ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 621/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș, în data de 9 iunie 2009, sub nr. 774/1259/2009, reclamanta H.D.M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC M.C.F. SA, să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a societății pârâte nr. 4 din data de 1 iulie 2007. Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 31 din 1 iulie 2009, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. din data de 1 iulie 2007. Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 95 din 14 octombrie 2009, a respins sesizarea cu excepția de neconstituționalitate, formulată de apelanți și a respins apelul formulat de apelanții E.C.

și C.S.M. , împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, ca inadmisibil, reținând, în esență, neîntrunirea cerințelor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 132 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și că apelanții, acționari semnificativi ai societății pârâte, nu au avut calitatea de parte în litigiul de fond, neexistând o normă derogatorie care să le recunoască legitimare procesuală activă în căile de atac. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs E.C.

și C.S.M., vizând atât soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale, cât și soluția de respingere a apelului, ca inadmisibil, arătând, în esență, că instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra sesizării printr-o încheiere care să cuprindă punctele de vedere ale părților, de asemenea, avea obligația să comunice sesizarea intimatei spre a-și formula punctul de vedere, această parte nefiind prezentă în ședința în care a fost dezbătută pricina pe ambele capete de cerere și că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu soluționarea cauzei; pe al doilea capăt de cerere, recurenții invocă motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., punând în discuție două excepții, inadmisibilitatea și lipsa calității procesuale, astfel cum rezultă din practica, potrivit căreia instanța de apel a pus în discuția părților inadmisibilitatea apelului pe lipsa calității procesuale active a reclamanților, pronunțându-se numai pe cea care nu a fost supusă dezbaterii, respectiv, lipsa calității procesuale a apelanților, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 132 alin. (3)-(5) din Legea nr. 31/1990 în raport cu art. 21 alin. (1) și alin. (2) și art. 44 alin. (2) din Constituție și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, în principal, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, schimbarea, în tot, a sentinței și respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat. Examinarea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de nelegalitate -în ansamblul acestora, apreciind indisolubil ă conexiunea dintre ele -, relevă că, în adevăr, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, la cererea uneia dintre părți, neputând face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Potrivit alin. (4) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, prin încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și care va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Potrivit alin. (6) al aceluiași text de lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale menționatului articol de lege, instanța va respinge, motivat, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Așa fiind, în pricina de față, se constată că, în mod corect, instanța de apel a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, având în vedere neîntrunirea cerințelor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, reținând, cu justețe, lipsa de legătură cu soluționarea cauzei a dispozițiilor art. 132 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 31/1990 în raport cu decizia de respingere a apelului, ca inadmisibil, instanța de apel neavând obligația să arate punctele de vedere ale părților, nici să comunice intimatei sesizarea formulată, spre a-și formula punctul de vedere, excepția de neconstituționalitate invocată apărând ca inadmisibilă, în aplicarea alin. (6) al art. 29 din Legea specială, iar, în ceea ce privește soluționarea, propriu - zisă, a apelului, este de evidențiat justa admitere a excepției inadmisibilității căii devolutive de atac, în prezenta pricină, în raport cu inexistența apelanților ca părți în prima instanță, această excepție - de fond absolută - obligând instanța la respingerea apelului, ca inadmisibil, fără discutarea fondului.

În legătură cu prioritatea discutării excepțiilor, este de observat că, în mod corect, instanța de apel a aplicat regulile statuate de art. 137 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează, cu claritate, ordinea în cadrul judecății, în situația unui concurs de excepții, regula constând în invocarea și soluționarea cu întâietate a aceleia ce face de prisos pronunțarea asupra următoarei, or, în speță, instanța de apel, în mod corect, a pus in discuție inadmisibilitatea apelului, reținând exercitarea acestei cai de atac de persoane ce nu figurau ca părți la prima instanță, deci, fără legitimare procesuală. În consecință, față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții E.C. și C.S.M. , împotriva Deciziei Curții de Apel Pitești nr. 95 din 14 octombrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2010.