ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1353/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, revizuenta G.E. a solicitat în contradictoriu cu intimata Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, revizuirea Sentinței nr. 200 din 09

martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Cererea a fost

întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., susținându-se că

prin contestația formulată s-au pus în discuție aspecte ce țin de termenul

rezonabil de soluționare a acesteia, aspecte ce nu au fost analizate de Curtea

de Apel Pitești, fiind verificată decizia a cărei cenzură se solicită prin

prisma unei proceduri prealabile la care aceasta nu trimite.

S-a mai arătat că

problema despăgubirilor la care revizuenta este îndreptățită rămâne

nesoluționată, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă România la

măsuri urgente și adecvate soluționării problemei proprietăților chiar și în

lipsa unei legislații interne corespunzătoare.

Prin Sentința nr. 259

din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată

de revizuenta G.E., reținând în esență că, prin acțiunea a cărei soluționare a

făcut obiectul hotărârii a cărei retractare se solicită, reclamanta-revizuentă

solicitase obligarea intimatei la stabilirea în concret a creanței recunoscute

în patrimoniul său, prin determinarea modalității de plată.

Acțiunea a fost

respinsă reținându-se, pe de o parte, inadmisibilitatea ei pentru lipsa

procedurii prealabile, iar pe de altă parte, pentru că se pretinde stabilirea

unei modalități de plată, obligație ce revenea A.N.R.P., autoritate nechemată

în judecată.

Curtea a constatat că

în prezenta cale de atac nu se precizează, raportat la temeiul de drept

invocat, respectiv art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care este capătul

de cerere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat sau pretențiile neformulate,

dar asupra cărora s-a statuat.

Așadar, Curtea a

apreciat că punerea în discuție a excepției de inadmisibilitate este o

obligație a instanței în condițiile art. 137 C. proc. civ., care impun

verificarea eventualelor excepții și a căror incidență în cauză poate face

inutilă cercetarea fondului, cu condiția respectării dreptului la apărare prin

punerea lor în discuție. Soluționarea unei pricini în temeiul unei astfel de

excepții neputând constitui o pronunțare plus petita, așa cum nici omisiunea de

a se pronunța asupra argumentelor invocate în susținerea fondului (care a devenit

inutil a fi cercetat) nu constituie o soluționarea minus petita.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen motivat reclamanta G.E. pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Se arată că în mod

nelegal instanța de fond a respinsă cererea de revizuire a Sentinței civile nr.

200/F-CONT din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești revizuenta

apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., în sensul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unei cereri,

stabilirea unui termen de executare a unor hotărâri judecătorești pronunțate în

perioada 2005 - 2007.

Se arată că instanța

de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor

Omului în lipsa unei reglementări exprese în legislația națională.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat

pentru următoarele considerente.

În cauză sentința

recurată este legală și temeinică, soluția de respingere a cererii de revizuire

fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În cauză în mod

corect, prin sentința atacată s-a stabilit că nu sunt aplicabile dispozițiilor

art. 322 pct. 2 C. proc. civ. omisiunea de pronunțare asupra unui capăt de

acțiune, deoarece prin Sentința civilă nr. 200/F-CONT din 9 martie 2011,

irevocabilă conform Deciziei nr. 5924 din 8 decembrie 2011, acțiunea

recurentei-revizuente a fost respinsă irevocabil ca inadmisibilă pentru lipsa

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

neputându-se reține situația de „minus petita” invocată de recurentă.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului acestea nu

devin aplicabile, deoarece prin cererea de revizuire se critică o soluție

irevocabilă prin care acțiunea recurentei a fost soluționată pe excepția

inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.E. împotriva Sentinței nr. 259 din 27 aprilie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - AS