ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Pitești, la data de 5 iulie 2010, reclamanta SC M.D. SRL a solicitat anularea dispoziției

din 02 iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Pitești și anularea parțială a

deciziei de impunere din 25 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Pitești.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că prin decizia de impunere contestată, a fost calculat greșit

impozitul pe clădiri, în sumă de 958.862 RON, reproșându-i-se contribuabilului faptul

că nu ar fi reevaluat o parte din clădiri, motiv pentru care i-a fost aplicată cota

majorată de impozit de 7%, prevăzută de dispozițiile art. 253 alin. (6) C. fisc.,

în loc de 1,25%.

Reclamanta a mai arătat

că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere prin care a arătat că la

data de 31 decembrie 2008 aceasta a reevaluat mijloacele fixe pentru care a fost

stabilită greșit cota de impozitare de 7% și că, în consecință, nu este justificată

aplicarea acestei cote în loc de cea de 1,25%, astfel ca dispoziția din 02 iunie

2010 emisă de Primarul Municipiului Pitești, prin care a fost respinsă contestația,

este nelegală.

Cu privire la reevaluarea

clădirilor pentru care a fost aplicată cota majorată de impozitare, reclamanta a

arătat că aceasta a efectuat reevaluarea potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1553/2003;

că în urma aplicării regulilor actului normativ arătat și ținând cont de scăderea

valorii imobilelor pe piață, diferența din reevaluare a fost „zero", chiar

dacă au fost făcute investiții la clădirile arătate.

La data de 28 iulie 2010,

Primarul Municipiului Pitești, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației

ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 209/F-C

din 24 septembrie 2010, a admis contestația formulată de reclamanta SC M.D. SRL,

împotriva pârâtului Primarul Municipiului Pitești.

A anulat dispoziția din

02 iunie 2010 emisă de Municipiul Pitești - prin Primar și a anulat în parte decizia

de impunere din 25 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Pitești - Serviciul

Constatare, Impunere Persoane Juridice, numai pentru numerele curente:15,18-21,

cu înlăturarea obligației de plată a sumei de 818.584 RON, corespunzătoare impozitului

impus la aceste poziții din decizia de impunere.

A respins cererea de înlocuire

a cotei de impozitare de 7% cu cea de 1,25% pentru reperele arătate, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente.

Prin decizia din 02

iunie 2010 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă contestația formulată

de SC M.D. SRL Pitești împotriva deciziei de impunere din 25 martie 2010, emisă

de Primăria municipiului Pitești prin care i s-a stabilit reclamantei un impozit

pe clădiri prin luarea în calcul a cotei majorate de 7% la unele imobile identificate

în decizie la pct. 15, 18-21, ca nefondată.

Organul emitent și-a motivat

decizia de respingere, invocând faptul că reevaluarea efectuată de reclamantă este

contrară valorii reale a imobilelor la care aceasta a efectuat investiții prin extinderea,

amenajarea și modernizarea unor clădiri, iar agentul economic nu a efectuat nicio

înregistrare a reevaluării în evidența contabilă a societății, fapt ce rezultă din

raportul de reevaluare în care se precizează că „diferența din reevaluare brută

- 0 mii ron.".

Prima instanță a constatat

că, în cauză, dispozițiile legale aplicabile sunt art. 253 alin. (6) C. fisc.,

pct. 55 din Normele de aplicare ale art. 253 alin. (6) C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 și art. 1 alin. (1)-(4) din H.G. nr. 1553/2003

Potrivit dispozițiilor

art. 253 alin. (6) C. fisc. - în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în

ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cotă impozitului pe clădiri

se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între

5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea

persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota

impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).

Totodată, prin pct. 55

din Normele de aplicare ale art. 253 alin. (6) C. fisc., aprobate prin H.G. nr.

44/2004, se stipulează că: a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici

o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință,

impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor

pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clădirii; b) în cazul clădirii care

a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a

clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare,

dacă în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul-verbal încheiat în urma

ședinței Consiliului de Administrație s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare

a efectuării reevaluării și aceasta a fost înregistrată în contabilitate, impozitul

pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor

pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate

și clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare,

modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administrație; d) în cazul

clădirii a cărei valoare nu a fost recuperată integral pe calea amortizării și la

care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin

aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi

a lunii următoare celei în care se înregistrează în contabilitate reevaluarea în

urma lucrărilor de modernizare; e) pentru clădirea prevăzută la lit. d), dar la

care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de

referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit

prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de

inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

De asemenea prin dispozițiile

art. 1 alin. (1)-(4) din H.G. nr. 1553/2003 se stabilește că (1) Societățile comerciale,

indiferent deforma de proprietate, regiile autonome, societățile și companiile naționale,

institutele de cercetare și celelalte categorii de agenți economici pot proceda

la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la data de 31

decembrie 2003, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în situațiile

financiare ale anului 2003. (2) Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează

în vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație,

utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă

diferă semnificativ de valoarea justă. (3) Imobilizările corporale existente în

patrimoniul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1) se pot reevalua în baza

ratei inflației comunicate de Institutul Național de Statistică pentru luna decembrie

și cu valoarea de piață a bunurilor respective.

Curtea a constatat că

reclamanta a întocmit raportul de evaluare, cu respectarea dispozițiilor art. 253

din Legea nr. 571/2003 a pct. 55 din Normele de aplicare ale acestui articol, precum

și a regulilor H.G. nr. 1553/2003, privind criteriile de reevaluare.

A mai reținut prima instanță

că simpla afirmație făcută de pârâtă, privind caracterul artificial al evaluării

făcute de reclamantă cu privire la imobilele în discuție, întrucât nu a antrenat

creșterea valorii imobilelor arătate, este neconvingătoare, pârâta neprobând în

nici un fel această susținere.

În concluzie, curtea a

apreciat că reclamanta a efectuat reevaluarea și că, până la proba contrară, reevaluarea

imobilelor este justă, astfel că a admis, a anulat dispoziția nr. 1311 din 02 iunie

2010 emisă de Municipiul Pitești și a anulat în parte decizia de impunere nr. F.15542

din 25 martie 2010, numai pentru nr. crt. 15, 18-21 cu înlăturarea obligației de

plată a sumei de 818.584 RON, corespunzătoare impozitului impus la aceste poziții

din decizia de impunere.

Cu privire la cererea

de înlocuire a cotei de impozitare de 7% cu cea de 1,25% pentru imobilele în discuție,

curtea a considerat că aceasta este inadmisibilă, deoarece instanța de judecată

nu se poate substitui competenței atributive a organelor administrației locale,

pentru clădirile ce fac obiectul prezentei acțiuni, administrația publică locală

urmând să emită o nouă decizie de impozitare, fără a mai aplica dispozițiile

art. 253 alin. (6) C. fisc..

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a formulat recursul pârâtul Primarul municipiului Pitești .

În motivarea recursului,

pârâtul a arătat, în esență, că:

Instanța de fond a acordat

mai mult decât s-a cerut prin acțiunea formulată, fiind incidente prevederile

art. 304 pct. 6 C. proc. civ.. Conform cererii de chemare în judecată formulată

de SC M.D. SRL, aceasta a solicitat anularea dispoziției din 2 iunie 2010 și a deciziei

de impunere din 25 martie 2010 pentru suma de 679.409 RON din totalul impozitului

de 958.862 RON, or, instanța de judecată a anulat actele contestate pentru suma

de 818.584 RON

Raportul de reevaluare

prezentat de către reclamantă este unul artificial, în realitate societatea în discuție

nu a efectuat operațiunea respectivă.

Reclamanta nu a depus

raportul de reevaluare cu ocazia depunerii declarațiilor fiscale pentru anul 2010,

ci abia după emiterea deciziei de impunere, fără a rezulta din respectivul raport

când a fost efectuată reevaluarea, astfel că este evident că putea fi întocmit în

orice moment chiar și la data formulării contestației.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea introductivă

adresată Curții de Apel Pitești la data de 5 iulie 2010, reclamanta SC M.D. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Pitești, anularea

dispoziției din 2 iunie 2010 și a deciziei de impunere din 25 martie 2010, în ceea

ce privește obligarea acestei societăți la plata sumei de 679.409 RON, impozit pe

clădiri, aferent anului 2010, din totalul sumei de 958.862 RON.

Prin sentința civilă

nr. 2019 din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, a admis acțiunea reclamantei

și a anulat actele atacate, înlăturând obligația de plată a sumei de 818.584 RON,

adică mai mult decât a solicitat reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ,

fiind așadar incidente prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ..

În cauză sunt însă incidente

și prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind

dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Pârâtul a emis decizia

de impunere din 25 martie 2010, aplicând o cotă majorată de impozitare de 7% pentru

unele din imobilele identificate în respectiva decizie la pct. 15, 18-21, ca urmare

a incidenței prevederilor art. 253 alin. (6) din C. fisc..

Textul legal precitat

prevede următoarele: „în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii

3 ani anteriori anului fiscal de referință, cotă impozitului pe clădiri se stabilește

de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10% și

se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor

juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție

clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului

pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)”.

Reclamanta contestă incidența

art. 253 alin. din C. fisc. apărându-se cu aceea că a efectuat o reevaluare a imobilelor

în discuție la data de 31 decembrie 2008, raportul întocmit fiind înregistrat la

Primăria municipiului Pitești la data de 31 martie 2010. De aceea, susține aceasta

impozitul trebuia calculat prin aplicarea unei cote de 1,25, iar nu de 7%, conform

textului legal precitat.

Instanța de fond a admis

acțiunea reclamantei, apreciind că, poziția pârâtului exprimă doar o simplă afirmație

privind caracterul artificial al evaluării făcute de reclamantă, neconvingătoare,

fiind necesară o probă concludentă prin care să se combată eficient decizia reclamantei

de aprobare a raportului de reevaluare. Concluzia instanței de fond a fost în sensul

că reclamanta a efectuat reevaluarea, iar până la proba contrară, respectiva reevaluare

este justă.

Instanța de control judiciar

constată că judecătorului fondului a făcut o greșită apreciere a probelor administrate

în cauză, ceea ce a condus la interpretarea greșită a prevederilor art. 253

alin. (6) din C. fisc., în speță.

Conform reclamantei, raportul

de reevaluare a fost întocmit la 31 decembrie 2008. Semnificativ este însă că reclamanta,

cu ocazia depunerii declarațiilor fiscale în vederea stabilirii impozitului asupra

bunurilor sale, aferent anului 2010, nu a depus raportul de reevaluare la Primăria

municipiului Pitești.

Abia după ce pârâtul a

făcut aplicarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., stabilind o cotă de impozitare

de 7%, în acest sens fiind emisă decizia de imputare din 25 martie 2010, reclamanta

a înregistrat raportul în discuție la Primăria municipiului Pitești în data de 31

martie 2010.

Important, de asemenea,

este și că raportul de reevaluare nu este datat și nu poartă număr de înregistrare

în evidențele societății reclamante, astfel că aceasta nu poate dovedi că raportul

a fost întocmit cu respectarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv în ultimii

3 ani anteriori anului fiscal de referință, pentru a beneficia pentru imobilele

de la pct. 15,18-21 din decizia de impunere, de o cotă de impozitare de 1,25%.

În raport de cele de mai

sus, concluzia care se desprinde este că reevaluarea nu s-a făcut în consonanță

cu dispozițiile art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv că, în realitate, reevaluarea

nu a avut loc în cursul anului 2008 cum susține reclamanta, raportul fiind întocmit

ulterior pentru ca SC M.D. SRL să obțină o soluție favorabilă.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va admite recursul formulat de pârât și va modifica sentința atacată,

în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr. 209/F-C din 24 septembrie

2010a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată, în sensul că va respinge

ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC M.D. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.