ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.11.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011

HOTĂRÂRE
08.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare formulată de SC

M.D. SRL împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 932/46/2010, aceasta a

solicitat desființarea hotărârii judecătorești atacate, cu motivarea că

instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, în sensul prevăzut de art.

318 alin. (1) din C. proc. civ., constând în aceea că, deși se aflau

declarațiile fiscale pe care le depusese la Primăria Pitești în vederea stabilirii

impozitului aferent anului 2010, la data de 22 martie 2010, deci înainte de

emiterea deciziei de impunere, înscrisurile respective nu au fost observate de

Înalta Curte. Conform contestatoarei, înscrisurile sunt esențiale în cauză

deoarece atestă că SC M.D. SRL și-a îndeplinit obligația legală de

încunoștințare a organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor în anul

2008, odată cu depunerea declarațiilor fiscale și, deci, înainte de emiterea

deciziei de impunere cu cotă majorată. De remarcat, susține contestatoarea că

nicăieri în lege nu se impune depunerea unui raport de evaluare, ci exclusiv

depunerea declarațiilor fiscale prin care se înștiințează autoritatea fiscală,

însă, doar atunci când există modificări ale valorilor activelor (bazei de

impunere).

Instanța de recurs, neobservând

declarațiile fiscale sus menționate, a concluzionat că nu există nicio înștiințare

legală a autorității publice fiscale cu privire la reevaluarea activelor în ultimii

trei ani față de anul fiscal de referință, deși această încunoștințare există în

forma prevăzută de lege, fiind în dosarul cauzei.

Contestația în anulare,

constată Înalta Curte, formulată de SC M.D. SRL Pitești, este nefondată.

Contestatoarea susține

că instanța de recurs nu a observat, din greșeală, că la dosarul cauzei nr. 932/46/2010,

se aflau declarațiile fiscale pentru stabilirea impozitului aferent anului 2010,

documente care fac dovada încunoștințării organului fiscal despre faptul reevaluării

clădirilor, în anul 2008, ce fuseseră depuse la Primăria Pitești încă de la data

de 22 martie 2010, anterior emiterii deciziei de impunere.

Ipoteza normativă pe care

o are în vedere contestatoarea în cauza de față, își are sediul în art. 318

alin. (1) din C. proc. civ., și are în vedere erorile materiale evidente, în legătură

cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este

necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, constată Înalta

Curte, nu este vorba, însă, de o eroare materială, în sensul art. 318 alin. (1),

pentru că instanța de recurs nu a săvârșit eroarea de a nu observa declarațiile

fiscale despre care face vorbire contestatoarea.

În realitate, instanța

a reținut că reclamanta a depus declarațiile fiscale la care se referă în contestația

în anulare, concluzia instanței că reevaluarea clădirilor nu s-a produs în consonanță

cu prevederile art. 253 alin. (6) din C. fisc., bazându-se nu pe lipsa declarațiilor

fiscale, ci pe aceea că dovada reevaluării într-o astfel de situație se face cu

raportul de reevaluare. Instanța de recurs a observat că raportul de reevaluare

depus de SC M.D. SRL Pitești nu este datat și nu poartă număr de înregistrare în

evidențele societății, astfel că aceasta nu poate dovedi că raportul a fost întocmit

cu respectarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv în ultimii trei ani anteriori

anului de referință, astfel că nu putea beneficia de o cotă de impozitare de 1,25%.

În ceea ce privește critica

din contestația în anulare, în sensul că dovada reevaluării clădirilor nu se face

pe baza raportului de evaluare, ci exclusiv cu declarațiile fiscale nu poate fi

cercetată în cadrul contestației în anulare deoarece prin aceasta se pretinde că

s-a comis o eroare de judecată, care, însă, nu poate fi examinată în această cale

extraordinară de atac în baza art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

Așa fiind, văzând prevederile

art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de SC M.D. SRL Pitești împotriva deciziei civile nr. 2826 din

17 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 932/46/2010.

Respinge contestația în anulare formulată de SC

M.D. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 2826 din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2011
area obligației de plată a sumei de 818.584 RON, corespunzătoare impozitului impus la aceste poziții din decizia de impunere. Cu privire la cererea de înlocuire a cotei de impozitare de 7% cu cea de 1,25% pentru imobilele în discuție, curte
ÎCCJ 2011-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2011
a impozitelor, Curtea a constatat neîntocmirea conformă a rapoartelor de evaluare și faptul că, deși solicitarea pârâtului din data de 21 decembrie 2007 cu privire la efectuarea reevaluării conforme a bunurilor supuse impozitării a fost com
ÎCCJ 2017-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3104/2017
ește că decizia de impunere, sub rezerva verificării ulterioare, poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent. În condițiile în ca
ÎCCJ 2011-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2011
la raportul de inspecție fiscală, acestea supunându-se în final argumentației principale formulate de societatea comercială reclamantă - reținerea sumelor pretins achitate din eroare cu titlu de impozit pe clădire. De astfel, se mai reține
ÎCCJ 2011-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2011
lor eronată privind incidența prevederilor art. 253 alin. (6) C. fisc., conform cărora, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, precum și în cazul unei clădiri reevaluate, valoa
Sursă