ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4211 din 8 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale împotriva sentinței nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei A.M., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că la data de 23 octombrie 2009 intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Instanța de fond a apreciat că iar instanța de fond în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct la instanță fără o procedură prealabilă. Prin urmare, constatându-se că motivul de recurs privind excepția lipsei procedurii prealabile este fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte a admis recursul și a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Împotriva hotărârii instanței de recurs, intimata-reclamantă A.M. a formulat cerere de revizuire. Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ.. În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța de recurs în mod greșit a reținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atâta timp cât însăși această instanță recunoaște că art. 7 la alin. (5) prevede o excepție de la procedura plângerii prealabile de la alin. (1) - cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe. Ordinul nr. 429 din 23 aprilie 2009 al cărei anulare s-a cerut a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 neconstituțională, abrogată de O.U.G. nr. 100/2009 neconstituțională, deci speța se înscrie printre directorii de servicii deconcentrate care au suferit de pe urma ordonanțelor de urgență neconstituționale. Revizuenta a mai susținut că se află exact în situația reglementată ca excepție de la procedura prealabilă din alin. (5) art. 7 C. proc.

civ., deoarece este persoană vătămată prin O.U.G. nr. 37/2009 prin intermediul Ordinului nr. 429 din 23 aprilie 2009. Obiectul Dosarului 694/45/2009 al Curții de Apel lași l-a constituit anularea actului administrativ emis ca urmare a O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale, cu temei legal art. 1 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Revizuenta mai arată că acțiunea din Dosarul 694/45/2009 al Curții de Apel lași a fost o acțiune în anulare a actului juridic administrativ emis de către C.N.P.A.S., în temeiul art. 1 Legea nr. 554/2004 iar repunerea în situația anterioară era efectul principal al anulării actului respectiv. Deși O.U.G. nr. 37/2009, O.U.G.

nr. 105/2009 și actele emise în baza acestora sunt ilegale iar prin Decizia 1257 din 07 octombrie 2009, Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 și prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 Curtea Constituțională a declarat art. I, pct. 1-5 și 26 art. III, IV, V și VIII ale O.U.G. nr. 105/2009 neconstituționale, prevederi care se găseau și în O.U.G. nr. 37/2009, aducând lit. d) alin. (1) art. 13 Legea nr. 188/1999 la forma inițială, nici Guvernul și nici C.N.P.A.S. nu respectă prevederile legale în vigoare la această dată, când a solicitat tocmai respectarea lit. d) alin. (1) art. 13 din Legea nr. 188/1999 și îndreptarea nedreptății pe care i-a făcut-o C.N.P.A.S., chiar dacă a făcut-o în aplicarea unei ordonanțe în vigoare la acea dată.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere “dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Acest motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este cerută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată, fiind obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 130 alin. (3) C. proc.

civ.), neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut. Nerespectarea acestor exigențe poate conduce la exercitarea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.. Înalta Curte constată că instanța de recurs a respectat principiul disponibilității procesuale, în raport de petitul cererii introductive de instanță. Din interpretarea logico-juridică a textului de lege sus citat, pe care revizuenta îl invocă în motivarea cererii de revizuire, ar fi trebuit să ne aflăm în ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de recurent. Astfel fiind, nu se poate susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., acest caz de revizuire nefiind fondat. Înalta Curte constată că și celelalte motive invocate în cererea de revizuire țin de fondul cauzei. Or, motivele revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.M., împotriva deciziei nr. 4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curțide Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.