ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6748/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6748/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București sub nr. 9289/2/2012, reclamanta SC C. SA a solicitat suspendarea
executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul
Concurenței, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca
obiect cererea de anulare a deciziei criticate.
În motivarea acțiunii
sale, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 71/2012, Consiliul Concurenței a
dispus sancționarea sa cu amendă, în baza art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea
concurenței, în cuantum de 4.548.658 RON, reprezentând 4% din cifra de afaceri
totală realizată pe anul 2011.
A considerat
reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din
Legea nr. 554/2004 și sub acest aspect, a arătat că a formulat acțiune în
anularea Deciziei nr. 71/2012, acțiune ce face obiectul Dosarului nr.
9281/2/2012, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal.
În ceea ce privește
existența cazului bine justificat, reclamanta a afirmat că fără a intra în
cercetarea fondului se poate lesne observa nelegalitatea actului administrativ
și sub acest aspect a susținut reclamanta, în primul rând, că în mod greșit a
reținut Consiliul Concurenței că ar fi încălca dispozițiile art. 5 alin. (1)
lit. f) din Legea concurenței și art. 101 alin. (1) din TFUE.
Referitor la cea de a
doua condiție, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente,
reclamanta a arătat că executarea deciziei conduce în mod direct la
imposibilitatea desfășurării activității societății în condițiile prevăzute de
lege.
Sub acest aspect,
reclamanta a arătat că executarea amenzii aplicate pune societatea în
imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale și legale și de asemenea
o lipsește de posibilitatea de a participa la licitațiile publice, ca efect al
înscrierii creanței în cazierul fiscal.
Soluția pronunțată
de Curtea de apel
Prin Sentința nr. 82
din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, de contencios
administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei
nr. 71 din 14 noiembrie 2012, formulată de reclamanta SC C. SA, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele
considerente:
Măsura provizorie
solicitată de reclamantă, pentru situațiile prezentate și criticate nu relevă
existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de
starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă
în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2
alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condițiile prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin
invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a
actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
În cadrul procedurii
de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu
poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să
efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Natura măsurii
dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăși un caz bine
justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun
cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea a apreciat ca
fiind irelevante apărările formulate de reclamantă pe marginea îndeplinirii
celei de a doua condiție de fond, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube
iminente, dat fiind faptul că pentru a se dispune suspendarea executării
actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor
prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat
de reclamanta SC C. SA
Împotriva Sentinței
nr. 82 din 11 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC C. SA, în
temeiul art. 304 pct. 9.
Recurenta-reclamantă
își structurează cererea de recurs, în ceea ce privește condiția cazului bine
justificat, pe trei secțiuni: autoritatea de concurență nu a dovedit existența
înțelegerii anticoncurențiale pentru care a fost sancționată, respectiv
încălcarea art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenței; autoritatea de
concurență a reținut în mod greșit incidența în speță a regulilor europene de
concurență, respectiv a art. 101 alin. (1) TFUE; autoritatea de concurență a
încălcat prevederile legale în ceea ce privește individualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește
cea de a doua condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se
susține de către recurentă că în situația în care C. este obligată să plătească
amenda impusă de Consiliul Concurenței, acest fapt ar periclita însăși
existența societății și va pune în pericol grav posibilitatea menținerii în
derulare a contractelor individuale de muncă pentru un număr de 878 angajați,
și a contractelor cu partenerii de afaceri.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele arătate în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Conform celor expuse
anterior, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 71 din 14
noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul Concurenței, până la soluționarea
definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect cererea de anulare a
deciziei criticate.
Suspendarea
executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în
art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile
administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de
contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit
să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința
cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea
acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în
anulare.
Această măsură de
protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,
poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute
cumulativ de lege:
- cazul bine
justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind
împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
- paguba iminentă,
definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind
prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu
public.
Cazul bine justificat
și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete
ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate
efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de
fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru
rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să
îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care
pot fi afectate.
În cauză, însă,
instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul
litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor
sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 1543 din 7 mai 2013, Curtea de
Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA având ca
obiect anularea în parte a Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012 a Consiliului
Concurenței, iar în subsidiar anularea amenzii aplicate reclamantei conform
art. 2 din Decizie sau reducerea amenzii.
Soluția pronunțată de
instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă
consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine
justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a
fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de
art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor
două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării
executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în
anulare.
Or, constatarea
faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat
în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos
analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1)
lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi
dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,
este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.
14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de
SC C. SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC C. SA împotriva Sentinței nr. 82 din 11 ianuarie 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM