ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2678/2009

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

octombrie 2005, reclamanta SC P.I. RO SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.I.

RO SRL să înlocuiască ușa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la

terasă cu altă ușă, la plata daunelor cominatorii de 50 Ron/zi întârziere de la

rămânerea definitivă a hotărârii până la data înlocuirii ușii și la plata sumei

de 4500 Ron contravaloarea parchetului și a manoperei de înlocuire a acesteia.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 11.114 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondată cererea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

ușa de la terasă a fost corect montată cu respectarea cerințelor stabilite prin

contractul încheiat între părți la 2 decembrie 2003, în ceea ce privește forma,

deschiderea și dimensiunile ușii, așa cum rezultă și din raportul de expertiză

însușit de instanță.

Nu s-a reținut culpa pârâtei în ceea ce

privește montarea pragului de aluminiu, deoarece aceasta s-a făcut la

solicitarea reclamantei conform anexei la contract, astfel că nu sunt

aplicabile prevederile clauzei de la pct. 10 din contract, privind obligarea

pârâtei la remedierea defecțiunilor, pe cheltuiala sa.

Prin decizia nr. 120 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a

admis acțiunea precizată și pârâta a fost obligată să înlocuiască ușa din

profil PVC cu geam termopan de la terasa locuinței reclamantei cu un prag cu

ramă continuă cu ușa, la culoarea ușii și remontarea ușii la locul ei ;

pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 655 Euro în echivalent lei

la data plății reprezentând contravaloarea parchetului deteriorat.

S-a reținut în considerentele deciziei că

deși montarea pragului din aluminiu s-a făcut la cererea reclamantei, pârâta în

calitate de specialist avea obligația să o avertizeze pe aceasta despre

eventualele riscuri ce pot interveni și să-și asume garanția execuției.

Infiltrațiile de apă de ploaie în interiorul

camerei s-au datorat exclusiv acestui prag care nu a fost corect montat , iar

culpa aparține intimatei, care trebuie să efectueze din resurse proprii

reparațiile sau înlocuirile ce se impun conform art. 10 din contractul încheiat

între părți.

Prin decizia nr. 341 din 6 februarie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.I. RO SRL București împotriva

deciziei curții de apel.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta

Curte a reținut următoarele:

A susținut recurenta în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că minuta și dispozitivul deciziei

sunt contradictorii în sensul că, în minută, pârâta a fost obligată să

înlocuiască o ușă din PVC, în timp ce în dispozitiv este cuprinsă obligația de a

se înlocui ușa din profil PVC cu un prag și de a se remonta.

Criticile recurentei nu sunt întemeiate

deoarece, în urma verificării se constată că minuta întocmită după deliberare

și dispozitivul deciziei recurate au conținut identic.

S-a invocat conform art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., că dispozitivul deciziei recurate nu identifică în mod corect pe recurentă

în ceea ce privește sediul acesteia deoarece, s-a menționat București , sector

3, dar adresa corectă este București str. nr. 3, acesta fiind și motivul pentru

care Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus anularea tuturor

actelor de procedură efectuate în cauză până la 31 octombrie 2006.

Susținerile recurentei, chiar dacă sunt

reale nu constituie motiv de modificare sau de casare a hotărârii conform

dispoziției art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recurenta poate formula cerere de

îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. cu atât mai mult

cu cât decizia instanței de apel i s-a comunicat la sediul legal.

A arătat recurenta, invocând art. 304

pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea

legii, respectiv a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., conform cărora „în

apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare

în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”.

Astfel, la instanța de fond intimata

reclamantă a solicitat obligarea recurentei pârâte să înlocuiască ușa din

profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu o altă ușă, iar în apel a

pretins în plus că în cazul în care instanța consideră că este necesar solicită

și demontarea ușii, înlocuirea pragului cu un prag cu ramă continuă cu ușa, la

culoarea ușii și remontarea ușii la locul ei.

Afirmația recurentei nu corespunde

realității deoarece intimata reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul în

care a fost admisă de instanța de apel la instanța de fond (fila 141).

Recurenta a invocat dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ. și a susținut că, instanța de apel a interpretat greșit

clauzele contractului semnat de părți și a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Astfel, instanța de apel a interpretat

greșit prevederile art. 13 lit. g) din contract care se referă la lucrări ce

cad în sarcina reclamantei beneficiare atunci când a stabilit că montarea

pragului și etanșeizarea acestuia nu face parte din categoria acestor lucrări

și cade în sarcina recurentei în calitatea sa de executant.

Nici această critică nu este fondată.

Instanța de apel a făcut o aplicare

corectă a dispozițiilor art. 977 C. civ., privind interpretarea contractelor

atunci când a stabilit că montarea pragului și etanșeizarea acestuia s-a

datorat execuției necorespunzătoare din partea recurentei și potrivit art. 10

din contract lucrările cad în sarcina sa și nu fac parte din categoria celor

prevăzute de art. 13 lit. g) din contract, care cad în sarcina reclamantei

beneficiar.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin care recurenta a invocat că

instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că intimata-reclamantă nu a

solicitat înlocuirea ușii cu profil PVC cu un prag, va fi respins pentru

considerentele reținute de instanța de recurs, atunci când a analizat critica recurentei

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la

modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă la instanța

de apel.

În ultimul motiv de recurs, s-a susținut

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și pentru care instanța a considerat că

se impune înlocuirea ușii și nu s-a avut în vedere obiecțiunile formulate la

raportul de expertiză din care rezultă că ușa nu este defectă, iar culpa pentru

producerea infiltrațiilor aparține intimatei-reclamante.

S-a invocat că instanța nu s-a pronunțat

cu privire la toate susținerile părților și a probelor administrate în cauză.

Critica nu este întemeiată.

Din considerentele deciziei rezultă că

aceasta este motivată și cuprinde argumentele avute în vedere de instanță la

pronunțarea hotărârii, la stabilirea situației de fapt a raporturilor juridice

dintre părți în executarea contractului.

Așa fiind, nu se poate reține critica

recurentei că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

pentru că instanța de apel nu a însușit punctul său de vedere și a reținut

culpa sa în neexecutarea contractului încheiat între părți.

Pentru considerentele reținute în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul

pârâtei.

Împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., a formulat contestație în anulare pârâta SC A.C. SRL, solicitând

admiterea acesteia și modificarea deciziei contestate, în sensul admiterii

recursului și modificării deciziei curții de apel, în sensul respingerii

apelului, ca neîntemeiat.

Contestatoarea formulează, astfel, următoarele motive de

contestație :

I. Dezlegarea dată pentru al treilea motiv de recurs, formulat în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și anume că hotărârea instanței de apel a fost

dată cu încălcarea art. 294 C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale,

întrucât Înalta Curte nu a observat dispozițiile art. 294 C. proc. civ. și a

permis menținerea deciziei curții de apel, în condițiile în care aceasta a

admis, nelegal, modificarea cererii de chemare în judecată în calea de atac a

apelului.

II. Instanța a omis să cerceteze al cincilea motiv de recurs formulat în

baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că instanța a acordat ceea ce nu

s-a cerut, având în vedere că, deși curtea de apel a acordat ceea ce nu s-a

cerut și anume, înlocuirea ușii cu un prag și remontarea ușii la locul ei,

Înalta Curte a dispus respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea

deciziei nelegale a curții de apel.

III. Instanța a omis să cercetez al șaselea motiv de recurs, formulat în

baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și anume, că hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină, nu cuprinde nici un fel de referiri cu privire la motivele

pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei și concluziile

raportului de expertiză, așa cum a fost completat și, cu toate acestea,

instanța de apel a dispus să se înlocuiască ușa cu un prag și să se remonteze

ușa.

Contestația în anulare nu este fondată și va fi respinsă în consecință.

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocate de

contestatoare, o hotărâre pronunțată de instanța de recurs mai poate fi atacată

cu contestație și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Referitor la primul motiv de

contestație în anulare, (I) potrivit căruia dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei greșeli materiale a Înaltei Curți în ce privește motivul de

recurs formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este

întemeiat, întrucât, contrar susținerilor contestatoarei, acest motiv de

recurs, prin care s-a afirmat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu

încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., a fost

supus examinării instanței, care a reținut însă în considerentele deciziei

pronunțate că afirmația recurentei nu corespunde realității, deoarece

intimata-reclamantă și-a precizat acțiunea, în sensul în care a fost admisă de

instanța de apel, la instanța de fond (fila 141 dosar fond). Se observă, prin

urmare, că nu se poate vorbi despre săvârșirea unei erori materiale de către

instanța de recurs, care să poată fi încadrată în textul legal menționat, iar

eventualele nemulțumiri ale recurentei legate de soluționarea pe fond a cauzei

exced obiectului contestației în anulare, în cadrul căreia instanța nu se poate

pronunța asupra unor pretinse greșeli de judecată.

În ce privește celelalte motive de

contestație în anulare (II și III), prin care se susține omisiunea din

greșeală, a instanței de recurs de a se pronunța asupra lor, respectiv asupra

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc.

civ., se constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Astfel, se constată că recursul

pârâtei a fost formulat prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8

și 9 C. proc. civ. și examinând decizia Înaltei Curți se observă cu ușurință că

instanța, respingând recursul nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare ori casare, pentru că toate motivele de recurs au fost luate în

considerare, au fost soluționate și au primit o motivare a soluționării

corespunzătoare.

Referitor la motivele de recurs

nominalizate de contestatoare ca fiind omise spre a fi cercetate, respectiv,

cele formulate în baza art. 304 pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., se constată

următoarele:

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art.304 pct.6 C. proc. civ. a fost considerat ca fiind neîntemeiat,

pentru considerentele reținute de instanța de recurs, atunci când a analizat

critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către

reclamantă, la instanța de apel.

În fine, motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost considerat, de asemenea,

ca fiind neîntemeiat, în esență, întrucât, instanța de recurs a apreciat că nu

se poate reține critica recurentei conform căreia instanța a încălcat

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu și-a însușit punctul

său de vedere și a reținut culpa sa în neexecutarea contractului.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, se reține că nu sunt îndeplinite niciuna din cerințele art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., invocat de contestatoare pentru desființarea deciziei

contestate, aceasta, urmând a fi menținută, iar contestația în anulare

formulată de SC A.C. SRL București se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea

S.C. A.C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2009.