ÎCCJ, decizie (scj.ro #158802)

Trafic de influență. Acte de pregătire

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de corupție și de serviciu. Infracțiuni de corupție

Indice alfabetic:

Drept penal

-

trafic de influență

C. pen.,

art. 291

Actele prin care autorul traficului de influență comunică numai complicelui intermediar existența influenței asupra unui funcționar public și promisiunea de a-l determina să îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în schimbul unei sume de bani - acte neurmate de pretinderea sumei de bani de către intermediar cu titlu de preț al influenței, ci cu titlu de onorariu avocațial, și nici de comunicarea către beneficiarul traficului de influență a existenței influenței asupra funcționarului public și a promisiunii autorului - constituie acte de pregătire ale comiterii infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen., în forma autoratului și a complicității, care nu au semnificație penală și nu se pedepsesc.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 381/A din 29 noiembrie 2019

Prin sentința nr. 31/F din 12 februarie 2019, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public în privința inculpatului A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile de complicitate la trafic de influență și complicitate la cumpărare de influență, fapte prevăzute în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din  Legea nr. 78/2000 și art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de complicitate la trafic de influență și participație improprie la cumpărare de influență, fapte prevăzute în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la  art. 6 din  Legea nr. 78/2000 și art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la  art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul infracțiunii de participație improprie la cumpărare de influență, prevăzută în art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B. sub aspectul infracțiunii de  trafic de influență, faptă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței nr. 31/F din 12 februarie 2019 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, având în vedere, între altele, următoarele considerente:

În raport cu ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că din probele administrate au rezultat cu caracter de certitudine următoarele împrejurări:

- existența unei relații între martorul C. și inculpatul A., avocat stagiar în cadrul Baroului D., în cadrul căreia martorul i-a cerut inculpatului să îl ajute să obțină o autorizație de demolare a unui imobil;

- inculpatul A. l-a întrebat pe inculpatul B. cum s-ar putea obține autorizația de demolare;

- inculpatul B. i-a spus inculpatului A. să îi pretindă martorului C. suma de 7.000 de euro pentru obținerea autorizației și a afirmat că „știe pe cineva la Primăria Sectorului 2 București și că poate obține autorizația mai repede”;

- inculpatul A. i-a cerut martorului C. suma de 10.000 de euro, majorarea fiind hotărâtă de el, fără o înțelegere cu inculpatul B.;

- suma de 10.000 de euro a fost pretinsă de inculpatul A. și percepută ca atare de către martor cu titlu de onorariu, fără a-i comunica acestuia implicarea inculpatului B. sau a vreunei alte persoane;

- inculpatul A. nu i-a transmis martorului C. promisiunea de intervenție asupra funcționarilor din primărie afirmată de inculpatul B.

În acord cu argumentele expuse de prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului A. forma de participație a complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, presupus a fi fost comisă de martorul C. și, respectiv, a complicității la infracțiunea de trafic de influență, presupus a fi fost comisă de inculpatul B.

Prin sentința penală atacată, pronunțată anterior Deciziei Curții Constituționale nr. 250/2019, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile de complicitate la trafic de influență și complicitate la cumpărare de influență, fapte prevăzute în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de complicitate la trafic de influență și participație improprie la cumpărare de influență, fapte prevăzute în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la  art. 6 din  Legea nr. 78/2000 și art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din  Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În raport de conținutul legal al art. 291 C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că infracțiunea de trafic de influență presupune, sub aspectul elementului material, comiterea oricăreia dintre acțiunile de pretindere, primire ori acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase, acțiuni care pot fi realizate atât direct, cât și indirect, printr-un intermediar, pentru sine sau pentru altul.

De asemenea, elementul material al infracțiunii este întregit de îndeplinirea unor cerințe esențiale, respectiv:

- autorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public;

- influența, reală sau imaginară, trebuie să privească un funcționar public care exercită atribuțiile de care depinde efectuarea actului solicitat de către cel care cumpără influența;

- autorul să promită, explicit sau implicit, că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri;

- pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii să se săvârșească înainte ca funcționarul pe lângă care s-a promis intervenția să fi îndeplinit actul sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia ori imediat după îndeplinire, însă în acest din urmă caz numai dacă prevalarea de influență și promisiunea de determinare au avut loc anterior acestui moment.

Întrucât infracțiunea de trafic de influență este instantanee și de consumare anticipată, în cazul comiterii faptei în mod direct de către autor, respectiv în cadrul relației dintre cumpărătorul de influență și traficantul de influență, simpla pretindere, primire sau acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase conduce la consumarea infracțiunii, în măsura în care sunt întrunite și celelalte condiții esențiale care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii.

Astfel cum s-a arătat, infracțiunea de trafic de influență poate fi comisă și indirect, printr-un intermediar, care realizează contactul dintre cumpărătorul de influență și traficantul de influență. În funcție de momentul apariției rezoluției infracționale și de persoana căreia intermediarul îi acordă sprijin efectiv, în sarcina acestuia se poate reține complicitatea la infracțiunea de cumpărare de influență sau complicitatea la infracțiunea de trafic de influență.

În cazul în care rezoluția infracțională aparține traficantului de influență, iar acesta comite fapta cu ajutorul unui intermediar, este necesar ca acesta din urmă să transmită în mod efectiv persoanei care ar urma să beneficieze de traficarea influenței atât pretinderea unei sume de bani sau a altor foloase, cât și promisiunea de intervenție asupra funcționarului public asupra căruia există sau se pretinde că există o influență.

Tocmai natura juridică de infracțiune de consumare instantanee și anticipată face ca infracțiunea de trafic de influență comisă prin intermediar să poată exista numai în condițiile în care persoana care cumpără influența ia cunoștință de relația de condiționare dintre plata unei sume de bani sau alte foloase și promisiune de intervenție pe lângă funcționarul public de a cărui exercitare a atribuțiilor de serviciu depinde realizarea actului pe care îl urmărește.

De asemenea, în raport cu obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de influență, respectiv relațiile sociale care privesc ocrotirea funcționarilor publici împotriva actelor de denigrare sau suspiciune referitoare la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată a faptei, constând în starea de pericol pentru aceste relații sociale, nu s-ar putea produce decât în momentul în care promisiunea autorului de a influența modul de exercitare a îndatoririlor de serviciu în schimbul banilor sau a altor foloase este adusă la cunoștința persoanei care cumpără această influență.

În cazul comiterii faptei în una din formele participației penale, comunicarea doar către instigator sau complice a faptului că autorul are influență asupra unui funcționar public și că promite să intervină asupra acestuia în schimbul unei sume de bani sau a altor foloase, neurmată de pretinderea efectivă a acestora de la potențialul beneficiar, constituie acte de pregătire ale infracțiunii de trafic de influență, care nu se pedepsesc.

Cu alte cuvinte, existența infracțiunii de trafic de influență presupune nu numai rezoluția infracțională a făptuitorului, ci și aducerea la cunoștința persoanei, care ar urma să beneficieze de modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul asupra căruia se trafichează influența, a faptului pretinderii unei sume de bani sau a altor foloase și a promisiunii de intervenție pe lângă funcționarul public, indiferent dacă acest lucru se realizează direct sau printr-un intermediar.

În cauza de față, apare ca fiind certă împrejurarea că inculpatul B. și-a însușit rezoluția infracțională de a comite infracțiunea de trafic de influență, imediat după ce inculpatul A. i-a spus că are perspectiva de a fi angajat în calitatea sa de avocat de către martorul C. În acest sens sunt relevante declarațiile inculpaților, dar și aspectele rezultate din interceptarea convorbirilor acestora, din care a reieșit că B. a afirmat față de A. că „știe pe cineva la primărie”, că „o să vorbească cu E.” și că numai în acest fel se va obține mai repede autorizația de demolare.

De asemenea, apare ca fiind certă împrejurarea că inculpatul A. a înțeles intenția inculpatului B. și a urmărit în mod efectiv să îi acorde sprijin acestuia, relevante în acest sens fiind discuțiile purtate între cei doi inculpați prin care conveneau ce sumă de bani să îi pretindă martorului.

Cu toate acestea, inculpatul A. nu i-a comunicat martorului C. că inculpatul B. are influență asupra funcționarilor din cadrul Primăriei Sectorului 2 București, că promite să intervină asupra acestora pentru a obține mai repede autorizația de demolare și că pretinde vreo sumă de bani pentru acest lucru, ci i-a cerut suma de 10.000 de euro, afirmând că aceasta constituie onorariul său de avocat pentru demersurile pe care urma să le întreprindă. Elocventă sub aceste aspecte este declarația martorului C. care a afirmat că nu a cunoscut niciun moment faptul că inculpatul A. a avut discuții cu inculpatul B., că nu i s-a promis că în schimbul sumelor de bani se va interveni asupra vreunui funcționar și că a avut reprezentarea clară că suma de 10.000 de euro constituia onorariul avocatului, sumă pe care a apreciat-o ca fiind excesivă.

În consecință, se impune constatarea că, deși au avut intenția de a comite infracțiunea de trafic de influență, inculpații A. și B. nu i-au comunicat martorului C. că suma de 10.000 de euro ar constitui prețul influenței pe care ar fi urmat să o exercite asupra unor funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 2 București pentru a obține o autorizație de demolare a unui imobil.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acțiunile întreprinse de către inculpați au constituit acte pregătitoare ale comiterii infracțiunii de trafic de influență și, respectiv, complicității la aceeași infracțiune, acte care însă nu au semnificație penală și nu se pedepsesc, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la schimbarea încadrării juridice dispusă prin sentința atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție își însușește în întregime argumentele expuse de prima instanță, soluția de clasare dispusă față de martorul C., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută în art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, justificând reținerea formei de participație improprie la comiterea infracțiunii.

Înalta Curte de Casație și Justiție notează că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus clasarea față de martorul C., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută în art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, soluție care nu a fost atacată prin intermediul procedurii prevăzute în art. 340 C. proc. pen.

Astfel, în condițiile în care față de martorul C., apreciat inițial ca fiind autor al infracțiunii de cumpărare de influență, s-a reținut că nu a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege (intenția directă), în mod evident în sarcina inculpatului A. nu poate fi reținută decât participația improprie la comiterea acestei infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Subsecvent însă, astfel cum s-a arătat anterior, din probele administrate în cauză a rezultat cu caracter de certitudine că inițiativa comiterii infracțiunii de trafic de influență i-a aparținut inculpatului B.

Din niciuna din probele administrate nu a rezultat că, la momentul discuției inițiale dintre martorul C. și inculpatul A., primul i-ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase, direct sau indirect, inculpatului sau altei persoane, ori că s-ar fi discutat despre posibilitatea de a se interveni asupra vreunui funcționar din cadrul Primăriei Sectorului 2 București. Mai mult, din declarațiile persoanelor audiate a rezultat că martorul C. nici nu a cunoscut existența sau posibila implicare a inculpatului B. și nu a comis niciuna dintre acțiunile care se circumscriu elementului material al infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută în art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că forma de participație a complicității presupune prin însăși esența sa comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor, cu sau fără vinovăție, la a cărei comitere complicele, cu intenție, să fi efectuat acte de înlesnire sau ajutare. În concret, participația penală, indiferent dacă este proprie sau improprie, presupune ca situație premisă comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către un autor.

Or, reținând că soluția de clasare dispusă prin actul de sesizare a instanței nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește situația juridică a inculpatului A., iar din probele administrate a rezultat că C. nu a comis niciuna dintre acțiunile ce constituie elementul material al cumpărării de influență, apare ca fiind corectă constatarea primei instanțe că, în lipsa oricărui act de autorat la infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută în art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, nu este posibilă reținerea unei complicități la aceeași infracțiune, fie și în forma participației improprii.

Astfel, referitor la situația juridică a inculpatului A., constatând că, în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de cumpărare de influență, din probele administrate nu a rezultat săvârșirea vreunui act care să se circumscrie elementului material, iar în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de trafic de influență prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii, fapta comisă având semnificația unor acte pregătitoare nepedepsite penal, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt corecte soluțiile de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, respectiv, pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispuse față de inculpat prin sentința atacată în prezenta cauză.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este corectă soluția de achitare dispusă față de inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni, având în vedere că din probele administrate a rezultat că faptele comise de acesta au semnificația unor acte pregătitoare nepedepsite penal.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 31/F din 12 februarie 2019 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.