ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6748/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 9289/2/2012, reclamanta SC C. SA a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul Concurenței, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect cererea de anulare a deciziei criticate.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 71/2012, Consiliul Concurenței a dispus sancționarea sa cu amendă, în baza art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, în cuantum de 4.548.658 RON, reprezentând 4% din cifra de afaceri totală realizată pe anul 2011. A considerat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 și sub acest aspect, a arătat că a formulat acțiune în anularea Deciziei nr. 71/2012, acțiune ce face obiectul Dosarului nr. 9281/2/2012, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește existența cazului bine justificat, reclamanta a afirmat că fără a intra în cercetarea fondului se poate lesne observa nelegalitatea actului administrativ și sub acest aspect a susținut reclamanta, în primul rând, că în mod greșit a reținut Consiliul Concurenței că ar fi încălca dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenței și art. 101 alin. (1) din TFUE. Referitor la cea de a doua condiție, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că executarea deciziei conduce în mod direct la imposibilitatea desfășurării activității societății în condițiile prevăzute de lege. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că executarea amenzii aplicate pune societatea în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale și legale și de asemenea o lipsește de posibilitatea de a participa la licitațiile publice, ca efect al înscrierii creanței în cazierul fiscal.

2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 82 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, formulată de reclamanta SC C. SA, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente: Măsura provizorie solicitată de reclamantă, pentru situațiile prezentate și criticate nu relevă existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Natura măsurii dispuse prin actele contestate nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea a apreciat ca fiind irelevante apărările formulate de reclamantă pe marginea îndeplinirii celei de a doua condiție de fond, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, dat fiind faptul că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3. Recursul declarat de reclamanta SC C. SA Împotriva Sentinței nr. 82 din 11 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC C. SA, în temeiul art. 304 pct. 9. Recurenta-reclamantă își structurează cererea de recurs, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, pe trei secțiuni: autoritatea de concurență nu a dovedit existența înțelegerii anticoncurențiale pentru care a fost sancționată, respectiv încălcarea art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenței; autoritatea de concurență a reținut în mod greșit incidența în speță a regulilor europene de concurență, respectiv a art. 101 alin. (1) TFUE; autoritatea de concurență a încălcat prevederile legale în ceea ce privește individualizarea sancțiunii.

În ceea ce privește cea de a doua condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se susține de către recurentă că în situația în care C. este obligată să plătească amenda impusă de Consiliul Concurenței, acest fapt ar periclita însăși existența societății și va pune în pericol grav posibilitatea menținerii în derulare a contractelor individuale de muncă pentru un număr de 878 angajați, și a contractelor cu partenerii de afaceri. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâta Consiliul Concurenței, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect cererea de anulare a deciziei criticate. Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, însă, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menționate, constată că, prin Sentința nr. 1543 din 7 mai 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 71 din 14 noiembrie 2012 a Consiliului Concurenței, iar în subsidiar anularea amenzii aplicate reclamantei conform art. 2 din Decizie sau reducerea amenzii.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC C. SA ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA împotriva Sentinței nr. 82 din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM