ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2706/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2706/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

388 din 03 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

temeiul disp. art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

cu modificările și completările ulterioare, și la art. 7 alin. (1) din aceeași lege,

coroborat cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

K.L.V. la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. coroborat cu art. 254 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpaților

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție de natura

aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

În baza art. 255

alin. (5) C. pen., s-a dispus restituirea către martorul F.O. a sumei de 7.000

RON.

S-au menținut măsurile

asigurătorii dispuse în data de 24 iunie 2010 prin ordonanțele D.N.A. - Serviciul

Teritorial București în vederea restituirii către martor a sumei sus-menționate.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 4.000 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La sediul SC D.S. SRL

București a fost trimisă invitația emisă de către K.L.V. și G.F., comisari în cadrul

Gărzii Financiare - Secția București.

Conform actului, în data

de 13 mai 2010, era necesară deplasarea reprezentantului firmei la sediul Gărzii

Financiare - Secția București cu diferite documente ale societății.

Pe invitație erau înscrise

două numere de telefon mobil.

Nefiind posibilă deplasarea

în acea zi cu documentele solicitate și în urma consultării telefonice cu unul dintre

comisari, s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc la 17 mai 2010, dată la care F.O.,

administratorul SC D.S. SRL București, s-a deplasat la sediul Gărzii Financiare

- Secția București, fiind însoțit de C.D., contabila firmei.

După consultarea documentelor

puse la dispoziție, K.L.V. și G.F. și-au exprimat dorința de a verifica și alte

acte, astfel că au decis să continue controlul a doua zi la sediul societății comerciale.

În data de 18 mai 2010,

în jurul orei 13.00, K.L.V. și G.F. s-au prezentat la sediul firmei și au procedat

la verificarea unor documente financiar-contabile, în prezența administratorului

F.O., contabilei C.D. și a directorului economic M.A. La diferite intervale de timp

a fost de față și angajata firmei Ș.C.V. pentru a prezenta documente solicitate

de către organele de control.

În timpul verificărilor

efectuate, K.L.V. și G.F. au făcut aprecieri laudative la adresa clădirii ce reprezenta

sediul firmei.

Cei doi au precizat că

au constatat anumite nereguli în actele contabile și i-au întrebat, în mod repetat,

pe cei prezenți, „nu-i așa că nimeni nu e perfect”, subliniind în acest fel imposibilitatea

de a nu găsi vreo încălcare a dispozițiilor legale cu ocazia controlului.

După o perioadă de timp,

comisarii Gărzii Financiare au afirmat că nu mai era necesară prezența contabilei

și a directorului economic, cei doi rămânând în încăpere cu administratorul societății

comerciale.

Inculpații K.L.V. și G.F.

i-au spus denunțătorului F.O. că pentru neregulile constatate riscă două amenzi

între 10.000 și 25.000 RON, respectiv între 5.000 și 10.000 RON.

La cererea comisarilor,

administratorul societății a întocmit o notă explicativă.

F.O. a încercat să-i convingă

pe cei doi comisari să aplice firmei o amendă de 4.000 RON, pentru a o achita pe

loc, însă aceștia nu au fost de acord, solicitându-i 10.000 RON. G.F. a afirmat,

în prezența colegului său K.L.V., că se simte jignit de oferta pe care i-a făcut-o

denunțătorul, motivând prin felul în care arată sediul firmei și făcând referire

la activitatea bună a societății.

La insistențele denunțătorului,

care susținea în continuare că suma este prea mare, G.F. i-a spus să fie mulțumit

că amenda nu e mai mare și să nu fie supărat.

Neavând asupra lui decât

4.000 RON, denunțătorul a părăsit clădirea, i-a transmis soției sale, F.I., un mesaj

SMS cu textul „10000 amenda”, iar apoi s-a deplasat la Banca R.D. cu autovehiculul

proprietatea societății comerciale, iar la ora 15.43.40 a retras 6.000 RON, timp

în care cei doi comisari l-au așteptat la sediul societății.

F.O. a revenit la firmă,

iar după ce a introdus suma de 10.000 RON într-un plic, l-a remis lui G.F., în prezența

lui K.L.V.

Denunțătorul a constatat

că procesul-verbal era deja scris de către comisarii Gărzii Financiare și că aceștia

au dat amendă firmei 3.000 RON, motiv pentru care a insistat să fie redusă diferența

de 7.000 RON mită, apreciind că era prea mare.

G.F. a refuzat, afirmând

că vor efectua controale zilnice, repetate și că vor aplica amenzi mult mai mari,

întrebându-l pe denunțător: vreți să venim și mâine și poimâine și toată săptămâna

viitoare, ceea ce l-a determinat pe F.O. să nu mai insiste în reducerea cuantumului

sumei de bani reprezentând mita.

După remiterea plicului

cu suma de 10.000 RON (3.000 RON reprezentând amenda aplicată și 7.000 RON mita

pretinsă), G.F. i-a dat denunțătorului nota explicativă, pe care acesta din urmă

a scris-o la cererea organelor de control și i-a spus că o poate rupe din moment

ce s-au înțeles. După distrugerea actului, comisarul i-a cerut hârtia ruptă, afirmând

că va arunca el resturile.

În cuprinsul procesului-verbal

din data de 18 mai 2010, SC D.S. SRL a fost sancționată cu 3.000 RON amendă conform

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, pentru încălcarea prevederilor art. 41

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 82/1991, susținându-se că societatea nu a respectat

reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și

utilizarea documentelor justificative, respectiv pentru neîntocmirea notei de recepție

și constatarea de diferențe pentru factura din 13 mai 2010.

Din conținutul chitanței

din data de 18 mai 2010, rezultă că SC D.S. SRL a achitat amenda în cuantum de 3.000

RON.

Pentru a retine aceasta

situație de fapt s-au avut în vedere declarațiile martorului denunțător F.O., administrator

al SC D.S. SRL, ale cărui susțineri sunt confirmate de declarațiile martorilor M.A.

- director economic al SC D.S. SRL, C.D. - asociat unic și administrator al SC

D.C. SRL, S.C.V. - economist la SC D.S. SRL, F.I. - director resurse umane la SC

D.S. SRL, precum și înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală (date

și documente solicitate și obținute de la Garda Financiară - Secția București,

proces-verbal de C.F.L., acte obținute de la Banca R.D. și celelalte probe administrate

în cauză (înregistrările video efectuate cu camerele de supraveghere ale firmei

SC D.S. SRL în data de 18 mai 2010, de la sosirea comisarilor Gărzii Financiare

- Secția București și până la plecarea lor de la sediul societății, mesajul text

de tip SMS stocat în memoria telefonului aparținând martorei F.I., soția martorului

denunțător, mesaj transmis de către soțul ei, F.O., la data de 18 mai 2010, după

ce a aflat cuantumul sumei pe care trebuie să o achite celor 2 inculpați.

Chiar dacă inculpații

au refuzat, în prezența apărătorilor aleși, să dea declarații pe parcursul urmăririi

penale, ei au înțeles ca în fața instanței de judecată să recunoască săvârșirea

faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și să-și însușească probele

administrate în faza de urmărire penală, solicitând ca judecata să aibă loc în baza

acestora.

Reținând ca atare existența

faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați și

apreciind ca fiind pe deplin dovedită vinovăția acestora, instanța a constatat că

faptele inculpaților K.L.V. și G.F., comisari în cadrul Gărzii Financiare - Secția

București, cu atribuții de control, care, în data de 18 mai 2010, în timp ce se

aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au pretins și au primit de la denunțătorul

F.O., reprezentantul SC D.S. SRL, suma de 7.000 RON, în scopul de a nu efectua alte

activități de verificare și control a evidenței contabile și de a nu lua măsurile

legale în raport cu alte încălcări ale dispozițiilor legale constatate cu ocazia

verificărilor, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările

și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

A constatat astfel instanța

ca fiind realizată condiția agravantă a săvârșirii infracțiunii de luare de mită,

cei 2 inculpați, astfel cum a rezultat și din documentele emise de Garda Financiară

- Secția București, din fișa postului acestora ca de altfel și din actele normative

ce reglementează activitatea Gărzii Financiare (H.G. nr. 1324/2009 și Ordinul

nr. 1468/2010 al A.N.A.F. pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare

a Gărzii Financiare), având atribuții de control. De asemenea, a constatat că aceștia,

în exercitarea respectivelor atribuții de control, au pretins bani pentru a nu îndeplini

un act legal legat de exercitarea atribuțiilor de control, și anume pentru a nu

lua măsuri legale în raport cu neregulile constatate în timpul verificării evidenței

contabile a firmei și, pe de altă parte, pentru a nu mai efectua alte activități

de verificări și control a evidenței financiar-contabile.

Privitor la calitatea

celor 2 inculpați instanța a avut în vedere ca în literatura juridică s-a arătat

că prin funcționar cu atribuții de control se înțelege acel funcționar care are

printre atribuțiile sale și pe acelea de a efectua acte de control, de verificare,

prevăzute de lege sau stabilite în contractul de angajare, stabilindu-se totodată

ca au aceasta calitate și organele Gărzii Financiare. De asemenea, pentru a reține

în sarcina inculpaților și disp. alin. (2) al art. 254 C. pen. instanța a avut în

vedere că inculpații au săvârșit fapta în exercitarea atribuțiilor de control, realizându-se

astfel toate cerințele săvârșirii infracțiunii de luare de mită de către un subiect

activ circumstanțiat.

Sub aspectul laturii subiective

instanța a reținut că dovada intenției directe, calificată se deduce din însăși

materialitatea faptei, fiind de remarcat ca inculpații G.F. și K.L.V., procedând

la verificarea documentelor financiar-contabile ale societății comerciale și constatând

încălcări ale legii, au subliniat faptul că pot aplica firmei amenzi foarte mari,

să efectueze controale repetate, pentru ca apoi să ofere reprezentantului firmei

alternativa mitei pentru a nu lua acele măsuri.

Prima instanță a admis

cererea inculpaților de a li se aplica procedura specială prev. de art. 320

1

C. proc. pen. constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv

aceea că manifestarea de voință a inculpaților, ce cuprinde ambele acte de dispoziție

- atât aceea de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare, cât și aceea

că solicitarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

să se producă la începerea cercetării judecătorești.

Individualizarea pedepselor

aplicate s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se

că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul

fixat și în condiții privative de libertate.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

și inculpații K.L.V. și G.F.

Parchetul a criticat soluția

pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, susținând

că acestea sunt prea blânde în raport cu fapta comisă și calitatea pe care o aveau

inculpații de comisari ai Gărzii Financiare.

Inculpații K.L.V. și G.F.

au criticat soluția pentru netemeinice, susținând că pedepsele aplicate sunt prea

aspre în raport de poziția lor sinceră, de recunoaștere totală, de conștientizare

a gravității faptelor.

Au solicitat inculpații

reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele lor personale, mai ales

că nu mai au nicio legătură cu serviciul.

Prin decizia penală

nr. 315 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. și inculpații

K.L.V. și G.F. împotriva

sentinței penale nr. 388 din 03 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în Dosarul nr. 31287/3/2010.

S-a constatat

că inculpatul K.L.V. este arestat în altă cauză.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză a fost stabilită

corect situația de fapt, vinovăția inculpaților, faptele fiind corect încadrate,

iar pedepsele just individualizate.

Împotriva

acestei decizii, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații K.L.V. și G.F., solicitând

majorarea pedepselor aplicate inculpaților, respectiv reducerea pedepselor și aplicarea

art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen. (inculpatul K.L.V.).

Reprezentantul

Parchetului, cât și inculpații invocă cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile

declarate de Parchet și de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare

situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză

sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul

comiterii infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare) și la

art. 7 alin. (1) din aceeași lege, coroborat cu

art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

Astfel, rezultă din probele

administrate în cauză că faptele inculpaților

K.L.V. și

G.F., comisari în cadrul Gărzii Financiare București, cu atribuții de control care,

la data de 18 mai 2010, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

au pretins și primit de la denunțătorul F.O., reprezentantul SC D.S. SRL suma de

7.000 RON, în scopul de a nu efectua alte activități de verificare și control a

evidenței contabile și de a nu lua măsurile legale în raport cu alte încălcări ale

dispozițiilor legale constatate cu ocazia verificărilor, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și

7 din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte

apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât

sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În procesul

de individualizare a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat

al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor cuprinse între 13 și 15 ani,

modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpații folosindu-se

de calitatea pe care o aveau.

De asemenea,

față de împrejurarea că inculpații au solicitat a fi judecați în raport de disp.

art. 320

1

C. proc. pen., limitele pedepselor au fost reduse cu o treime conform alin. (7),

rezultând în final câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conduita bună a inculpaților

anterior săvârșirii faptelor, relevată de actele în circumstanțiere depuse la dosar,

a fost avută în vedere de instanța de fond care a orientat pedepsele la limita minimă,

nefiind justificată, în raport de gravitatea concretă a faptelor, o diminuare a

pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază

că a aplica pedepse într-un cuantum și mai mic decât cel stabilit de instanța de

fond ar echivala cu ineficiența actului de justiție în condițiile în care faptele

săvârșite de inculpați prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat.

Nici poziția sinceră a

inculpaților și datele personale ale acestora (inculpatul

G.F. are 52 de ani, este căsătorit, are un copil, nu are antecedente

penale, inculpatul K.L.V. are 35 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale,

ambii inculpați prezentând aspecte favorabile pe plan profesional, cât și în familie

și societate) nu pot determina reindividualizarea pedepselor atâta timp cât această

atitudine a inculpaților reprezintă doar o asumare a consecințelor faptelor comise

și nu poate determina, în mod singular, aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Și modalitatea de executare a pedepselor a fost corect stabilită, scopul educativ

și coercitiv al acestora, reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., putând fi

atins doar prin privare de libertate.

Gravitatea

faptelor, ca și modalitatea de comitere a acestora sunt împrejurări ce impun concluzia

că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect dozate atât sub aspectul cuantumului,

cât și al modalității de executare, corespunzând exigențelor prevăzute de art. 72

C. pen.

Prin urmare,

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Din aceleași

motive, recursul declarat de Parchet este neîntemeiat, nefiind justificată solicitarea

de majorare a pedepselor.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet

și de inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații K.L.V. și G.F. împotriva

deciziei penale nr. 315 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Constată că

inculpatul G.F. este arestat în altă cauză.

Obligă pe

recurentul inculpat K.L.V. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumei de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat

G.F., la plata sumei de 300 RON cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 7 septembrie 2012.