ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare formulată de SC M.D. SRL împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 932/46/2010, aceasta a solicitat desființarea hotărârii judecătorești atacate, cu motivarea că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, în sensul prevăzut de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., constând în aceea că, deși se aflau declarațiile fiscale pe care le depusese la Primăria Pitești în vederea stabilirii impozitului aferent anului 2010, la data de 22 martie 2010, deci înainte de emiterea deciziei de impunere, înscrisurile respective nu au fost observate de Înalta Curte.
Conform contestatoarei, înscrisurile sunt esențiale în cauză deoarece atestă că SC M.D. SRL și-a îndeplinit obligația legală de încunoștințare a organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor în anul 2008, odată cu depunerea declarațiilor fiscale și, deci, înainte de emiterea deciziei de impunere cu cotă majorată. De remarcat, susține contestatoarea că nicăieri în lege nu se impune depunerea unui raport de evaluare, ci exclusiv depunerea declarațiilor fiscale prin care se înștiințează autoritatea fiscală, însă, doar atunci când există modificări ale valorilor activelor (bazei de impunere). Instanța de recurs, neobservând declarațiile fiscale sus menționate, a concluzionat că nu există nicio înștiințare legală a autorității publice fiscale cu privire la reevaluarea activelor în ultimii trei ani față de anul fiscal de referință, deși această încunoștințare există în forma prevăzută de lege, fiind în dosarul cauzei.
Contestația în anulare, constată Înalta Curte, formulată de SC M.D. SRL Pitești, este nefondată. Contestatoarea susține că instanța de recurs nu a observat, din greșeală, că la dosarul cauzei nr. 932/46/2010, se aflau declarațiile fiscale pentru stabilirea impozitului aferent anului 2010, documente care fac dovada încunoștințării organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor, în anul 2008, ce fuseseră depuse la Primăria Pitești încă de la data de 22 martie 2010, anterior emiterii deciziei de impunere. Ipoteza normativă pe care o are în vedere contestatoarea în cauza de față, își are sediul în art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., și are în vedere erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speță, constată Înalta Curte, nu este vorba, însă, de o eroare materială, în sensul art. 318 alin. (1), pentru că instanța de recurs nu a săvârșit eroarea de a nu observa declarațiile fiscale despre care face vorbire contestatoarea. În realitate, instanța a reținut că reclamanta a depus declarațiile fiscale la care se referă în contestația în anulare, concluzia instanței că reevaluarea clădirilor nu s-a produs în consonanță cu prevederile art. 253 alin. (6) din C. fisc., bazându-se nu pe lipsa declarațiilor fiscale, ci pe aceea că dovada reevaluării într-o astfel de situație se face cu raportul de reevaluare. Instanța de recurs a observat că raportul de reevaluare depus de SC M.D.
SRL Pitești nu este datat și nu poartă număr de înregistrare în evidențele societății, astfel că aceasta nu poate dovedi că raportul a fost întocmit cu respectarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv în ultimii trei ani anteriori anului de referință, astfel că nu putea beneficia de o cotă de impozitare de 1,25%. În ceea ce privește critica din contestația în anulare, în sensul că dovada reevaluării clădirilor nu se face pe baza raportului de evaluare, ci exclusiv cu declarațiile fiscale nu poate fi cercetată în cadrul contestației în anulare deoarece prin aceasta se pretinde că s-a comis o eroare de judecată, care, însă, nu poate fi examinată în această cale extraordinară de atac în baza art. 318 alin. (1) din C. proc.
civ. Așa fiind, văzând prevederile art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de SC M.D. SRL Pitești împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 932/46/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC M.D. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 2826 din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.