ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2706/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 388 din 03 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 7 alin. (1) din aceeași lege, coroborat cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul K.L.V. la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 254 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

(dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen. În baza art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus restituirea către martorul F.O. a sumei de 7.000 RON. S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în data de 24 iunie 2010 prin ordonanțele D.N.A. - Serviciul Teritorial București în vederea restituirii către martor a sumei sus-menționate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La sediul SC D.S.

SRL București a fost trimisă invitația emisă de către K.L.V. și G.F., comisari în cadrul Gărzii Financiare - Secția București. Conform actului, în data de 13 mai 2010, era necesară deplasarea reprezentantului firmei la sediul Gărzii Financiare - Secția București cu diferite documente ale societății. Pe invitație erau înscrise două numere de telefon mobil. Nefiind posibilă deplasarea în acea zi cu documentele solicitate și în urma consultării telefonice cu unul dintre comisari, s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc la 17 mai 2010, dată la care F.O., administratorul SC D.S. SRL București, s-a deplasat la sediul Gărzii Financiare - Secția București, fiind însoțit de C.D., contabila firmei. După consultarea documentelor puse la dispoziție, K.L.V.

și G.F. și-au exprimat dorința de a verifica și alte acte, astfel că au decis să continue controlul a doua zi la sediul societății comerciale. În data de 18 mai 2010, în jurul orei 13.00, K.L.V. și G.F. s-au prezentat la sediul firmei și au procedat la verificarea unor documente financiar-contabile, în prezența administratorului F.O., contabilei C.D. și a directorului economic M.A. La diferite intervale de timp a fost de față și angajata firmei Ș.C.V. pentru a prezenta documente solicitate de către organele de control. În timpul verificărilor efectuate, K.L.V. și G.F. au făcut aprecieri laudative la adresa clădirii ce reprezenta sediul firmei. Cei doi au precizat că au constatat anumite nereguli în actele contabile și i-au întrebat, în mod repetat, pe cei prezenți, „nu-i așa că nimeni nu e perfect”, subliniind în acest fel imposibilitatea de a nu găsi vreo încălcare a dispozițiilor legale cu ocazia controlului.

După o perioadă de timp, comisarii Gărzii Financiare au afirmat că nu mai era necesară prezența contabilei și a directorului economic, cei doi rămânând în încăpere cu administratorul societății comerciale. Inculpații K.L.V. și G.F. i-au spus denunțătorului F.O. că pentru neregulile constatate riscă două amenzi între 10.000 și 25.000 RON, respectiv între 5.000 și 10.000 RON. La cererea comisarilor, administratorul societății a întocmit o notă explicativă. F.O. a încercat să-i convingă pe cei doi comisari să aplice firmei o amendă de 4.000 RON, pentru a o achita pe loc, însă aceștia nu au fost de acord, solicitându-i 10.000 RON. G.F. a afirmat, în prezența colegului său K.L.V., că se simte jignit de oferta pe care i-a făcut-o denunțătorul, motivând prin felul în care arată sediul firmei și făcând referire la activitatea bună a societății.

La insistențele denunțătorului, care susținea în continuare că suma este prea mare, G.F. i-a spus să fie mulțumit că amenda nu e mai mare și să nu fie supărat. Neavând asupra lui decât 4.000 RON, denunțătorul a părăsit clădirea, i-a transmis soției sale, F.I., un mesaj SMS cu textul „10000 amenda”, iar apoi s-a deplasat la Banca R.D. cu autovehiculul proprietatea societății comerciale, iar la ora 15.43.40 a retras 6.000 RON, timp în care cei doi comisari l-au așteptat la sediul societății. F.O. a revenit la firmă, iar după ce a introdus suma de 10.000 RON într-un plic, l-a remis lui G.F., în prezența lui K.L.V. Denunțătorul a constatat că procesul-verbal era deja scris de către comisarii Gărzii Financiare și că aceștia au dat amendă firmei 3.000 RON, motiv pentru care a insistat să fie redusă diferența de 7.000 RON mită, apreciind că era prea mare.

G.F. a refuzat, afirmând că vor efectua controale zilnice, repetate și că vor aplica amenzi mult mai mari, întrebându-l pe denunțător: vreți să venim și mâine și poimâine și toată săptămâna viitoare, ceea ce l-a determinat pe F.O. să nu mai insiste în reducerea cuantumului sumei de bani reprezentând mita. După remiterea plicului cu suma de 10.000 RON (3.000 RON reprezentând amenda aplicată și 7.000 RON mita pretinsă), G.F. i-a dat denunțătorului nota explicativă, pe care acesta din urmă a scris-o la cererea organelor de control și i-a spus că o poate rupe din moment ce s-au înțeles. După distrugerea actului, comisarul i-a cerut hârtia ruptă, afirmând că va arunca el resturile. În cuprinsul procesului-verbal din data de 18 mai 2010, SC D.S.

SRL a fost sancționată cu 3.000 RON amendă conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 82/1991, susținându-se că societatea nu a respectat reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative, respectiv pentru neîntocmirea notei de recepție și constatarea de diferențe pentru factura din 13 mai 2010. Din conținutul chitanței din data de 18 mai 2010, rezultă că SC D.S. SRL a achitat amenda în cuantum de 3.000 RON. Pentru a retine aceasta situație de fapt s-au avut în vedere declarațiile martorului denunțător F.O., administrator al SC D.S. SRL, ale cărui susțineri sunt confirmate de declarațiile martorilor M.A.

- director economic al SC D.S. SRL, C.D. - asociat unic și administrator al SC D.C. SRL, S.C.V. - economist la SC D.S. SRL, F.I. - director resurse umane la SC D.S. SRL, precum și înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală (date și documente solicitate și obținute de la Garda Financiară - Secția București, proces-verbal de C.F.L., acte obținute de la Banca R.D. și celelalte probe administrate în cauză (înregistrările video efectuate cu camerele de supraveghere ale firmei SC D.S. SRL în data de 18 mai 2010, de la sosirea comisarilor Gărzii Financiare - Secția București și până la plecarea lor de la sediul societății, mesajul text de tip SMS stocat în memoria telefonului aparținând martorei F.I., soția martorului denunțător, mesaj transmis de către soțul ei, F.O., la data de 18 mai 2010, după ce a aflat cuantumul sumei pe care trebuie să o achite celor 2 inculpați.

Chiar dacă inculpații au refuzat, în prezența apărătorilor aleși, să dea declarații pe parcursul urmăririi penale, ei au înțeles ca în fața instanței de judecată să recunoască săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând ca judecata să aibă loc în baza acestora. Reținând ca atare existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați și apreciind ca fiind pe deplin dovedită vinovăția acestora, instanța a constatat că faptele inculpaților K.L.V. și G.F., comisari în cadrul Gărzii Financiare - Secția București, cu atribuții de control, care, în data de 18 mai 2010, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au pretins și au primit de la denunțătorul F.O., reprezentantul SC D.S.

SRL, suma de 7.000 RON, în scopul de a nu efectua alte activități de verificare și control a evidenței contabile și de a nu lua măsurile legale în raport cu alte încălcări ale dispozițiilor legale constatate cu ocazia verificărilor, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare. A constatat astfel instanța ca fiind realizată condiția agravantă a săvârșirii infracțiunii de luare de mită, cei 2 inculpați, astfel cum a rezultat și din documentele emise de Garda Financiară - Secția București, din fișa postului acestora ca de altfel și din actele normative ce reglementează activitatea Gărzii Financiare (H.G.

nr. 1324/2009 și Ordinul nr. 1468/2010 al A.N.A.F. pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare), având atribuții de control. De asemenea, a constatat că aceștia, în exercitarea respectivelor atribuții de control, au pretins bani pentru a nu îndeplini un act legal legat de exercitarea atribuțiilor de control, și anume pentru a nu lua măsuri legale în raport cu neregulile constatate în timpul verificării evidenței contabile a firmei și, pe de altă parte, pentru a nu mai efectua alte activități de verificări și control a evidenței financiar-contabile.

Privitor la calitatea celor 2 inculpați instanța a avut în vedere ca în literatura juridică s-a arătat că prin funcționar cu atribuții de control se înțelege acel funcționar care are printre atribuțiile sale și pe acelea de a efectua acte de control, de verificare, prevăzute de lege sau stabilite în contractul de angajare, stabilindu-se totodată ca au aceasta calitate și organele Gărzii Financiare. De asemenea, pentru a reține în sarcina inculpaților și disp. alin. (2) al art. 254 C. pen. instanța a avut în vedere că inculpații au săvârșit fapta în exercitarea atribuțiilor de control, realizându-se astfel toate cerințele săvârșirii infracțiunii de luare de mită de către un subiect activ circumstanțiat.

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că dovada intenției directe, calificată se deduce din însăși materialitatea faptei, fiind de remarcat ca inculpații G.F. și K.L.V., procedând la verificarea documentelor financiar-contabile ale societății comerciale și constatând încălcări ale legii, au subliniat faptul că pot aplica firmei amenzi foarte mari, să efectueze controale repetate, pentru ca apoi să ofere reprezentantului firmei alternativa mitei pentru a nu lua acele măsuri. Prima instanță a admis cererea inculpaților de a li se aplica procedura specială prev. de art. 320 1 C. proc. pen.

constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv aceea că manifestarea de voință a inculpaților, ce cuprinde ambele acte de dispoziție - atât aceea de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare, cât și aceea că solicitarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală să se producă la începerea cercetării judecătorești. Individualizarea pedepselor aplicate s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

și inculpații K.L.V. și G.F. Parchetul a criticat soluția pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, susținând că acestea sunt prea blânde în raport cu fapta comisă și calitatea pe care o aveau inculpații de comisari ai Gărzii Financiare. Inculpații K.L.V. și G.F. au criticat soluția pentru netemeinice, susținând că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de poziția lor sinceră, de recunoaștere totală, de conștientizare a gravității faptelor. Au solicitat inculpații reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele lor personale, mai ales că nu mai au nicio legătură cu serviciul. Prin decizia penală nr. 315 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

și inculpații K.L.V. și G.F. împotriva sentinței penale nr. 388 din 03 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 31287/3/2010. S-a constatat că inculpatul K.L.V. este arestat în altă cauză. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situația de fapt, vinovăția inculpaților, faptele fiind corect încadrate, iar pedepsele just individualizate. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații K.L.V. și G.F., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților, respectiv reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen.

sau art. 86 1 C. pen. (inculpatul K.L.V.). Reprezentantul Parchetului, cât și inculpații invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de Parchet și de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare) și la art. 7 alin. (1) din aceeași lege, coroborat cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că faptele inculpaților K.L.V.

și G.F., comisari în cadrul Gărzii Financiare București, cu atribuții de control care, la data de 18 mai 2010, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au pretins și primit de la denunțătorul F.O., reprezentantul SC D.S. SRL suma de 7.000 RON, în scopul de a nu efectua alte activități de verificare și control a evidenței contabile și de a nu lua măsurile legale în raport cu alte încălcări ale dispozițiilor legale constatate cu ocazia verificărilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În procesul de individualizare a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor cuprinse între 13 și 15 ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpații folosindu-se de calitatea pe care o aveau. De asemenea, față de împrejurarea că inculpații au solicitat a fi judecați în raport de disp. art. 320 1 C. proc. pen., limitele pedepselor au fost reduse cu o treime conform alin. (7), rezultând în final câte o pedeapsă de 2 ani închisoare. Conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor, relevată de actele în circumstanțiere depuse la dosar, a fost avută în vedere de instanța de fond care a orientat pedepsele la limita minimă, nefiind justificată, în raport de gravitatea concretă a faptelor, o diminuare a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că a aplica pedepse într-un cuantum și mai mic decât cel stabilit de instanța de fond ar echivala cu ineficiența actului de justiție în condițiile în care faptele săvârșite de inculpați prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat. Nici poziția sinceră a inculpaților și datele personale ale acestora (inculpatul G.F. are 52 de ani, este căsătorit, are un copil, nu are antecedente penale, inculpatul K.L.V. are 35 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, ambii inculpați prezentând aspecte favorabile pe plan profesional, cât și în familie și societate) nu pot determina reindividualizarea pedepselor atâta timp cât această atitudine a inculpaților reprezintă doar o asumare a consecințelor faptelor comise și nu poate determina, în mod singular, aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Și modalitatea de executare a pedepselor a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al acestora, reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate. Gravitatea faptelor, ca și modalitatea de comitere a acestora sunt împrejurări ce impun concluzia că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect dozate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, corespunzând exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen. Prin urmare, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Din aceleași motive, recursul declarat de Parchet este neîntemeiat, nefiind justificată solicitarea de majorare a pedepselor. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet și de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații K.L.V. și G.F. împotriva deciziei penale nr. 315 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul G.F. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat K.L.V. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumei de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat G.F., la plata sumei de 300 RON cu același titlu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 7 septembrie 2012.