ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 977/2012

Ședința publică de la 24 februarie 2012 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1178/PI din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC B. SRL în calitate de antreprenor pe care a obligat-o la plata sumei de 169.475,20 lei și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-vânzător SC M., P. & Partenerii SRL, reținându-se totodată netemeinicia cererii îndreptate împotriva acestei pârâte. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut că reclamanta SC B.G.

SRL a încheiat cu pârâta SC M., P. & Partenerii SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 636 din 11 octombrie 2007 cu actele adiționale nr. 1 din 6 noiembrie 2007 și nr. 11 din 22 ianuarie 2008, având ca obiect cumpărarea și montarea tâmplăria și geamul termopan de închidere a peretelui vitrat din fața corpului administrativ. Cu privire la suma pretinsă de reclamantă drept contravaloare a operațiunii de compactare în sumă de 13.780 lei + TVA, însăși pârâta SC B. SRL a recunoscut că nu a fost executată dar a executat alte lucrări, susținere nedovedită de pârâta căreia îi revenea sarcina probei.

Pentru verificarea modului de executare a contractului dintre părți, instanța a dispus efectuarea unei expertize în baza căreia a reținut că valoarea șapei executată de pârâtă și facturată de reclamanta cu factura nr. 03178086 din 12 decembrie 2007. Potrivit art. 6 din actul adițional nr. 5 din 30 noiembrie 2007, s-a prevăzut egalizare ceea ce a dus la includerea acesteia și în suma de 227.561 lei, fapt ce a determinat instanța să rețină că a fost achitată în plus contravaloarea acesteia și trebuie restituită. S-a mai reținut ca întemeiată susținerea reclamantei în sensul că acoperișul halei de depozitare a fost executat necorespunzător de subcontractantul antreprenorului SC B. SRL, deficiențe care, dată fiind pasivitatea pârâtei, au fost remediate de o altă societate la cererea reclamantului, iar valoarea lucrărilor de remediere s-a ridicat la suma de 51.971,32 lei.

Cum pârâta SC B. SRL nu a respectat proiectul și procedurile tehnice pentru realizarea pardoselii la hală, au fost necesare remedieri ale acestor deficiențe, remedieri efectuate datorită pasivității pârâtului, pe cheltuiala reclamantei. Tribunalul a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pentru suma de 169.475,2 lei cu titlu de despăgubiri, pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de pârâtă prin contractul și actele adiționale încheiate. În ce privește pe pârâta SC M., P. & Partenerii SRL s-a constatat că, în calitate de vânzător în contractul nr. 636 din 11 octombrie 2007, are calitate procesuală pasivă. Conform contractului, pârâta i-a vândut reclamantei tâmplăria PVC și geamul vitrat pentru fațada corpului administrativ, pe care, tot conform contractului, le-a și montat.

Cum în contract nu s-a prevăzut realizarea unui schelet/suport metalic care să servească drept suport pentru tâmplăria vândută, instanța a reținut că acesta a executat contractul conform obligațiilor asumate încât pretențiile reclamantei apar ca nejustificate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL, susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. iar pe fond a susținut că lucrările asumate au fost executate cu respectarea tuturor parametrilor tehnici. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 156/A din 9 iunie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC B. SRL, a schimbat sentința atacată în parte în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamanta SC B.G.

SRL Timișoara. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat și a fost obligată la 2.323,35 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei s-a situat în afara acordului dintre părți, acord materializat prin contract și acte adiționale. Pe parcursul exploatării unei lucrări apar disfuncționalități imputabile ori nu executantului, însă tocmai pentru aceasta există obligația de garanție prevăzute în contract.

Astfel, beneficiarul, respectiv reclamantul neîndeplinindu-și propria obligație de a prezenta cocontractantului deficiențele, nu poate pretinde decontarea sumelor ce ar fi suportate de el însuși pentru înlăturarea lor, o astfel de atitudine a beneficiarului reclamant, echivalează cu o denunțare unilaterală a raportului contractual, cel puțin cât privește obligația de garanție, întrucât beneficiarul neagă dreptul executantului de a remedia el însuși pretinsele deficiențe și alege, nerespectând convenția materializată în contract, să contracteze cu o terță persoană, cu încălcarea art. 969 C. civ. Instanța apelului susține că reclamanta, în calitatea sa de beneficiar trebuia să solicite prin intermediul justiției obligarea pârâtului antreprenor să constate refuzul executării obligației de remediere de către aceasta și că, doar în baza acestei autorizări a instanței, pronunțate în conformitate cu art. 1077 C. civ.

beneficiarul era îndreptățit să execute el însuși lucrările de remediere, contractând eventual cu o terță persoană. În speță, s-a reținut că reclamanta a afirmat o astfel de remediere ca fiind anterioară promovării acțiunii, și de altfel, în această logică a interpretării contractului, a pretins acordarea costurilor necesare înlăturării altor deficiențe ale lucrării, apărute chiar pe parcursul desfășurării litigiului. Neputându-se reține culpa contractuală a pârâtei antreprenor în prejudiciul pretins de reclamantă, aceasta nu poate fi obligat la despăgubiri. Instanța de apel a reținut că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art.720 1 C. proc. civ., atâta vreme cât primirea unei corespondențe nu prezumă absolut faptul că acea corespondență a avut un anumit conținut, dar afirmând contrariul, sarcina probei este răsturnată, ori o astfel de probă nu a fost administrată.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta SC B.G. SRL criticând-o ca fiind nelegală, cu incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține de către instanța de apel că nu se putea introduce prezenta acțiune înainte de a cere pârâtei să procedeze la remedierea deficiențelor apărute. O astfel de concluzie a instanței a fost posibilă numai pentru că aceasta a interpretat greșit actele de corespondență dintre reclamantă și pârâta SC B. SRL, prin care s-a solicitat în mod neechivoc antreprenorului să remedieze deficiențele descoperite. O altă critică se referă la aplicarea greșită a legii (art. 14 și art. 23 din Legea nr. 10/1995, art. 1073 și art. 1079 C. civ.) atunci când instanța de apel reține că încălcarea obligației de garanție nu dă dreptul beneficiarului lucrării să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de deficiențele constatate.

Făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu privire la răspunderea pârâtei SC M., P. & Partenerii SRL pentru deficiențele lucrărilor realizate de aceasta respectiv a tâmplăriei PVC și cortina vitrant care trebuia prevăzută și cu schelet metalic de susținere, instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 970 C. civ., conform cărora convențiile trebuie executate cu bună-credință. Se mai susține de către reclamantă existența raportului de prepușenie între SC Banat SRL și SC M., P. & Partenerii SRL întrucât fac parte din același grup de întreprinderi și care a efectuat lucrările sub coordonarea antreprenorului general, astfel că SC B. SRL avea față de aceasta calitatea de comitent.

Recursul este fondat. Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se constată că într-adevăr, instanța de apel a interpretat greșit actele ce formează corespondența dintre reclamanta SC B.G. SRL și pârâta SC B. SRL, acte din care rezultă că reclamanta a solicitat în perioada 28 ianuarie 2008 – 12 noiembrie 2009, în mai multe rânduri, mai exact de șase ori remedierea deficiențelor descoperite la imobil, iar aceste solicitări sunt fără echivoc. Din aceleași acte rezultă nu numai refuzul de a se efectua aceste remedieri ci constatarea de către pârâtă a existenței acestor deficiențe. De altfel, acestea au fost susținerile pârâtei pe parcursul derulării litigiului iar nu faptul că reclamanta nu i-a solicitat remedierea lor.

Mai mult, pârâta avea posibilitatea, dacă ar fi recunoscut existența deficiențelor, să fie de acord cu remedierea lor chiar și cu ocazia concilierii. Rezultă că într-adevăr, instanța de apel a reținut că problema în divergență dintre părți este lipsa demersurilor reclamantei pentru ca pârâta să remedieze deficiențele, ba mai mult existența sau inexistența lor. Instanța de apel a mai reținut că reclamanta nu a solicitat efectuarea remedierilor în perioada de garanție. Nu numai că așa cum rezultă din cele ce preced reclamanta a încercat în toată perioada de garanție să obțină de la pârâtă, remedierea deficiențelor chiar și cu ocazia recepției finale, la expirarea perioadei de garanție s-a solicitat acest lucru.

În interpretarea actelor deduse judecății s-a făcut o eroare și atunci când instanța nu a reținut incidența dispozițiilor art. 993 C. civ. pentru plata nedatorată efectuată de reclamantă plată ce reprezenta contravaloarea compactării cu privire la care chiar pârâta a recunoscut că nu a efectuat-o. Pârâta a susținut că pentru suma achitată drept contravaloare a compactării, a executat alte lucrări, împrejurare în care sarcina probei îi revenea. În decizia recurată s-a mai susținut necesitatea introducerii unei acțiuni în obligație de a face, anterior acțiunii în pretenții, fără a avea în vedere că nu există o normă juridică care să impună acest lucru. Dimpotrivă, art. 1079 C. civ., prevede că însăși punerea în întârziere a debitorului obligației de a face nu este necesară atunci când obligația nu putea fi îndeplinită decât în timp determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, cu referire în speță la termenul de garanție.

Având în vedere dispozițiile art. 1073 C. civ. care consacră principiul răspunderii contractuale prin plata de despăgubiri în caz de neexecutare conformă a obligației contractuale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/1995, trebuie să respecte standardele de calitate cerute de lege și de contract, se justifică soluția instanței de fond în sensul că pârâta datorează reclamantei contravaloarea remedierii deficiențelor executate de un terț, precum și contravaloarea plăților efectuate de reclamantă dar nedatorate. Motivele de recurs ce o vizează pe pârâta SC M., P. & Partenerii SRL și reclamanta SC B.G. SRL, se constată a fi neîntemeiate. Astfel, raporturile dintre reclamantă și această pârâtă au avut la bază contractul de vânzare-cumpărare dintre cele două, având ca obiect procurarea și montarea de către această pârâtă a tâmplăriei TVA cu geam termopan și a montării acesteia.

Obligațiile asumate de pârâta SC M., P. & Partenerii SRL au fost executate numai de către aceasta, fără nicio legătură cu antreprenorul lucrării. Susținerea reclamantei că între cei doi pârâți ar exista un raport de prepușenie întrucât făceau parte dintr-un grup de societăți de construcții, nu poate duce la concluzia unui atare raport juridic între pârâți. Raportul de prepușenie presupune acordul de voință expres sau tacit între comitent și prepus, îndeplinirea unor funcții sau activități de către prepus în contul comitentului; acceptarea de către prepus a poziției de subordonare față de comitent. Niciunul dintre aceste elemente nu se regăsesc în relația dintre pârâți, ci dimpotrivă, cele două societăți au acționat independent, SC Banat SRL în baza contractului de construcție iar SC M., P. & Partenerii SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta.

Neîntemeiate sunt susținerile reclamantei în sensul că pârâta SC M., P. & Partenerii SRL nu și-a respectat obligația contractuală a montării tâmplăriei pe un schelet metalic . Din contractul de vânzare-cumpărare astfel cum a fost negociat de specialiștii celor două părți, s-a negociat și soluția tehnică la care s-a ajuns soluție care nu face referire la respectivul schelet/suportul metalic. Prin urmare, pârâta a executat întocmai obligațiile asumate astfel că în mod corect prima instanță a reținut ca neîntemeiate pretențiile reclamantei față de această pârâtă. Față de considerentele arătate, urmează ca în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ. să se admită recursul declarat de recurenta SC B.G. SRL, să se modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC B. SRL și menținerea sentinței instanței de fond.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. intimatele urmează a fi obligate la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.G. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 156/A din 9 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B. SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1178/PI din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiș, secția comercială contencios administrativ. Obligă intimatele SC B. SRL REȘIȚA și SC M., P. și PARTENERII SRL REȘIȚA la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei SC B.G. SRL TIMIȘOARA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.