ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1353/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, revizuenta G.E. a solicitat în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, revizuirea Sentinței nr. 200 din 09 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Cererea a fost întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., susținându-se că prin contestația formulată s-au pus în discuție aspecte ce țin de termenul rezonabil de soluționare a acesteia, aspecte ce nu au fost analizate de Curtea de Apel Pitești, fiind verificată decizia a cărei cenzură se solicită prin prisma unei proceduri prealabile la care aceasta nu trimite.

S-a mai arătat că problema despăgubirilor la care revizuenta este îndreptățită rămâne nesoluționată, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă România la măsuri urgente și adecvate soluționării problemei proprietăților chiar și în lipsa unei legislații interne corespunzătoare. Prin Sentința nr. 259 din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta G.E., reținând în esență că, prin acțiunea a cărei soluționare a făcut obiectul hotărârii a cărei retractare se solicită, reclamanta-revizuentă solicitase obligarea intimatei la stabilirea în concret a creanței recunoscute în patrimoniul său, prin determinarea modalității de plată.

Acțiunea a fost respinsă reținându-se, pe de o parte, inadmisibilitatea ei pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe de altă parte, pentru că se pretinde stabilirea unei modalități de plată, obligație ce revenea A.N.R.P., autoritate nechemată în judecată. Curtea a constatat că în prezenta cale de atac nu se precizează, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care este capătul de cerere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat sau pretențiile neformulate, dar asupra cărora s-a statuat. Așadar, Curtea a apreciat că punerea în discuție a excepției de inadmisibilitate este o obligație a instanței în condițiile art. 137 C. proc. civ., care impun verificarea eventualelor excepții și a căror incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului, cu condiția respectării dreptului la apărare prin punerea lor în discuție.

Soluționarea unei pricini în temeiul unei astfel de excepții neputând constitui o pronunțare plus petita, așa cum nici omisiunea de a se pronunța asupra argumentelor invocate în susținerea fondului (care a devenit inutil a fi cercetat) nu constituie o soluționarea minus petita. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen motivat reclamanta G.E. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Se arată că în mod nelegal instanța de fond a respinsă cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 200/F-CONT din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești revizuenta apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., în sensul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unei cereri, stabilirea unui termen de executare a unor hotărâri judecătorești pronunțate în perioada 2005 - 2007. Se arată că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei reglementări exprese în legislația națională. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. În cauză sentința recurată este legală și temeinică, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. În cauză în mod corect, prin sentința atacată s-a stabilit că nu sunt aplicabile dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. omisiunea de pronunțare asupra unui capăt de acțiune, deoarece prin Sentința civilă nr. 200/F-CONT din 9 martie 2011, irevocabilă conform Deciziei nr. 5924 din 8 decembrie 2011, acțiunea recurentei-revizuente a fost respinsă irevocabil ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. neputându-se reține situația de „minus petita” invocată de recurentă. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului acestea nu devin aplicabile, deoarece prin cererea de revizuire se critică o soluție irevocabilă prin care acțiunea recurentei a fost soluționată pe excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. împotriva Sentinței nr. 259 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - AS