ÎCCJ, decizie (scj.ro #157831)

Procedura de confiscare în cazul clasării. Trafic de influență

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

procedura de confiscare în cazul clasării

C. pen.,

art. 107, art. 112 alin. (1) lit. e), art. 291

C. proc. pen.,

art. 549

1

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară dispune, conform art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 291 alin. (2) C. pen., confiscarea specială a sumei de bani dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute în art. 291 alin. (1) C. pen., în cazul în care procurorul a dispus o soluție de clasare pentru traficul de influență, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

I.C.C.J., Secția penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 70 din 30 ianuarie 2020

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, s-a dispus, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. b) C. proc. pen., admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și s-a dispus confiscarea sumelor de 20.000 euro și respectiv 28.000 euro de la intimata A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin adresa din 20 mai 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a sesizat judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București pentru a dispune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 20.000 euro și respectiv 28.000 euro de la intimata A., în temeiul art. 549

1

C. proc. pen.:

- 20.000 euro (indicată în rechizitoriul din 17 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției) - sumă primită de inculpata A., în perioada iulie-septembrie 2009, prin intermediul numitei B., de la membrii familiei C., rude ale numiților D. și E., pentru a-și trafica influența în calitate de judecător pe lângă colegii săi, magistrați judecători de la Curtea de Apel București, astfel încât aceștia să respingă recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierilor Tribunalului București din 21 iulie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților F. și G. și din 3 septembrie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților H., I., Î. și J. și

- 28.000 euro (indicată în rechizitoriul din 17 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției) - sumă primită de inculpata A. în ultima decadă a lunii iulie 2009, prin intermediul numitei B. și a numitului K., de la membrii familiilor numiților L., M., N. și O., pentru a-și trafica influența asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București și a-i determina pe aceștia să respingă recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 14 iulie 2009, prin care au fost puși în libertate numiții L., M., N. și O.

S-a mai reținut că propunerea de confiscare specială a sumelor de 20.000 euro și respectiv 28.000 euro are la bază dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și ale art. 291 alin. (2) C. pen., în referire la infracțiunile de trafic de influență.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că, prin rechizitoriul sus arătat, inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de luare de mită prevăzute în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012) și art. 5 C. pen., prin același act de sesizare a instanței fiind dispuse și soluțiile de clasare, în temeiul art. 328 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. (pe motivul intervenirii prescripției răspunderii penale), față de aceeași inculpată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de trafic de influență, în modalitatea normativă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012), constând în aceea că a primit, pe de o parte, în perioada iulie-septembrie 2009, prin intermediul numitei B., suma de 20.000 euro de la membrii familiei C., rude ale numiților D. și E., pentru a-și trafica influența în calitate de judecător pe lângă colegii săi magistrați, judecători de la Curtea de Apel București, astfel încât aceștia să respingă recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul București în data de 21 iulie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților F. și G. și în data de 3 septembrie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților H., I., Î. și J., iar, pe de altă parte, că, în ultima decadă a lunii iulie 2009, prin intermediul numiților B. și K., suma de 28.000 euro, de la membrii familiilor L., M., N. și O., pentru a-și trafica influența asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București și a-i determina pe aceștia să respingă recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 14 iulie 2009, prin care au fost puși în libertate numiții L., M., N. și O.

Curtea de apel a mai arătat că pentru luarea măsurii de siguranță a confiscării, în cazul soluției de clasare, art. 549

1

C. proc. pen. prevede procedura specială care presupune sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) C. proc. pen. ori, după caz, la art. 340 C. proc. pen. (în care soluția respectivă poate fi contestată, prin formularea unei plângeri, astfel cum în speță inculpata a învederat că deja a procedat) sau după pronunțarea hotărârii prin care acea plângere a fost definitiv respinsă.

S-a mai constatat că inculpata A. a contestat soluția de clasare pe calea procedurii prevăzute în art. 340 C. proc. pen., iar prin încheierea din 1 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respinsă cererea acesteia care viza, între altele, schimbarea temeiului care a stat la baza soluției de clasare dispuse (prescripția răspunderii penale), reținându-se, în considerente, că soluția procurorului este legală și nu se impune modificarea temeiului clasării.

Totodată, curtea de apel a observat că, deși intimata susține că solicitarea sa vizează exclusiv analizarea cererii de confiscare a sumelor de 20.000 euro și respectiv 28.000 euro, în realitate, se tinde la o nouă analiză a temeiniciei soluției de clasare, prin intermediul procedurii prevăzute în art. 549

1

C. proc. pen., însă aceasta nu poate fi dispusă decât prin evaluarea soluției de clasare.

S-a mai arătat că respingerea cererii de confiscare nu poate fi decât urmare a aprecierii că infracțiunile de trafic de influență - la care se referă cele două sume de bani - fie nu există, fie nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost săvârșite de inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege, fie au fost săvârșite de inculpată sub imperiul unei cauze de neimputabilitate sau justificative, adică exact ceea ce inculpata a solicitat în cadrul procedurii prevăzute în art. 340 C. proc. pen., respectiv în plângerea împotriva soluției de clasare, care a fost respinsă definitiv prin încheierea din 1 februarie 2019.

Or, curtea de apel a arătat că intimata a epuizat practic posibilitatea de a contesta temeinicia soluției de clasare, iar singura soluție care poate fi dispusă în procedura de față, raportat la momentul procesual și ținând seama de soluțiile dispuse anterior, o reprezintă admiterea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, la data de 8 noiembrie 2019, intimata A. a formulat contestație.

În calea de atac promovată, intimata A. a solicitat, potrivit motivelor scrise și concluziilor orale formulate de apărătorul său ales, în temeiul art. 549

1

alin. (7) lit. b) C. proc. pen., admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. a) C. proc. pen., respingerea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, privind confiscarea sumelor de 20.000 euro și 28.000 euro de la contestatoare, arătând că procedura jurisdicțională reglementată în dispozițiile art. 549

1

C. proc. pen. are un conținut de sine stătător, fiind diferită de cea reglementată în art. 340 C. proc. pen., precizând, totodată, că a uzat de ambele mijloace procedurale pentru a demonstra nelegalitatea soluției de clasare dispusă prin rechizitoriu, împrejurare în care și solicitarea de confiscare a celor două sume de bani este nelegală și netemeinică.

Analizând contestația formulată de intimata A. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 549

1

C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă. Totodată, potrivit art. 549

1

alin. (6) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație.

Măsura de siguranță prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. (confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală) intervine în condițiile art. 107 C. pen. (dacă există o stare de pericol ce trebuie înlăturată și pentru preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală). Cu referire la infracțiunile de trafic de influență, conform alin. (2) al art. 291 C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal, dispuse de instanța de judecată împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, incidența aplicării lor nu este determinată de existența răspunderii penale pentru fapta săvârșită, ci de existența stării de pericol relevantă pentru acea faptă.

De altfel, trebuie precizat că, în jurisprudența sa constantă, instanța supremă a apreciat că „măsurile de siguranță a confiscării speciale se dispun și în ipoteza în care a intervenit prescripția răspunderii penale, întrucât scopul lor este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, putând fi luate chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. Prescripția operează numai în ce privește răspunderea penală, iar nu și în ce privește măsurile de siguranță” (fostul Tribunal Suprem, decizia nr. 614/1984).

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin rechizitoriul din 17 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției, inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de luare de mită prevăzute în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012) și art. 5 C. pen., prin același act de sesizare a instanței fiind dispuse și soluțiile de clasare, în temeiul art. 328 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. (pe motivul intervenirii prescripției răspunderii penale), față de aceeași inculpată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de trafic de influență, în modalitatea normativă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012), constând în aceea că a primit, pe de o parte, în perioada iulie-septembrie 2009, prin intermediul numitei B., suma de 20.000 euro de la membrii familiei C., rude ale numiților D. și E., pentru a-și trafica influența în calitate de judecător pe lângă colegii săi magistrați, judecători de la Curtea de Apel București, astfel încât aceștia să respingă recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul București în data de 21 iulie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților F. și G. și în data de 3 septembrie 2009, prin care s-a dispus punerea în libertate a numiților H., I., Î. și J., iar, pe de altă parte, că, în ultima decadă a lunii iulie 2009, prin intermediul numiților B. și K., suma de 28.000 euro, de la membrii familiilor L., M., N. și O., pentru a-și trafica influența asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București și a-i determina pe aceștia să respingă recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 14 iulie 2009, prin care au fost puse în libertate respectivele persoane.

Se mai constată că împotriva dispozițiilor de clasare din rechizitoriul din 17 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției, petenta A. a formulat plângere, în temeiul art. 340 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea temeiului de drept de clasare, din art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, prin încheierea din 1 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, plângerea a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se că soluțiile de clasare sunt legale și temeinice, neimpunându-se schimbarea temeiului juridic al clasării sub aspectul celor două infracțiuni.

Mai trebuie precizat că procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată este distinctă de cea a confiscării speciale prevăzute în art. 549

1

C. proc. pen. Așadar, contrar susținerilor apărării, judecătorul de cameră preliminară chemat să soluționeze cererea de confiscare specială trebuie să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, putând dispune oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 549

1

alin. (5) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai arată că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 16 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în procedura de confiscare în cazul clasării, reglementată în art. 549

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară nu analizează trăsăturile esențiale ale infracțiunii, ci se pronunță exclusiv asupra confiscării bunurilor prin raportare la prevederile art. 107 C. pen.

Făcând referire la considerentele Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, prin modificarea dispozițiilor art. 549

1

C. proc. pen., prin art. II pct. 128 din O. U. G. nr. 18/2016, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca, în cadrul procedurii de confiscare în cazul clasării, judecătorul de cameră preliminară să schimbe temeiul de drept al soluției de clasare adoptate inițial și nici posibilitatea să decidă cu privire la fondul cauzei - respectiv cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict - faptă, persoană și vinovăție, împrejurare în care considerentele Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 a Curții Constituționale și-au încetat aplicabilitatea, întrucât nu pot modifica textul legal peste voința legiuitorului.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, apreciază că prin criticile formulate se tinde la o nouă analiză a temeiniciei soluției de clasare, prin intermediul procedurii prevăzute în art. 549

1

C. proc. pen., însă aceasta nu poate fi dispusă decât prin o nouă evaluare a soluției de clasare, definitiv constatată prin încheierea din 1 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, împrejurarea că aceasta nu este în detaliu motivată neputând da naștere la o altă cale de atac, prin intermediul căreia să poată fi reexaminată respectiva hotărâre.

Altfel spus, nemulțumirile contestatoarei față de soluția de respingere a plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen. nu pot fi analizate în cadrul procedurii prevăzute în art. 549

1

C. proc. pen., întrucât aceasta este o procedură specifică prevăzută exclusiv în considerarea cazurilor de clasare dispuse de procuror pentru infracțiuni cu privire la care s-a stabilit necesitatea impunerii unor măsuri de siguranță, în raport cu dispoziția de clasare, definitiv constatată.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că intimata A. a săvârșit două fapte prevăzute de legea penală, pentru care s-a constatat, în mod definitiv, că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută în dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 291 alin. (2) C. pen. fiind pe deplin operantă în cauză, întrucât sumele de bani de 20.000 euro, respectiv 28.000 euro au fost dobândite prin săvârșirea celor două infracțiuni de trafic de influență (indicate în rechizitoriul din 17 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției), fiind astfel îndeplinite condițiile de luare a măsurii de siguranță.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 549

1

alin. (7) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de intimata A. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală.