ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 2005 reclamanta
SC P.I.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei să înlocuiască ușa din
profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu altă ușă la plata
daunelor cominatorii de 50 Ron/zi întârziere de la rămânerea definitivă a
hotărârii până la data înlocuirii ușii și la plata sumei de 4500 Ron
contravaloarea parchetului și a manoperei de înlocuire a acesteia.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin
sentința comercială nr. 11.114 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondată
cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că ușa de la terasă a
fost corect montată cu respectarea cerințelor stabilite prin contractul
încheiat între părți la 2 decembrie 2003 în ceea ce privește forma, deschiderea
și dimensiunile ușii așa cum rezultă și din raportul de expertiză însușit de
instanță.
Nu s-a reținut culpa pârâtei în ceea ce privește montarea
pragului de aluminiu deoarece aceasta s-a făcut la solicitarea reclamantei
conform anexei la contract, astfel că nu sunt aplicabile prevederile clauzei de
la pct. 10 din contract privind obligarea pârâtei la remedierea defecțiunilor pe
cheltuiala sa.
Prin decizia nr. 120 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a
admis acțiunea precizată și pârâta a fost obligată să înlocuiască ușa din
profil PVC cu geam termopan de la terasa locuinței reclamantei cu un prag cu
ramă continuă cu ușa, la culoarea ușii și remontarea ușii la locul ei; pârâta a
fost obligată să achite reclamantei suma de 655 Euro în echivalent lei la data
plății reprezentând contravaloarea parchetului deteriorat.
S-a reținut în considerentele deciziei că deși montarea pragului
din aluminiu s-a făcut la cererea reclamantei, pârâta în calitate de specialist
avea obligația să o avertizeze pe aceasta despre eventualele riscuri ce pot
interveni și să-și asume garanția execuției.
Infiltrațiile de apă de ploaie în interiorul camerei s-au
datorat exclusiv acestui prag care nu a fost corect montat , iar culpa aparține
intimatei care trebuie să efectueze din resurse proprii reparațiile sau
înlocuirile ce se impun conform art. 10 din contractul încheiat între părți.
Împotriva acestei decizii pârâta SC A.I.R. SRL a declarat
recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și
a solicitat admiterea, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Prin întâmpinare intimata reclamantă SC P.I.R. SRL a
solicitat respingerea recursului întrucât criticile formulate nu se circumscriu
motivelor invocate de recurentă în cererea sa.
A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5
C. proc. civ. că minuta și dispozitivul deciziei sunt contradictorii în sensul
că în minută pârâta a fost obligată să înlocuiască o ușă din PVC în timp ce în
dispozitiv este cuprinsă obligația de a se înlocui ușa din profil PVC cu un
prag și de a se remonta.
Criticile recurentei nu sunt întemeiate deoarece, în urma
verificării se constată că minuta întocmită după deliberare și dispozitivul
deciziei recurate au conținut identic.
S-a invocat conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. că
dispozitivul deciziei recurate nu identifică în mod corect pe recurentă în ceea
ce privește sediul acesteia deoarece, s-a menționat București B-dul B.S. nr. 3
sector 3, dar adresa corectă este București B-dul B.B. nr. 3, acesta fiind și motivul
pentru care Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus anularea
tuturor actelor de procedură efectuate în cauză până la 31 octombrie 2006.
Susținerile recurentei chiar dacă sunt reale nu constituie
motiv de modificare sau de casare a hotărârii conform dispoziției art. 304
alin. (1) C. proc. civ., recurenta poate formula cerere de îndreptare a erorii
materiale conform art. 281 C. proc. civ. cu atât mai mult cu cât decizia
instanței de apel i s-a comunicat la sediul legal.
A arătat recurenta invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că
hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a
dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. conform cărora „în apel nu se poate
schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată
și nici nu se pot face alte cereri noi”.
Astfel, la instanța de fond intimata reclamantă a solicitat
obligarea recurentei pârâte să înlocuiască ușa din profil/tâmplărie PVC cu geam
termopan de la terasă cu o altă ușă, iar în apel a pretins în plus că în cazul
în care instanța consideră că este necesar solicită și demontarea ușii,
înlocuirea pragului cu un prag cu ramă continuă cu ușa, la culoarea ușii și
remontarea ușii la locul ei.
Afirmația recurentei nu corespunde realității deoarece
intimata reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul în care a fost admisă de
instanța de apel la instanța de fond, (fila 141).
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.
civ. și a susținut că, instanța de apel a interpretat greșit clauzele
contractului semnat de părți și a schimbat înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia.
Astfel instanța de apel a interpretat greșit prevederile
art. 13 lit. g) din contract care se referă la lucrări ce cad în sarcina
reclamantei beneficiare atunci când a stabilit că montarea pragului și etanșeizarea
acestuia nu face parte din categoria acestor lucrări și cade în sarcina
recurentei în calitatea sa de executant.
Nici această critică nu este fondată.
Instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor
art. 977 C. civ. privind interpretarea contractelor atunci când a stabilit că
montarea pragului și etanșeizarea acestuia s-a datorat execuției
necorespunzătoare din partea recurentei și potrivit art. 10 din contract
lucrările cad în sarcina sa și nu fac parte din categoria celor prevăzute de
art. 13 lit. g) din contract, care cad în sarcina reclamantei beneficiar.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 6 C. proc. civ. prin care recurenta a invocat că instanța a acordat ceea
ce nu s-a cerut în sensul că intimata – reclamantă nu a solicitat înlocuirea
ușii cu profil PVC cu un prag, va fi respins pentru considerentele reținute de
instanța de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la modificarea obiectului
cererii de chemare în judecată de către reclamantă la instanța de apel.
În ultimul motiv de recurs, s-a susținut în temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia atacată nu cuprinde motivele
pe care se sprijină și pentru care instanța a considerat că se impune înlocuirea
ușii și nu s-a avut în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză
din care rezultă că așa nu este defectă, iar culpa pentru producerea infiltrațiilor
aparține intimatei-reclamante.
S-a invocat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate
susținerile părților și a probelor administrate în cauză.
Critica nu este întemeiată.
Din considerentele deciziei rezultă că aceasta este motivată
și cuprinde argumentele avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii,
la stabilirea situației de fapt a raporturilor juridice dintre părți în
executarea contractului.
Așa fiind, nu se poate reține critica recurentei că instanța
a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanța de
apel nu a însușit punctul său de vedere și a reținut culpa sa în neexecutarea
contractului încheiat între părți.
Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SRL București,
împotriva deciziei comerciale nr. 120 din 29 februarie 2008, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.