ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6663/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 29 noiembrie 2010 reclamanta

R.R.A. a solicitat Tribunalului București ca prin hotărârea ce o va pronunța în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să îl

oblige pe pârât la plata contravalorii mai multor acțiuni ce au aparținut

bunicului reclamantei (S.I.), ce au fost naționalizate și la restituirea

următoarelor bunuri ce au aparținut tatălui acesteia și au fost preluate abuziv

de Statul Român: un birou, o casă de bani, un birou complet cu cristalul spart,

o casă de bani din fier, un birou din stejar complet, parțial uzat, cu placaj,

un dulap colț acaju, cu patru cristale, un dulap de perete acaju, cu două

cristale, o lampă mare de tavan, 12 fasunguri, o masă mică lustruită, o masă

consiliu 3 x 4 m, un piedestal marmură, două cuiere, un pian cu coadă, o

oglindă Louis al VI-lea cu masă de marmură, un dulap din stejar cu 12 sertare,

2 bufete masive cu plăci de marmură și oglindă, 2 bufete acaju cu oglindă și

cristale, masă din lemn vopsit, dulap dublu, 25 de scaune, o masă mică din

lemn, pătată, nevopsită, un răcitor, o garnitură de perdele, 2 etajere din fier

forjat, o ușă cu oglindă și 2 lămpi cu trei lumini.

Referitor la bunuri

reclamanta a precizat că dacă acestea nu mai există, pârâtul să fie obligat la

plata sumei de 100.000 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 1035 din 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, s-a admis excepția lipsei calități procesuale a pârâtului și s-a

respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea

procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că Legea nr. 10/2001 reglementează

termenele, procedura și modalitățile de restituire a bunurilor imobile preluate

abuziv iar despăgubirile se acordă în temeiul aceleiași legi, Ministerul

Finanțelor Publice neavând calitatea procesuală pasivă în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta susținând că în mod greșit prima instanță a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și că deși a

cerut restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv sau contravaloarea

acestora, prima instanță nu a motivat în nici un fel soluția de respingere a

acestui capăt de cerere.

Prin Decizia civilă

nr. 15 A din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat, în parte, sentința, a admis

excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, pe care l-a respins ca

atare.

A desființat în parte

sentința și a trimis cauza, spre rejudecare la aceeași instanță, în privința

capătului de cerere având ca obiect cererea de restituire în natură, sau prin

echivalent, a bunurilor mobile.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că prima instanță a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului cu privire la întreaga acțiune fără să verifice

și admisibilitatea acțiunii, deoarece excepția inadmisibilității se

soluționează cu prioritate față de excepția lipsei calității procesuale active.

Având în vedere

motivul de apel de ordine publică, invocat din oficiu, Curtea a constatat că

primul capăt de cerere trebuia respins ca inadmisibil, deoarece valorificarea

drepturilor asupra acțiunilor ce au aparținut autorului reclamantei trebuia

făcută în condițiile Legii nr. 10/2001 și nu în condițiile dreptului comun.

În privința celui

de-al doilea capăt de cerere, Curtea a constatat că, în lipsa oricărei motivări

din care să reiasă motivul pentru care s-a reținut că pârâtul nu are calitate

procesuală pasivă, nu poate fi exercitat controlul judiciar, astfel că se

impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul.

Prin recursul

declarat reclamanta R.R.A. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a criticat soluția instanței de apel sub

aspectul greșitei soluționări a primului capăt de cerere pe care l-a respins ca

inadmisibil întrucât nu a urmat calea administrativă a Legii nr. 10/2001, ci a

dreptului comun, ceea ce echivalează cu încălcarea art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că trimiterea capătului doi din

cerere spre o nouă judecată având ca obiect restituirea unor bunuri imobile

este greșită întrucât instanța de apel nu poate suplini lipsurile judecății în

primă instanță, putând încuviința refacerea sau completarea probelor.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile

declarate urmează a fi respinse ca nefondate pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Prin acțiunea

formulată la 29 noiembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, reclamanta a dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra

unor acțiuni în valoare de circa 100.000 RON, ce au aparținut antecesorului

acesteia S.I. la diferite societăți private, Creditul minier, Dacia România,

Comerțul Românesc, Ripiceni, Creditul Extern, Cartea Românească ș.a.,

naționalizate de Statul Român prin Legea nr. 119/1948.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile art. 480 și 481 C. civ.

Anterior acestei

solicitări de restituire a acțiunilor reclamanta nu a uzat de procedura

specială reglementată de Legea nr. 10/2001, iar în raport de această împrejurare

în mod corect instanța de apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

Problema concursului

dintre legea specială și legea generală a fost tranșată prin Decizia nr. 33 din

9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

în considerentele căreia s-a statuat că aplicarea acestui principiu de drept,

recunoscut și în alte sisteme de drept, invocat de însăși Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, exclude posibilitatea ca după intrarea în vigoare a

prevederilor Legii nr. 10/2001 să mai poată fi fundamentat vreun demers pentru

imobilele preluate abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989.

Aplicarea prioritară

a Legii nr. 10/2001, ca lege specială este impusă de principiul aplicării imediate

a normei noi tuturor situațiilor juridice referitoare la imobilele aflate sub

incidența sa.

Această soluție nu

încalcă art. 6 parag. 1 din Convenție și nu aduce atingere nici art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, norma arătată garantând protecția unui

bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranțe

legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă.

Nefondată este și

critica recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

privind soluția adoptată de instanța de apel referitoare la trimiterea cauzei

spre rejudecare, încălcând astfel dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

În conformitate cu

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data soluționării apelului

"în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut fără a

intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții legal

citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza

spre rejudecare primei instanțe. Cu toate acestea, în cazul în care prima

instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța va

anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată,

primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași

circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri

prin cererea de apel ori prin întâmpinare".

Textul legal redat

mai sus a fost aplicat corect de către instanța de apel, întrucât reclamanta

prin apărător a solicitat instanței de apel trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

Procedând în acest

mod, Curtea a pronunțat o hotărâre legală, soluția ce se impunea fiind aceea de

respingere a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta R.R.A. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului

București împotriva Deciziei civile nr. 15A din 19 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL