ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4211 din 8 octombrie 2010

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis recursul formulat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de

asigurări sociale împotriva sentinței nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și a modificat sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei A.M., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că la data de 23 octombrie 2009

intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ,

considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma

procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 Legea nr. 554/2004 privind

procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Instanța de fond a apreciat

că iar instanța de fond în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de Legea

nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct

la instanță fără o procedură prealabilă.

Prin urmare, constatându-se

că motivul de recurs privind excepția lipsei procedurii prealabile este fondat,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte a admis recursul și a modificat hotărârea

atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca inadmisibilă

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Împotriva hotărârii instanței

de recurs, intimata-reclamantă A.M. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ..

În motivarea cererii de

revizuire se arată că instanța de recurs în mod greșit a reținut că instanța de

fond a făcut o greșită aplicare a legii, atâta timp cât însăși această instanță

recunoaște că art. 7 la alin. (5) prevede o excepție de la procedura plângerii prealabile

de la alin. (1) - cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe.

Ordinul nr. 429 din 23

aprilie 2009 al cărei anulare s-a cerut a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 neconstituțională,

abrogată de O.U.G. nr. 100/2009 neconstituțională, deci speța se înscrie printre

directorii de servicii deconcentrate care au suferit de pe urma ordonanțelor de

urgență neconstituționale.

Revizuenta a mai susținut

că se află exact în situația reglementată ca excepție de la procedura prealabilă

din alin. (5) art. 7 C. proc. civ., deoarece este persoană vătămată prin O.U.G.

nr.  37/2009 prin intermediul Ordinului nr. 429 din 23 aprilie 2009.

Obiectul Dosarului 694/45/2009

al Curții de Apel lași l-a constituit anularea actului administrativ emis ca urmare

a O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale,

cu temei legal art. 1 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Revizuenta mai arată că

acțiunea din Dosarul 694/45/2009 al Curții de Apel lași a fost o acțiune în anulare

a actului juridic administrativ emis de către C.N.P.A.S., în temeiul art. 1 Legea

nr. 554/2004 iar repunerea în situația anterioară era efectul principal al anulării

actului respectiv.

Deși O.U.G. nr. 37/2009,

O.U.G. nr. 105/2009 și actele emise în baza acestora sunt ilegale iar prin Decizia

1257 din 07 octombrie 2009, Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 și prin Decizia

nr. 414 din 14 aprilie 2010 Curtea Constituțională a declarat art. I, pct. 1-5 și

26 art. III, IV, V și VIII ale O.U.G. nr. 105/2009 neconstituționale, prevederi

care se găseau și în O.U.G. nr. 37/2009, aducând lit. d) alin. (1) art. 13 Legea

nr. 188/1999 la forma inițială, nici Guvernul și nici C.N.P.A.S. nu respectă prevederile

legale în vigoare la această dată, când a solicitat tocmai respectarea lit. d)

alin. (1) art. 13 din Legea nr. 188/1999 și îndreptarea nedreptății pe care i-a

făcut-o C.N.P.A.S., chiar dacă a făcut-o în aplicarea unei ordonanțe în vigoare

la acea dată.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 322

pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere “dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut”.

Acest motiv de revizuire

constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate

cu care instanța este cerută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată,

fiind obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 130

alin. (3) C. proc. civ.), neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a

cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.

Nerespectarea acestor

exigențe poate conduce la exercitarea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ..

Înalta Curte constată

că instanța de recurs a respectat principiul disponibilității procesuale, în raport

de petitul cererii introductive de instanță.

Din interpretarea logico-juridică

a textului de lege sus citat, pe care revizuenta îl invocă în motivarea cererii

de revizuire, ar fi trebuit să ne aflăm în ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut de recurent.

Astfel fiind, nu se poate

susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., acest

caz de revizuire nefiind fondat.

Înalta Curte constată

că și celelalte motive invocate în cererea de revizuire țin de fondul cauzei.

Or, motivele revizuirii

sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ..

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A.M.,

împotriva deciziei nr. 4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curțide Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie

2011.