ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4790/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin încheierea din 6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale - CFL 5 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal - CFA 4, față de faptul că reclamantul este funcționar public cu statut special. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul. Prin Decizia civilă nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul D.S.

împotriva încheierii din data de 6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în Dosarul nr. 44318/3/2010 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria sectorului 1 București, Direcția Generală de Servicii Comunitare - Consiliul Local al sectorului 1 București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 158 C. proc. civ. recurentul nu are deschisă nicio cale de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței. Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 1445 din 8 martie 2013 Curtea de Apel București, secția VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În privința acestui ultim caz de revizuire revizuentul a susținut că Decizia nr. 6224/2012 este contradictorie cu Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și că instanța nu a ținut seama că prin respingerea recursului pe motivul inadmisibilității se încalcă dispozițiile de ordine publică privitoare la competență. De aceea solicită anularea Deciziei nr. 6224/2012 și menținerea Deciziei nr. 1002/2010, care îndeplinește tripla condiție cerută de lege, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, căpătând autoritate de lucru judecat.

Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul D.S., în raport de dispozițiile art. 137 raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Hotărârile pretins potrivnice sunt Decizia nr. 6224/2012 și Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa cum s-a reținut, prin Decizia nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul D.S. împotriva încheierii din data de 6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 44318/3/2010 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria sectorului 1 București, Direcția Generală de Servicii Comunitare - Consiliul Local al sectorului 1 București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Prin Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul D.S. împotriva Sentinței civile nr. 7447 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că obiectul celor două pricini în care s-au pronunțat hotărârile despre care revizuentul pretinde că sunt contradictorii nu este identic. Astfel, în Dosarul nr. 44318/3/2010*, în care s-a pronunțat Decizia nr. 6224/2012, obiectul cererii îl constituie recursul declarat împotriva hotărârii de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei, recurs respins ca inadmisibil față de dispozițiile art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010. În Dosarul nr. 44318/3/2010, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1002 din 6 februarie 2012, obiectul cererii îl constituie recursul împotriva Sentinței nr. 7447 din 9 septembrie 2011, prin care s-a stabilit competența teritorială de soluționare a contestației formulată de D.S.

În aceste condiții, în care într-o cauză s-a statuat cu privire la competența materială, iar în cealaltă cauză s-a pronunțat o hotărâre privind competența teritorială, condiția identității de obiect prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este îndeplinită, ci consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D.S. împotriva Deciziei civile nr. 6224 din 16 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN