ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2012

Asupra recursului penal de față, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 21 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală în dosarul nr. 3359/87/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a)-c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C.M.Ș., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei. I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. S-a fixat termen de încercare de 2 ani și 5 luni și i s-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 83 C. pen. privind consecințele în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat recuperat, prin achitare, prejudiciul de 6.420 lei cauzat părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman, reprezentând: 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA. A fost respinsă cererea părții civile privind instituirea de măsuri asigurătorii, ca nefondată. S-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului. Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: acte contabile ale SC „M.C." SRL, proces verbal de constatare cu anexe încheiate de ANAF - DGFP Teleorman, declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor, coroborate cu chitanțele emise de Trezoreria Municipiului Roșiori de Vede (f.27-29 și f. 17 ds.

instanță), Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Prin actul adițional la statutul și contractul privind SC „M.C. " SRL Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, județul Teleorman, în baza procesului - verbal întocmit de asociații societății, s-a hotărât retragerea din societate a asociaților C.M. și T.R.L., fiind desemnat administrator inculpatul I.C.M.Ș., căruia i s-a cesionat de către asociații C.M. și T.R.L. întregul capital social, urmând ca societatea să funcționeze cu asociat unic în persoana inculpatului. Partea responsabilă civilmente SC „M.C." SRL Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, județul Teleorman are ca activități principale comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, având deschise două puncte de lucru în comuna Vârtoapele și în comuna Olteni, județul Teleorman.

În perioada 03 - 04 august 2010 Garda Financiară - Secția Teleorman a efectuat un control asupra documentelor financiar - contabile ale SC „M.C." SRL Vîrtoape, prin verificarea prin încrucișare, cu livrările de mărfuri de la principalii furnizori ai acesteia, constatându-se că nu s-au înregistrat toate documentele de aprovizionare în valoare totală de 80.564,28 lei. În raport de acest aspect s-a stabilit că totalul prejudiciului adus bugetului consolidat al statului la data de 05 august 2010 este de 3.867,10 lei. În perioada 15 - 21 septembrie 2010 și 20 - 22 octombrie 2010, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Teleorman a desfășurat o inspecție fiscală la aceeași societate.

Cu acest prilej s-a constatat că, în ceea ce privește impozitul pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, pe baza datelor și documentelor puse la dispoziție de Garda Financiară - Secția Teleorman, din verificarea documentelor financiar - contabile din perioada anului 2009 ale societății controlate, prin metoda încrucișării, cu situațiile privind livrările de mărfuri de la furnizorii menționați în anexa 7 a procesului - verbal din 26 octombrie 2010 încheiat de A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Teleorman, nu toate documentele de aprovizionare cu mărfuri, respectiv facturile emise de furnizori, se regăsesc în evidența contabilă, nefiind înregistrate în evidența contabilă mărfuri în valoare de 80.564,28 lei.

În timpul controlului efectuat s-a procedat la calcularea veniturilor și cheltuielilor aferente mărfurilor neînregistrate, prin stabilirea acestora rezultând o bază impozabilă suplimentară în sumă de 15.621 lei, căreia îi corespunde un impozit pe profit în sumă de 2.499 lei.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, cu același prilej s-a stabilit o obligație de plată de 3.921 lei, aferentă unei baze de impozitare de 20.639 lei (lunile noiembrie și decembrie 2009 din anexa 7 a procesului - verbal din 26 octombrie 2010). Concluzionând, s-a reținut că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ș., administrator al SC „M.C." SRL Vîrtoape, județul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA.

Inculpatul I.C.M.Ș. nu a contestat prejudiciul calculat de partea civilă, de 6.420 lei, fiind de acord cu plata acestuia. În drept, s-a apreciat că faptele astfel reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, împrejurările și scopul pentru care au fost săvârșite - în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o poziție sinceră pe tot parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale și a achitat în cursul judecății prejudiciul cauzat părții civile. În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicabilitatea art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., având drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)-c) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. d) C. pen.

Deși inculpatul prin apărător, a solicitat aplicabilitatea art. 74 1 C. pen. , drept „lege mai favorabilă", care ar fi determinat aplicarea unei amenzi administrative, în condițiile unui prejudiciu sub 50.000 euro în monedă națională, achitat, tribunalul a respins cererea pentru următoarele considerente: Faptele pentru care este judecat inculpatul au fost comise în perioada 2007 - 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege ce a introdus art. 74 1 C. pen. Prin decizia Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai 2011 acest text a fost declarat neconstituțional, astfel că la data sesizării instanței, respectiv 1 iulie 2011 deja nu mai era în vigoare. Cum inculpatul nu a comis faptele sub imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul urmăririi penale a intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit neconstituțional, când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen.

referitoare la legea penală mai favorabilă și implicit, nici a art. 74 1 C. pen. Față de cele sus-menționate, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, în condițiile art. 81-83 C. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri ANAF - DGFP județ Teleorman și inculpatul I.C.M.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelanta parte civilă ANAF - DGFP județ Teleorman a solicitat desființarea hotărârii în ceea ce privește latura civilă a cauzei în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată cu obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 6.420 lei pentru care există constituire de parte civilă precum și la plata penalităților de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate, introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente și instituirea de măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar se arată că în mod eronat s-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 6.420 lei întrucât din actele de la dosar rezultă că plățile făcute de inculpat au fost de natură să achite obligații fiscale al SC M.C. SRL fiind stinse obligații fiscale pe care societatea le înregistra la bugetul de stat însă altele decât cele stabilite de organul de control prin procesul verbal din 26 octombrie 2010. Astfel, se arată că potrivit fișei de plătitor emisă de AFP Roșiorii de Vede la data de 29 februarie 2012, prejudiciul infracțional de 6.420 lei constând în impozit pe profit de 2.499 lei și TVA de 3.921 lei, reprezintă obligații fiscale neachitate înregistrate la AFP Roșiorii de Vede.

Apelantul inculpat solicită aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că în cauză sunt aplicabile art. 74 1 C. pen., în mod eronat prima instanță nedispunând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen. deși a recunoscut comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul și sunt aplicabile inclusiv disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Verificând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor administrate în fața instanței de apel, Curtea de Apel a constatat următoarele: Referitor la apelul declarat de către inculpat, Curtea constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt, situație pe care și-o însușește în totalitate, respectiv că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ș.

, administrator al SC „M.C." SRL Vîrtoape, județul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA. Situația de fapt a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și Ie-a însușit, solicitând prin declarația dată în fața primei instanțe totodată, aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

De asemenea, în mod corect a reținut că fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate Referitor la aplicabilitatea art. 74 1 C. pen., drept „lege mai favorabilă", care ar fi determinat aplicarea unei amenzi administrative, tribunalul în mod just a respins cererea reținând că faptele pentru care este judecat inculpatul au fost comise în perioada 2007 - 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege ce a introdus art. 74 1 C. pen.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai 2011 acest text a fost declarat neconstituțional, astfel că la data sesizării instanței, respectiv 1 iulie 2011 deja nu mai era în vigoare. Cum inculpatul nu a comis faptele sub imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul urmăririi penale a intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit neconstituțional, când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă și implicit, nici a art. 74 1 C. pen. În plus, Curtea consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile și pentru că inculpatul a achitat anumite sume de bani, socotind că astfel a acoperit prejudiciul cauzat, după momentul declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 74 1 C. pen.

Pe de altă parte, așa cum în mod corect a susținut și apelanta parte civilă, din documentele depuse a rezultat că inculpatul a achitat anumite sume bani, însă nu în contul datoriilor care au fost reținute ca elemente ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea către bugetul statului. Față de cele sus-menționate, Curtea, în acord cu instanța de fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, apelul inculpatului fiind astfel nefondat. Referitor la apelul declarat de către parte civilă, Curtea constată că acesta este fondat.

Astfel, Curtea reține că inculpatul a depus în fața primei instanțe patru chitanțe prin care a dovedit că a achitat la data de 07 noiembrie 2011 suma de 2.000 lei, impozit profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 420 lei, impozit pe profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit și la data de 14 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit. Din actele depuse (fișă sintetică) în fața instanței de către apelanta parte civilă, rezultă că SC M.C. SRL, societate al cărei administrator este inculpatul, are mai multe debite, unele achitate altele nu. Din aceleași acte rezultă și debitele pe care societatea administrată de către inculpatul Ie-a stins prin plățile făcute în cursul judecății, sume ce sunt aferente anului 2010 și nu perioadei în care s-a săvârșit infracțiunea.

Așadar, se constată că prima instanță a reținut eronat faptul că inculpatul a achitat prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii. Față de acestea, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Statul Român reprezentat de ANAF - DGFP Jud. Teleorman împotriva sentinței penale nr. 25 din 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a desființat, în parte, sentința penală nr. 25 din 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman și rejudecând: În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. și art. 119 și 120 C. proc. fisc. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.C. SRL la plata sumei de 6420 lei din care: - 2499 lei impozit pe profit și - 3921 lei TVA la care se adaugă majorări de întârziere, de la data scadenței până la data stingerii obligației de plată.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevăd că, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei ce reprezintă debit neachitat. Împotriva acestei decizii nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curții de Apel București în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat. Acestuia deși i s-a acordat termen în vederea motivării căii de atac, angajării de apărător, nu s-a conformat, în susținerea recursului fiind invocat cazul de casare de la pct. 18 al art. 385 9 C. proc.

pen. Se invocă nelegalitatea și netemeinicia, în mod eronat instanțele nu au dispus achitarea sa. A recunoscut comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul, cel mult s-ar impune aplicarea unei amenzi administrative. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, cazului de casare invocat, precum și a probelor administrate în fața instanței de apel, instanța de recurs constată următoarele: Prima instanță a reținut corect situația de fapt, respectiv că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ș., administrator al SC „M.C." SRL Vîrtoape, județul Teleorman, nu a înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de 80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din care 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA.

Situația de fapt a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și Ie-a însușit, solicitând prin declarația dată în fața primei instanțe totodată, aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. Într-un astfel de context invocarea punctului de casare 18 al art. 385 9 C. proc. pen. apare ca fiind flagrant nefondat, fără a se putea reține vreo critică în latură faptică sau juridică ce să afecteze în vreun fel hotărârile pronunțate. În mod corect s-a reținut că fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Pentru aceasta inculpatului i s-a aplicat o echilibrată și obiectivă sancțiune. Nu se pune problema lipsei gradului de pericol social al infracțiunii. Pentru explicațiile juridice ample aduse, inclusiv instanța de recurs consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile. Pe de altă parte, așa cum în mod corect a susținut și partea civilă, din documentele depuse a rezultat că inculpatul a achitat anumite sume bani, însă nu în contul datoriilor care au fost reținute ca elemente ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea către bugetul statului. Față de acestea, Curtea de Apel, cu deplină justificare a făcut corectivele de rigoare, motive de casare nu au fost detectate în speță așa încât recursul de față apare ca fiind nefondat urmând a fi respins în consecință potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.M.Ș. împotriva deciziei penale nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curții de Apel București - secția a ll-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.