurilor asigurătorii a sechestrului anterior menționate.

Prin ordonanța din 20 iulie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/P/2021, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e), h) C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (2 infracțiuni), cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. - cu referire la aspectele denunțate de martorul denunțător C., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Obiectul cauzei. Judecata în fond.

Prin aceeași ordonanță din 20 iulie 2022 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 929.535 euro, provenind din sumele achitate de compania C., cu titlu de comision destinat să asigure deblocarea plăților facturilor emise de această societate către C.N. D. S.A., rămasă la dispoziția numitului B.

În cursul judecății în fond, numitul B. a formulat cerere de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea atacată, în condițiile în care pe fondul acțiunii principale s-a dispus confiscarea sumei de 929.535 euro de la acesta.

Procedura aplicabilă.

Potrivit art. 549

1

C. proc. pen., (1) în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339

alin. (4)

ori, după caz, la

art. 340

sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la

alin. (3)

pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.

(7) Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la

alin. (4)

de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit

alin. (5)

.

Obiectul contestației.

Obiectul acestei contestații îl constituie exclusiv soluția de inadmisibilitate în privința cererii petentului B. vizând sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. x/P/2017 din 07.11.2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor imobile deținute în România. În condițiile în care măsura asigurătorie este dispusă în scopul asigurării executării confiscării, legătura dintre cele două fiind de la cauză la efect, devoluțiunea exclusivă a dispoziției referitoare la măsura asigurătorie în calea de atac nu poate genera o evaluare superfluă ori ineficientă.

Pornind de la dispoziția atacată (soluția de inadmisibilitate) și în raport cu interesul legitim evocat de parte, în prezenta contestație se conturează două teze de evaluat, respectiv:

Revenind la prezenta cauză, în baza art. 549 ind. 1 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., s-a admis propunerea formulată de procuror și, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat suma de 929.535 euro, rămasă la dispoziția numitului B.

Se constată că petentul contestator B. este vizat de măsura confiscării speciale, în condițiile emiterii în privința sa a unei soluții anterioare de clasare pe considerentul incidenței unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, pentru infracțiuni de corupție, dare de mită, cumpărare de influență.

Înalta Curte pornește, în analiza sa, de la scopul pentru care s-a dispus măsura asigurătorie, și anume, acela de a asigura executarea măsurii confiscării speciale.

Măsura confiscării se poate lua față de persoana ce a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată (art. 107 și 112 C. pen.) or aceasta ar presupune analiza elementelor de tipicitate, fără a putea fi asumate din sesizarea procurorului

[1]

. Ca urmare, în astfel de ipoteze este inevitabilă și necesară evaluarea, de principiu, a condițiilor în care măsura de siguranță poate fi dispusă, eventuala lipsă de fundament a acesteia profitând măsurii de siguranță (ce are ca scop asigurarea executării confiscării speciale).

Normele ce reglementează condițiile luării măsurii de siguranță au o natură juridică mixtă (formală și substanțială), distincție utilă cauzei.

Din perspectiva normelor formale sau regulilor procesuale ori procedurale este deslușita condiția și conținutul unei baze factuale suficient dovedite și imputabile făptuitorului. Baza factuală dovedită trebuie să se subsumeze unui ilicit penal, fiind nerelevant, în raport cu prezenta procedură, că a acționat o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale

[2]

. Temeiul confiscării este săvârșirea faptei penale. Inexistența ilicitului penal lipsește de fundament măsura de siguranță, cu consecința respingerii propunerii, nu a modificării temeiului clasării (a se vedea Codul penal adnotat, Editura CH Beck, ediția 3, pct. 2.5. notă și art. 107 pct. 4.2.1, 4.2.1.1., 4.3.25).

Din perspectiva normelor substanțiale, confiscarea specială este o sancțiune de drept penal, cu caracter preventiv și strict personal, căreia nu i se aplică dispozițiile legii civile privitoare la solidaritate (Tribunalul Suprem, s.p., d.p. 697/1980, în C.D., p. 275). Caracterul de sancțiune de drept penal al confiscării speciale exclude posibilitatea unei obligații solidare, iar în cazul participației penale banii dobândiți de participanți prin săvârșirea infracțiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005).

Această jurisprudență, ca și cea ulterioară și actuală, menționează operațiunile utile silogismului juridic, ca evaluarea probatoriului și determinarea existenței faptei imputabile, anterior dispunerii măsurii de siguranță. Subsecvent acestor constatări și pentru asigurarea executării măsurii de siguranță este posibilă dispunerea măsurii asigurătorii.

În condițiile procedurii speciale, prevăzute de art. 549 ind. 1 C. proc. pen., instanța, pentru a dispune confiscarea specială și asigurarea executării sale prin măsura asigurătorie, trebuie să se asigure de respectarea și îndeplinirea condițiilor de drept formal, inclusiv a garanțiilor procesuale recunoscute în favoare părților vizate de măsuri, dar și a celor de ordin substanțial.

Potrivit considerentelor Deciziei nr. 16 din 10 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în procedura de confiscare în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară se pronunță exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 C. pen. În această procedură, judecătorul face evaluarea tuturor condițiilor luării măsurii, inclusiv cea a necesității și proporționalității.

În sarcina instanței revine obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor invocate de părți. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanță care să hotărască asupra tuturor solicitărilor invocate ce vizează un drept sau interes legitim.

Prin urmare, Înalta Curte constată că luarea măsurii asiguratorii este în directă legătură cu asigurarea executării măsurii confiscării, care este o sancțiune preventivă cu caracter strict personal și constituie o ingerință în dreptul de proprietate, astfel că măsurile nu se vor dispune și menține ope legis, ci doar ca o consecința a îndeplinirii exigențelor de necesitate și proporționalitate.

Așadar, instanța trebuie să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între interesul general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să impună o sarcină individuală excesivă. Ceea ce conduce la necesitatea ca măsura asigurătorie, care a fost dispusă exclusiv în scopul executării măsurii de siguranță a confiscării speciale, să facă obiectul unei dezbateri contradictorii sub aspectul întrunirii condițiilor ce vizează necesitatea și proporționalitatea. Prin urmare, simpla apreciere subiectivă, în lipsa unui suport probatoriu, nu este suficientă pentru dispunerea și menținerea măsurii, câtă vreme soluția nu este dedusă din evaluări obiective.

În acest context, măsura asigurătorie se va dispune numai la finalizarea unei proceduri contradictorii, în cadrul căreia se asigură o apărare efectivă părții vizate de măsură.

Limitele evaluării condițiilor necesității și proporționalități sunt subsumate exigențelor art. 53 din Constituție, iar o analiză care vizează fondul dreptului ori interesului legitim susținut de parte, lipsește din argumentația primei instanțe.

Independent de această evaluare a fondului pretențiilor deduse judecății ce nu s-a realizat de prima instanță, normele procesuale actuale recunosc, în materia măsurilor asigurătorii, dublul grad de jurisdicție.

[3]

; decizia nr. 93/A din 19 martie 2021 și decizia nr. 498 din 23 august 2022).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 2 judecători de drepturi și libertăți a admis contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale F/CP din 17 iulie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

A desființat în parte încheierea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare doar sub aspectul măsurii asigurătorii a sechestrului privind pe B.

A menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

[1]

CEDO, Kvasnica c. Slovacia ,

72094/01

, hotărâre din 9 June 2009, § 20.

[2]

De la regula potrivit căreia măsurile de siguranță, ce se iau față de făptuitorul care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, indiferent dacă nu i se aplică o pedeapsă, există o singură excepție în materia confiscării extinse, pentru care textul prevede condiția ca făptuitorul să fie condamnat.

[3]

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei direct de instanța de control judiciar. O astfel de soluție ar determina eliminarea unui grad de jurisdicție în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului. Cele reținute mai sus conduc în mod evident spre concluzia rejudecării cauzei de către instanța de apel - I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 903 din 27 septembrie 2017.