ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4790/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4790/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de
față;
Prin încheierea din 6 iunie 2012 pronunțată
de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a admis excepția de necompetență
materială a completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă și
asigurări sociale - CFL 5 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea completului specializat în soluționarea litigiilor de contencios
administrativ și fiscal - CFA 4, față de faptul că reclamantul este funcționar
public cu statut special.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs reclamantul.
Prin Decizia civilă
nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă
și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca
inadmisibil recursul formulat de reclamantul D.S. împotriva încheierii din data
de 6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în Dosarul nr.
44318/3/2010 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria sectorului 1
București, Direcția Generală de Servicii Comunitare - Consiliul Local al
sectorului 1 București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Pentru a decide
astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 158 C. proc. civ.
recurentul nu are deschisă nicio cale de atac împotriva hotărârii de declinare
a competenței.
Împotriva acestei
decizii recurentul-reclamant a formulat cerere de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă
nr. 1445 din 8 martie 2013 Curtea de Apel București, secția VII-a civilă și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca
inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.
proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
În privința acestui
ultim caz de revizuire revizuentul a susținut că Decizia nr. 6224/2012 este
contradictorie cu Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, și că instanța nu a ținut seama că prin respingerea
recursului pe motivul inadmisibilității se încalcă dispozițiile de ordine
publică privitoare la competență. De aceea solicită anularea Deciziei nr.
6224/2012 și menținerea Deciziei nr. 1002/2010, care îndeplinește tripla
condiție cerută de lege, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți,
căpătând autoritate de lucru judecat.
Analizând cu
prioritate admisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul D.S.,
în raport de dispozițiile art. 137 raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru
considerentele ce succed:
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri
definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,
în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Hotărârile pretins
potrivnice sunt Decizia nr. 6224/2012 și Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2010,
ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Așa cum s-a reținut,
prin Decizia nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 s-a respins ca inadmisibil recursul
formulat de reclamantul D.S. împotriva încheierii din data de 6 iunie 2012
pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 44318/3/2010 în
contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria sectorului 1 București, Direcția
Generală de Servicii Comunitare - Consiliul Local al sectorului 1 București și
Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Prin Decizia nr. 1002
din 6 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat
recursul declarat de recurentul D.S. împotriva Sentinței civile nr. 7447 din 9
septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Înalta Curte constată
că obiectul celor două pricini în care s-au pronunțat hotărârile despre care
revizuentul pretinde că sunt contradictorii nu este identic.
Astfel, în Dosarul
nr. 44318/3/2010*, în care s-a pronunțat Decizia nr. 6224/2012, obiectul
cererii îl constituie recursul declarat împotriva hotărârii de declinare a
competenței materiale de soluționare a cauzei, recurs respins ca inadmisibil
față de dispozițiile art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin
Legea nr. 202/2010.
În Dosarul nr.
44318/3/2010, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2012,
obiectul cererii îl constituie recursul împotriva Sentinței nr. 7447 din 9
septembrie 2011, prin care s-a stabilit competența teritorială de soluționare a
contestației formulată de D.S.
În aceste condiții,
în care într-o cauză s-a statuat cu privire la competența materială, iar în
cealaltă cauză s-a pronunțat o hotărâre privind competența teritorială,
condiția identității de obiect prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu
este îndeplinită, ci consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de
revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D.S. împotriva
Deciziei civile nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat
de GGC - NN