ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5245/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată de SC
M.D. SRL împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 932/46/2010, aceasta a
solicitat desființarea hotărârii judecătorești atacate, cu motivarea că
instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, în sensul prevăzut de art.
318 alin. (1) din C. proc. civ., constând în aceea că, deși se aflau
declarațiile fiscale pe care le depusese la Primăria Pitești în vederea stabilirii
impozitului aferent anului 2010, la data de 22 martie 2010, deci înainte de
emiterea deciziei de impunere, înscrisurile respective nu au fost observate de
Înalta Curte. Conform contestatoarei, înscrisurile sunt esențiale în cauză
deoarece atestă că SC M.D. SRL și-a îndeplinit obligația legală de
încunoștințare a organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor în anul
2008, odată cu depunerea declarațiilor fiscale și, deci, înainte de emiterea
deciziei de impunere cu cotă majorată. De remarcat, susține contestatoarea că
nicăieri în lege nu se impune depunerea unui raport de evaluare, ci exclusiv
depunerea declarațiilor fiscale prin care se înștiințează autoritatea fiscală,
însă, doar atunci când există modificări ale valorilor activelor (bazei de
impunere).
Instanța de recurs, neobservând
declarațiile fiscale sus menționate, a concluzionat că nu există nicio înștiințare
legală a autorității publice fiscale cu privire la reevaluarea activelor în ultimii
trei ani față de anul fiscal de referință, deși această încunoștințare există în
forma prevăzută de lege, fiind în dosarul cauzei.
Contestația în anulare,
constată Înalta Curte, formulată de SC M.D. SRL Pitești, este nefondată.
Contestatoarea susține
că instanța de recurs nu a observat, din greșeală, că la dosarul cauzei nr. 932/46/2010,
se aflau declarațiile fiscale pentru stabilirea impozitului aferent anului 2010,
documente care fac dovada încunoștințării organului fiscal despre faptul reevaluării
clădirilor, în anul 2008, ce fuseseră depuse la Primăria Pitești încă de la data
de 22 martie 2010, anterior emiterii deciziei de impunere.
Ipoteza normativă pe care
o are în vedere contestatoarea în cauza de față, își are sediul în art. 318
alin. (1) din C. proc. civ., și are în vedere erorile materiale evidente, în legătură
cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este
necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speță, constată Înalta
Curte, nu este vorba, însă, de o eroare materială, în sensul art. 318 alin. (1),
pentru că instanța de recurs nu a săvârșit eroarea de a nu observa declarațiile
fiscale despre care face vorbire contestatoarea.
În realitate, instanța
a reținut că reclamanta a depus declarațiile fiscale la care se referă în contestația
în anulare, concluzia instanței că reevaluarea clădirilor nu s-a produs în consonanță
cu prevederile art. 253 alin. (6) din C. fisc., bazându-se nu pe lipsa declarațiilor
fiscale, ci pe aceea că dovada reevaluării într-o astfel de situație se face cu
raportul de reevaluare. Instanța de recurs a observat că raportul de reevaluare
depus de SC M.D. SRL Pitești nu este datat și nu poartă număr de înregistrare în
evidențele societății, astfel că aceasta nu poate dovedi că raportul a fost întocmit
cu respectarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv în ultimii trei ani anteriori
anului de referință, astfel că nu putea beneficia de o cotă de impozitare de 1,25%.
În ceea ce privește critica
din contestația în anulare, în sensul că dovada reevaluării clădirilor nu se face
pe baza raportului de evaluare, ci exclusiv cu declarațiile fiscale nu poate fi
cercetată în cadrul contestației în anulare deoarece prin aceasta se pretinde că
s-a comis o eroare de judecată, care, însă, nu poate fi examinată în această cale
extraordinară de atac în baza art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.
Așa fiind, văzând prevederile
art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în
anulare formulată de SC M.D. SRL Pitești împotriva deciziei civile nr. 2826 din
17 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 932/46/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC
M.D. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 2826 din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie
2011.