ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2678/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 2005, reclamanta SC P.I. RO SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.I. RO SRL să înlocuiască ușa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu altă ușă, la plata daunelor cominatorii de 50 Ron/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data înlocuirii ușii și la plata sumei de 4500 Ron contravaloarea parchetului și a manoperei de înlocuire a acesteia. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11.114 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondată cererea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că ușa de la terasă a fost corect montată cu respectarea cerințelor stabilite prin contractul încheiat între părți la 2 decembrie 2003, în ceea ce privește forma, deschiderea și dimensiunile ușii, așa cum rezultă și din raportul de expertiză însușit de instanță.

Nu s-a reținut culpa pârâtei în ceea ce privește montarea pragului de aluminiu, deoarece aceasta s-a făcut la solicitarea reclamantei conform anexei la contract, astfel că nu sunt aplicabile prevederile clauzei de la pct. 10 din contract, privind obligarea pârâtei la remedierea defecțiunilor, pe cheltuiala sa. Prin decizia nr. 120 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acțiunea precizată și pârâta a fost obligată să înlocuiască ușa din profil PVC cu geam termopan de la terasa locuinței reclamantei cu un prag cu ramă continuă cu ușa, la culoarea ușii și remontarea ușii la locul ei ; pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 655 Euro în echivalent lei la data plății reprezentând contravaloarea parchetului deteriorat.

S-a reținut în considerentele deciziei că deși montarea pragului din aluminiu s-a făcut la cererea reclamantei, pârâta în calitate de specialist avea obligația să o avertizeze pe aceasta despre eventualele riscuri ce pot interveni și să-și asume garanția execuției. Infiltrațiile de apă de ploaie în interiorul camerei s-au datorat exclusiv acestui prag care nu a fost corect montat , iar culpa aparține intimatei, care trebuie să efectueze din resurse proprii reparațiile sau înlocuirile ce se impun conform art. 10 din contractul încheiat între părți. Prin decizia nr. 341 din 6 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.I.

RO SRL București împotriva deciziei curții de apel. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut următoarele: A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că minuta și dispozitivul deciziei sunt contradictorii în sensul că, în minută, pârâta a fost obligată să înlocuiască o ușă din PVC, în timp ce în dispozitiv este cuprinsă obligația de a se înlocui ușa din profil PVC cu un prag și de a se remonta. Criticile recurentei nu sunt întemeiate deoarece, în urma verificării se constată că minuta întocmită după deliberare și dispozitivul deciziei recurate au conținut identic. S-a invocat conform art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., că dispozitivul deciziei recurate nu identifică în mod corect pe recurentă în ceea ce privește sediul acesteia deoarece, s-a menționat București , sector 3, dar adresa corectă este București str. nr. 3, acesta fiind și motivul pentru care Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză până la 31 octombrie 2006. Susținerile recurentei, chiar dacă sunt reale nu constituie motiv de modificare sau de casare a hotărârii conform dispoziției art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recurenta poate formula cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. cu atât mai mult cu cât decizia instanței de apel i s-a comunicat la sediul legal.

A arătat recurenta, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., conform cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”. Astfel, la instanța de fond intimata reclamantă a solicitat obligarea recurentei pârâte să înlocuiască ușa din profil/tâmplărie PVC cu geam termopan de la terasă cu o altă ușă, iar în apel a pretins în plus că în cazul în care instanța consideră că este necesar solicită și demontarea ușii, înlocuirea pragului cu un prag cu ramă continuă cu ușa, la culoarea ușii și remontarea ușii la locul ei.

Afirmația recurentei nu corespunde realității deoarece intimata reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul în care a fost admisă de instanța de apel la instanța de fond (fila 141). Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut că, instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului semnat de părți și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 13 lit. g) din contract care se referă la lucrări ce cad în sarcina reclamantei beneficiare atunci când a stabilit că montarea pragului și etanșeizarea acestuia nu face parte din categoria acestor lucrări și cade în sarcina recurentei în calitatea sa de executant.

Nici această critică nu este fondată. Instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 977 C. civ., privind interpretarea contractelor atunci când a stabilit că montarea pragului și etanșeizarea acestuia s-a datorat execuției necorespunzătoare din partea recurentei și potrivit art. 10 din contract lucrările cad în sarcina sa și nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 13 lit. g) din contract, care cad în sarcina reclamantei beneficiar. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin care recurenta a invocat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că intimata-reclamantă nu a solicitat înlocuirea ușii cu profil PVC cu un prag, va fi respins pentru considerentele reținute de instanța de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă la instanța de apel. În ultimul motiv de recurs, s-a susținut în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și pentru care instanța a considerat că se impune înlocuirea ușii și nu s-a avut în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză din care rezultă că ușa nu este defectă, iar culpa pentru producerea infiltrațiilor aparține intimatei-reclamante. S-a invocat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate susținerile părților și a probelor administrate în cauză. Critica nu este întemeiată. Din considerentele deciziei rezultă că aceasta este motivată și cuprinde argumentele avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii, la stabilirea situației de fapt a raporturilor juridice dintre părți în executarea contractului.

Așa fiind, nu se poate reține critica recurentei că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că instanța de apel nu a însușit punctul său de vedere și a reținut culpa sa în neexecutarea contractului încheiat între părți. Pentru considerentele reținute în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul pârâtei. Împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a formulat contestație în anulare pârâta SC A.C. SRL, solicitând admiterea acesteia și modificarea deciziei contestate, în sensul admiterii recursului și modificării deciziei curții de apel, în sensul respingerii apelului, ca neîntemeiat.

Contestatoarea formulează, astfel, următoarele motive de contestație : I. Dezlegarea dată pentru al treilea motiv de recurs, formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și anume că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea art. 294 C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale, întrucât Înalta Curte nu a observat dispozițiile art. 294 C. proc. civ. și a permis menținerea deciziei curții de apel, în condițiile în care aceasta a admis, nelegal, modificarea cererii de chemare în judecată în calea de atac a apelului. II. Instanța a omis să cerceteze al cincilea motiv de recurs formulat în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că, deși curtea de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut și anume, înlocuirea ușii cu un prag și remontarea ușii la locul ei, Înalta Curte a dispus respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei nelegale a curții de apel.

III. Instanța a omis să cercetez al șaselea motiv de recurs, formulat în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și anume, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu cuprinde nici un fel de referiri cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei și concluziile raportului de expertiză, așa cum a fost completat și, cu toate acestea, instanța de apel a dispus să se înlocuiască ușa cu un prag și să se remonteze ușa. Contestația în anulare nu este fondată și va fi respinsă în consecință. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestatoare, o hotărâre pronunțată de instanța de recurs mai poate fi atacată cu contestație și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Referitor la primul motiv de contestație în anulare, (I) potrivit căruia dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale a Înaltei Curți în ce privește motivul de recurs formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat, întrucât, contrar susținerilor contestatoarei, acest motiv de recurs, prin care s-a afirmat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., a fost supus examinării instanței, care a reținut însă în considerentele deciziei pronunțate că afirmația recurentei nu corespunde realității, deoarece intimata-reclamantă și-a precizat acțiunea, în sensul în care a fost admisă de instanța de apel, la instanța de fond (fila 141 dosar fond).

Se observă, prin urmare, că nu se poate vorbi despre săvârșirea unei erori materiale de către instanța de recurs, care să poată fi încadrată în textul legal menționat, iar eventualele nemulțumiri ale recurentei legate de soluționarea pe fond a cauzei exced obiectului contestației în anulare, în cadrul căreia instanța nu se poate pronunța asupra unor pretinse greșeli de judecată. În ce privește celelalte motive de contestație în anulare (II și III), prin care se susține omisiunea din greșeală, a instanței de recurs de a se pronunța asupra lor, respectiv asupra motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., se constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, se constată că recursul pârâtei a fost formulat prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și examinând decizia Înaltei Curți se observă cu ușurință că instanța, respingând recursul nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare ori casare, pentru că toate motivele de recurs au fost luate în considerare, au fost soluționate și au primit o motivare a soluționării corespunzătoare. Referitor la motivele de recurs nominalizate de contestatoare ca fiind omise spre a fi cercetate, respectiv, cele formulate în baza art. 304 pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., se constată următoarele: Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 C. proc. civ. a fost considerat ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele reținute de instanța de recurs, atunci când a analizat critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. referitoare la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamantă, la instanța de apel. În fine, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost considerat, de asemenea, ca fiind neîntemeiat, în esență, întrucât, instanța de recurs a apreciat că nu se poate reține critica recurentei conform căreia instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu și-a însușit punctul său de vedere și a reținut culpa sa în neexecutarea contractului. În consecință, față de cele mai sus arătate, se reține că nu sunt îndeplinite niciuna din cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare pentru desființarea deciziei contestate, aceasta, urmând a fi menținută, iar contestația în anulare formulată de SC A.C.

SRL București se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A.C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 341 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.