ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față,

reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 21

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală în dosarul nr.

3359/87/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic.

art. 74 lit. a)-c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost

condamnat inculpatul I.C.M.Ș., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei.

I s-au interzis inculpatului drepturile

prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. în condițiile art. 71

alin. (5) C. pen.

S-a fixat termen de încercare de 2 ani

și 5 luni și i s-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 83 C. pen. privind consecințele în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

s-a constatat recuperat, prin achitare, prejudiciul de 6.420 lei cauzat părții

civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman, reprezentând: 2.499 lei impozit pe

profit și 3.921 lei TVA.

A fost respinsă cererea părții civile

privind instituirea de măsuri asigurătorii, ca nefondată.

S-a dispus comunicarea prezentei

sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii

definitive.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare

statului.

Din mijloacele de probă administrate

în cursul urmăririi penale, respectiv: acte contabile ale SC „M.C." SRL,

proces verbal de constatare cu anexe încheiate de ANAF - DGFP Teleorman,

declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor, coroborate cu chitanțele

emise de Trezoreria Municipiului Roșiori de Vede (f.27-29 și f. 17 ds.

instanță), Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Prin actul adițional la statutul și

contractul privind SC „M.C.

" SRL

Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, județul Teleorman, în

baza procesului -

verbal întocmit de asociații societății, s-a hotărât retragerea din societate a

asociaților C.M. și T.R.L., fiind desemnat administrator inculpatul I.C.M.Ș.,

căruia i s-a cesionat de către asociații C.M. și T.R.L. întregul capital

social, urmând ca societatea să funcționeze cu asociat unic în persoana

inculpatului.

Partea responsabilă civilmente SC „M.C."

SRL Vîrtoape, sat Vîrtoapele de Sus, județul Teleorman are ca activități

principale comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare

predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, având deschise două

puncte de lucru în comuna Vârtoapele și în comuna Olteni, județul Teleorman.

În perioada 03 - 04 august 2010 Garda

Financiară - Secția Teleorman a efectuat un control asupra documentelor

financiar - contabile ale SC „M.C." SRL Vîrtoape, prin verificarea prin

încrucișare, cu livrările de mărfuri de la principalii furnizori ai acesteia,

constatându-se că nu s-au înregistrat toate documentele de aprovizionare în

valoare totală de 80.564,28 lei. În raport de acest aspect s-a stabilit că

totalul prejudiciului adus bugetului consolidat al statului la data de 05

august 2010 este de 3.867,10 lei.

În perioada 15 - 21 septembrie 2010 și

20 - 22 octombrie 2010, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Teleorman a desfășurat o inspecție fiscală la aceeași societate.

Cu acest prilej s-a constatat că, în

ceea ce privește impozitul pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31

decembrie 2009, pe baza datelor și

documentelor

puse la dispoziție de Garda Financiară - Secția Teleorman,

din

verificarea documentelor financiar - contabile din perioada anului 2009 ale

societății controlate, prin metoda încrucișării, cu situațiile privind

livrările de mărfuri de la furnizorii menționați în anexa 7 a procesului - verbal

din 26 octombrie 2010 încheiat de A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Teleorman, nu toate documentele de aprovizionare cu

mărfuri, respectiv facturile emise de furnizori, se regăsesc în evidența

contabilă, nefiind înregistrate în evidența contabilă mărfuri în valoare de

80.564,28 lei.

În timpul

controlului efectuat s-a procedat la calcularea veniturilor și

cheltuielilor aferente mărfurilor

neînregistrate, prin stabilirea acestora

rezultând

o bază impozabilă suplimentară în sumă de 15.621 lei, căreia îi

corespunde

un impozit pe profit în sumă de 2.499 lei.

În ceea ce

privește taxa pe valoarea adăugată, cu același prilej s-a

stabilit o obligație de plată de 3.921

lei, aferentă unei baze de impozitare de 20.639 lei (lunile noiembrie și

decembrie 2009 din anexa 7 a procesului - verbal din 26 octombrie 2010).

Concluzionând, s-a reținut că în

cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ș., administrator al SC „M.C." SRL

Vîrtoape, județul Teleorman, nu a

înregistrat toate documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor

neînregistrate fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor

neînregistrate - de 80.564 lei,

prejudiciind

astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420 lei, din

care

2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA.

Inculpatul I.C.M.Ș. nu a contestat

prejudiciul calculat de partea civilă, de 6.420 lei, fiind de acord cu plata

acestuia.

În drept, s-a

apreciat că faptele astfel reținute întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin

omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte

documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate, pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor

drepturi.

La individualizarea pedepsei, potrivit

art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social relativ

ridicat al faptei, împrejurările și scopul pentru care au fost săvârșite - în

vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - dar și

circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o poziție sinceră pe tot

parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale și a achitat

în cursul judecății prejudiciul cauzat părții civile.

În aceste condiții, tribunalul a făcut

aplicabilitatea art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., având drept

consecință reducerea limitelor de pedeapsă

cu

o treime, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și a

circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)-c) C. pen., cu

consecințele prevăzute de art. 76 lit. d) C. pen.

Deși inculpatul

prin apărător, a solicitat aplicabilitatea art. 74

1

C. pen.

, drept „lege mai favorabilă",

care ar fi determinat aplicarea unei amenzi administrative, în condițiile unui

prejudiciu sub 50.000 euro în monedă națională, achitat, tribunalul a respins

cererea pentru următoarele considerente:

Faptele pentru care este judecat

inculpatul au fost comise în

perioada 2007 -

2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege

ce a

introdus art. 74

1

C. pen. Prin decizia Curții Constituționale nr. 573

din 3 mai 2011 acest text a fost declarat neconstituțional, astfel că la

data sesizării instanței, respectiv 1 iulie 2011

deja nu mai era în vigoare.

Cum inculpatul nu a comis faptele sub

imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul urmăririi penale a

intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit neconstituțional,

când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage aplicabilitatea în cauză

a dispozițiilor art. 13 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă și

implicit, nici a art. 74

1

C. pen.

Față de cele sus-menționate,

tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin condamnarea

inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării,

în condițiile art. 81-83 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apeluri ANAF - DGFP județ Teleorman și inculpatul I.C.M.Ș., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Apelanta parte

civilă ANAF - DGFP județ Teleorman a solicitat desființarea hotărârii în ceea

ce privește latura civilă a cauzei în sensul admiterii acțiunii civile așa cum

a fost formulată cu obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de

6.420 lei pentru care există constituire de parte civilă precum și la plata

penalităților de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate,

introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente și instituirea de

măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei. În dezvoltarea motivelor de

apel depuse în scris la dosar se arată că în mod eronat s-a constatat recuperat

prejudiciul în sumă de 6.420 lei întrucât din actele de la dosar rezultă că

plățile făcute de inculpat au fost de natură să achite obligații fiscale al SC M.C.

SRL fiind stinse obligații fiscale pe care societatea le înregistra la bugetul

de stat însă altele decât cele stabilite de organul de control prin procesul

verbal din 26 octombrie 2010. Astfel, se arată că potrivit fișei de plătitor

emisă de AFP Roșiorii de Vede la data de 29 februarie 2012, prejudiciul

infracțional de 6.420 lei constând în impozit pe profit de 2.499 lei și TVA de

3.921 lei, reprezintă obligații fiscale neachitate înregistrate la AFP Roșiorii

de Vede.

Apelantul inculpat solicită aplicarea

unei amenzi administrative, apreciind că în cauză sunt aplicabile art. 74

1

C. pen., în mod eronat prima instanță nedispunând achitarea sa în temeiul art. 10

lit. i) C.

proc. pen. deși a recunoscut

comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul

și sunt aplicabile

inclusiv disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

Verificând

hotărârea apelată pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, precum și a probelor

administrate în fața instanței de apel, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Referitor la apelul declarat de către

inculpat, Curtea constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt,

situație pe care și-o însușește în totalitate, respectiv că în cursul anului

2009 inculpatul I.C.M.Ș.

, administrator al SC

„M.C." SRL

Vîrtoape, județul Teleorman, nu a înregistrat toate

documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate

fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de

80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420

lei, din care 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA.

Situația de fapt a reieșit din probele

administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și Ie-a

însușit, solicitând prin declarația dată în fața primei instanțe totodată,

aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

De asemenea, în mod corect a reținut

că fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de

art. 9 din Legea nr.

241/2005, respectiv evaziune fiscală prin omisiunea în

tot sau în parte,

a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate

Referitor la aplicabilitatea art. 74

1

C. pen., drept „lege mai favorabilă", care ar fi determinat aplicarea unei

amenzi administrative, tribunalul în mod just a respins cererea reținând că

faptele pentru care este judecat inculpatul au fost comise în perioada 2007 -

2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, lege ce a introdus art.

74

1

C. pen. Prin decizia Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai

2011 acest text a fost declarat neconstituțional, astfel că la data sesizării

instanței, respectiv 1 iulie 2011 deja nu mai era în vigoare. Cum inculpatul nu

a comis faptele sub imperiul acestui text de lege, faptul că pe parcursul

urmăririi penale a intervenit un text favorabil care, la scurt timp, a devenit

neconstituțional, când urmărirea penală nu fusese finalizată, nu atrage

aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen. referitoare la legea

penală mai favorabilă și implicit, nici a art. 74

1

C. pen.

În plus, Curtea consideră că nu sunt

aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile și pentru că inculpatul a

achitat anumite sume de bani, socotind că astfel a acoperit prejudiciul cauzat,

după momentul

declarării ca

neconstituționale a dispozițiilor art. 74

1

C. pen.

Pe de altă

parte, așa cum în mod corect a susținut și apelanta parte civilă, din

documentele depuse a rezultat că inculpatul a achitat anumite sume bani, însă

nu în contul datoriilor care au fost reținute ca elemente ale infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea

către bugetul statului.

Față de cele sus-menționate, Curtea,

în acord cu instanța de fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile legii

penale mai favorabile, apelul inculpatului fiind astfel nefondat.

Referitor la

apelul declarat de către parte civilă, Curtea constată că

acesta este fondat.

Astfel, Curtea reține că inculpatul a

depus în fața primei instanțe patru chitanțe prin care a dovedit că a achitat

la data de 07 noiembrie 2011

suma de 2.000

lei, impozit profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 420 lei,

impozit

pe profit, la data de 13 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit și

la data de 14 februarie 2012 suma de 2.000 lei, impozit pe profit.

Din actele

depuse (fișă sintetică) în fața instanței de către apelanta

parte civilă, rezultă că SC M.C. SRL,

societate al cărei administrator este inculpatul, are mai multe debite, unele

achitate altele nu. Din aceleași acte rezultă și debitele pe care societatea

administrată de către inculpatul Ie-a stins prin plățile făcute în cursul

judecății, sume ce sunt aferente anului 2010 și nu perioadei în care s-a

săvârșit infracțiunea.

Așadar, se constată că prima instanță

a reținut eronat faptul că inculpatul a achitat prejudiciul produs prin

săvârșirea infracțiunii.

Față de acestea, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Statul

Român reprezentat de ANAF - DGFP Jud. Teleorman împotriva sentinței penale nr. 25

din 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a desființat, în

parte, sentința penală nr. 25 din 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul

Teleorman și rejudecând:

În temeiul art. 14

și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. și

art. 119 și 120 C. proc. fisc. a

obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.C. SRL la

plata sumei de 6420 lei din care:

- 2499 lei impozit pe profit și

- 3921 lei TVA la care se adaugă

majorări de întârziere, de la data scadenței până la data stingerii obligației

de plată.

De asemenea, având în vedere

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevăd că, în cazul în

care s-a săvârșit o infracțiune

prevăzută

de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie,

a

instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului și părții responsabile civilmente

până la concurența sumei ce

reprezintă debit neachitat.

Împotriva

acestei decizii nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curții de Apel

București în termen legal s-a

exercitat recurs de către inculpat.

Acestuia deși i s-a acordat termen în vederea motivării căii de atac,

angajării de apărător, nu s-a

conformat, în susținerea recursului fiind invocat cazul de casare de la pct. 18

al art. 385

9

C. proc. pen.

Se invocă nelegalitatea și

netemeinicia, în mod eronat instanțele nu au dispus achitarea sa. A recunoscut

comiterea faptei, a achitat integral prejudiciul, cel mult s-ar impune

aplicarea unei amenzi administrative.

Verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, cazului de casare

invocat, precum și a probelor administrate în fața instanței de apel, instanța

de recurs constată următoarele:

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, respectiv că în cursul anului 2009 inculpatul I.C.M.Ș., administrator

al SC „M.C." SRL Vîrtoape, județul Teleorman, nu a înregistrat toate

documentele de aprovizionare, veniturile aferente mărfurilor neînregistrate

fiind în sumă de 96.185 lei, iar costul total al mărfurilor neînregistrate - de

80.564 lei, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 6.420

lei, din care 2.499 lei impozit pe profit și 3.921 lei TVA.

Situația de fapt a reieșit din probele

administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și Ie-a

însușit, solicitând prin declarația dată în fața primei instanțe totodată,

aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Într-un astfel de context invocarea

punctului de casare 18 al art.

385

9

C. proc. pen. apare ca fiind flagrant nefondat, fără a se putea reține

vreo

critică în latură faptică sau juridică ce să afecteze în vreun fel hotărârile

pronunțate.

În mod corect s-a reținut că fapta

săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin

omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte

documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate. Pentru aceasta inculpatului i s-a aplicat o echilibrată și obiectivă

sancțiune.

Nu se pune

problema lipsei gradului de pericol social al infracțiunii.

Pentru

explicațiile juridice ample aduse, inclusiv instanța de recurs

consideră că nu sunt aplicabile

dispozițiile legii penale mai favorabile.

Pe de altă

parte, așa cum în mod corect a susținut și partea civilă,

din documentele depuse a rezultat că

inculpatul a achitat anumite sume bani, însă nu în contul datoriilor care au

fost reținute ca elemente ale infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată, ci alte datorii pe care acesta la avea către bugetul statului.

Față de acestea, Curtea de Apel, cu

deplină justificare a făcut corectivele de rigoare, motive de casare nu au fost

detectate în speță așa încât recursul de față apare ca fiind nefondat urmând a

fi respins în consecință potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C.M.Ș.

împotriva

deciziei penale nr. 159/A din 30 mai 2012 a Curții de Apel București - secția a

ll-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

decembrie 2012.