ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.06.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2283/2011

HOTĂRÂRE

07.06.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2283/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele: I. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința

penală nr. 822/F din 29 octombrie 2010 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

a condamnat pe inculpatul V.S.E la pedeapsa principală de:

- 4 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

c) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 71 C.

pen., în perioada executării într-un loc de deținere a pedepsei principale a

închisorii i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 19 din

Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătoarea S.I. a sumei de

2000 lei ce a reprezentat obiectul material al mitei, consemnată la D.G.F.P. cu chitanța nr. 4030038 din 4 februarie 2010 seria CH DGF.

În temeiul art. 350

raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu ocazia pronunțării sentinței s-a

dispus și arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.

A fost obligat

inculpatul – potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la plata sumei de 1.500

lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând rezolvarea

acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin.

(2) C. proc. pen. instanța a constatat că fapta imputată referitor la care a

fost dispusă trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V.S.E.

prin rechizitoriu nr. 3908/P/2009 din 26 februarie 2010 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul București [în data de 22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E.,

comisar I asistent în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția

Consumatorilor București – Ilfov cu ocazia unui control operativ în incinta

complexului Titan din municipiul București a pretins și primit de la martora –

denunțătoare S.I. vânzătoare la standul de mărfuri aparținând SC D.C. SRL suma

de 2000 lei pentru a nu sancționa contravențional neregulile constatate – vânzarea

unor produse de încălțăminte contrafăcute purtând sigle ale unor mărci

recunoscute internațional Nike, Adidas, Dolce & Gabbana fără a avea

certificate de conformitate - în conexiune cu incriminarea din art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind

infracțiunea de luare de mită săvârșită de către un funcționar public cu

atribuții de control] există ca atare, a fost săvârșită cu vinovăție și

realizează elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății prin actul

de sesizare ce a fost comisă în următoarele împrejurări:

Inculpatul V.S.E. a

îndeplinit funcția de comisar I asistent în cadrul Comisariatului Regional

pentru Protecția Consumatorilor București – Ilfov având ca atribuții principale

de serviciu conform fișei postului anexată la dosar și „aplicarea cu fermitate

a legislației privind protecția consumatorului conform procedurilor și

metodologiei elaborate de A.N.P.C., prin constatarea contravențiilor și aplicarea

amenzilor, sesizarea după caz a organelor de urmărire penală și luarea

măsurilor de eliminare a consecințelor deficiențelor”.

În dimineața zilei de

22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E. însoțit de colegul acestuia de serviciu

martorul A.P.S., comisar în cadrul A.N.P.C. s-au deplasat la magazinul Titan

pentru efectuarea unor controale operative, inculpatul fiind împuternicit

conform delegației nr. 846/2009 emisă de Comisariatul Regional pentru Protecția

Consumatorilor București-Ilfov să efectueze acțiuni de control și supraveghere

în domeniul protecției consumatorilor în perioada 1-31 decembrie 2009. Deplasându-se

la magazinul Titan, cei doi au controlat mai întâi un magazin de jucării, după

care au intrat în raionul aparținând SC D.C. SRL, având în obiectul de

activitate comercializarea de articole vestimentare, unde au observat mai multe

produse purtând sigle cunoscute (Nike, Adidas, Dolce & Gabbana) în legătură

cu care au avut suspiciunea că sunt contrafăcute. Martorul A.P.S. i-a cerut

vânzătoarei, S.I., declarațiile sau certificatele de conformitate ale

produselor respective (aspect confirmat în declarația martorei), aceasta a

răspuns că nu le are, dar că va lua legătura cu șefa ei, administratorul

magazinului, pentru a prezenta documentele respective, iar inculpatul i-a

solicitat Registrul Unic de Control. După această discuție, martorul A.P.S. i-a

spus vânzătoarei că va aplica o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei,

întrucât marfa era depozitată pe podea, inculpatul aducând la cunoștință vânzătoarei

și faptul că pentru toate neregulile constatate se poate aplica o amendă

contravențională în cuantum de 60.000 lei. Martorul A.P.S. a ieșit din raionul

respectiv, rămânând inculpatul V.S.E., care a împins-o pe martora S.I. într-un

colț al raionului, i-a luat calculatorul pe care a tastat „2000" și i-a

spus „cu banii ăștia, se rezolvă", punându-i în vedere, totodată, ca până

a doua zi, marfa pe care o considera contrafăcută să nu mai fie expusă la

vânzare.

Martora denunțătoare S.I.

a încercat să o contacteze de mai multe ori pe administratorul unității unde

lucra, martora O.M.C. însă aceasta nu se afla în cadrul complexului comercial,

ajungând după aproximativ o oră când fapta penală deja se consumase. Martora

sus-amintită a declarat la cercetarea judecătorească (fila 22 dosar), că

martora denunțătoare i-a spus că i-a fost solicitată suma de 2.000 lei de către

reprezentanții OPC pentru a înceta controlul, iar aceasta i-a comunicat

angajatei sale că nu are de unde să plătească acești bani.

Cunoscând faptul că nu

avea autorizație din partea titularului de marcă pentru a vinde bunurile expuse

în raion vânzătoarea S.E. a realizat că amenințarea cu amenda și închiderea

magazinului este una pertinentă și care putea fi pusă în mod obiectiv și

justificat în aplicare astfel încât a dat curs solicitării inculpatului, s-a

împrumutat de 2.000 lei de la martora G.M.S., sumă de bani ce a fost remisă inculpatului

V.S.E. Acesta a primit banii de la martoră, chiar în fața raionului

introducându-i în buzunarul pantalonilor.

Ulterior, inculpatul

împreună cu colegul său martorul P.S., pentru care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale prin rechizitoriu, au început să fumeze în incinta complexului

motiv pentru care organele de pază s-au alertat și au fost conduși la biroul

directorului complexului comercial în vederea sancționării acestora deoarece

aceștia au fumat în loc interzis. Martora S.I. aflat într-o vădită stare de

supărare și plângând a relatat imediat soțului ei martorul S.O., paznic în

cadrul complexului comercial faptul că a fost nevoită să se împrumute cu 2.000

lei pentru a-l mitui pe inculpat, pentru ca acesta să nu închidă magazinul, să

nu sechestreze bunurile și să nu aplice amendă contravențională considerabilă.

Martorul a anunțat imediat pe administratorul complexului comercial, numitul B.C.,

acesta anunțând la rândul său organele de poliție.

În timp ce

inspectorii OPC discutau în biroul administratorului complexului comercial cu

acesta din urmă despre faptul că au fost surprinși fumând într-un loc nepermis

au sosit și organele de poliție care au procedat la percheziția corporală a

celor doi inspectori. Astfel cum s-a consemnat în procesul verbal întocmit în

data de 22 decembrie 2009 (fila 8 d.u.p.), în buzunarul stânga aparținând

inculpatului V. a fost găsită suma de 2.000 lei iar în buzunarul de la geacă

suma de 300 lei. Asupra celuilalt inspector, martorul A.P.S. a fost găsită suma

de 50 EURO și 650 lei. Inculpatul V.S.E. a fost întrebat de către organele de

poliție cu privire la sumele găsite asupra sa declarând cu această ocazie că suma

de 300 lei îi aparține „iar suma de 2000 lei a primit-o în urmă cu câteva

minute de la vânzătoarea de la un raion din cadrul magazinului Titan, pentru a

nu-i întocmi acesteia un proces-verbal de contravenție” [proces verbal din data

de 22 decembrie 2009 încheiat de lucrători de poliție judiciară din cadrul

D.G.P.M.B. Poliție sector 3, Serviciul de Investigare a fraudelor în prezența

martorului asistent B.C., semnat fără obiecțiuni de către denunțătoare și cei

doi angajați din cadrul Compartimentului Regional pentru Protecția

Consumatorilor București – Ilfov fila 7 din dosar de urmărire penală].

În declarațiile ulterioare

ale inculpatului, date la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în

prezența apărătorului ales, acesta a revenit la recunoașterea inițială

susținând că: „nu i-a cerut vânzătoarei nici o sumă de bani (.) Am scos

portofelul și banii pe care îi aveam la mine, puțin peste 23 milioane. Nu am

declarat nimic polițiștilor atunci de unde ar fi provenit suma de 20 milioane.

La procuratură am dat declarație despre această sumă respectiv era pentru un

laptop. (.) Procesul-verbal întocmit de poliție l-am semnat dar arăt că nu știu

ce am semnat pentru că polițiștii m-au grăbit (.) cei 20 de milioane proveneau

de la tatăl meu, cadou pentru ziua mea de naștere ce urma să fie pe 27

decembrie (.) Am cerut registrul de control și am consemnat că suntem în

control. Am cerut actele de proveniență a mărfurilor expuse la vânzare iar

vânzătoarea a spus c ă trebuie să o sune pe șefa dânsei pentru că nu deține

nici-un act (.) Prin mențiunea de „consiliere” în cuprinsul Registrului Unic de

control semnificau faptul că i-am adus la cunoștință reprezentatului societății

că marfa era contrafăcută (.)” Audiat de procuror de caz și instanță, martorul V.C.D.,

tatăl inculpatului a confirmat susținerile acestuia în apărare relatând că „în

ziua de 21 decembrie 2009 am primit salariul inclusiv restanțele anterioare

aproximativ 50 milioane lei. A doua zi dimineață i-am oferit fiului meu 20 de milioane

și i-am comunicat că acesta este cadoul din partea mea și a soției. Știu că a

luat banii în mână și i-a numărat (.) Am plecat amândoi la serviciu cam în

același timp. Parcă era vorba de una sau două bancnote de 200 lei, 8 sau 10 de

50 lei și restul de 100 lei” . De precizat că numărul și valoarea bancnotelor

indicate de martor sunt cvasi identice cu datele de identificare în acest sens

consemnate în procesul-verbal de constatare. Susținerile și declarațiile

amintite ale inculpatului și martorului V.C.D. - față de care a fost disjunsă

cauza pentru efectuare de cercetări sub aspectul infracțiunii de mărturie

mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. – au fost înlăturate de procurorul de

caz și instanță ca nesincere și făcute procausa, pentru a înlătura răspunderea

penală a inculpatului, avându-se în vedere contrarietatea acestora cu toate

celelalte probe în acuzare administrate pe parcursul procesului penal [consemnările

din procesul-verbal de constatare în flagrant a faptei ilicite și recunoașterea

acesteia la momentul respectiv de către autor, denunțul și declarațiile

martorei S.I., declarațiile martorului asistent la percheziție corporală B.C.,

celelalte înscrisuri și mărturii convergente privind procurarea sumei de 20

milioane ce a constituit obiectul material al luării de mită de la martora G.M.

în scopul renunțării de către inculpat la îndeplinirea atribuțiilor legale de

serviciu de constatare și sancționare contravențională a neregulilor din

activitatea comercială desfășurată de denunțătoare]. În considerarea

argumentelor probatorii sus-menționate au fost înlăturate ca neîntemeiate

susținerile, cererea inculpatului în apărare privind inexistența faptei ilicite

și achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) și d) C.

proc. pen.

În drept, fapta

ilicită dedusă judecății, confirmată ulterior la cercetarea judecătorească

constând în aceea că la data de 22 decembrie 2009 inculpatul V.S.E., comisar I

asistent în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor

București – Ilfov cu ocazia unui control operativ în incinta complexului Titan

din municipiul București a pretins și primit de la martora – denunțătoare S.I.

vânzătoare la standul de mărfuri aparținând SC D.C. SRL suma de 2000 lei pentru

a nu sancționa contravențional neregulile constatate – vânzarea unor produse de

încălțăminte contrafăcute purtând sigle ale unor mărci recunoscute

internațional Nike, Adidas, Dolce & Gabbana fără a avea certificate de

conformitate, a fost apreciată de instanță a realiza, similar procurorului de

caz, elementele constitutive ale incriminării din art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. raportat la art.7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind infracțiunea de

luare de mită săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de control.

Reținând vinovăția

penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare

- orientat către minimul legal de 3 ani închisoare – cu executare în regim de

detenție în condițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen. avându-se în vedere în acest sens în conformitate cu dispozițiile art. 72

și următoarele C. pen. lipsa de antecedente penale și referințele pozitive

privind persoana și conduita anterioară profesională și în societate a

inculpatului date de martorii în circumstanțiere V.P.L. și V.C.D. dar și

atitudinea nesinceră ulterioară a acestuia pe parcursul urmăririi penale și

cercetări judecătorești precum și împrejurarea că acesta nu a fost suspendat

din funcție la momentul soluționării cauzei [constatări în baza căreia prin

sentință a fost dispusă alături de modalitatea de executare prin privare de

libertate și arestarea inculpatului potrivit art. 350 raportat la art. 148 lit.

f) C. proc. pen.]. Măsura procesuală amintită în baza căreia a fost emis

mandatul de arestare preventivă nr. 14/J din 29 octombrie 2010 al Tribunalului

București, secția I penală, a fost pusă efectiv în executare la data de 29

octombrie 2010 când inculpatul a fost încarcerat în Arestul secției 19 Poliție.

II. Împotriva măsurii

de arestare preventivă și a hotărârii de condamnare amintite a declarat în

termen legal recurs și, respectiv apel prin apărător ales la datele de 29

octombrie 2010 și respectiv 9 noiembrie 2010 inculpatul în cauză V.S.E.

După investirea sa cu

soluționarea căilor de atac amintite Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință din

18 noiembrie 2010, după audierea inculpatului și ascultarea concluziilor

apărătorului ales al acestuia și ale procurorului de ședință a revocat măsura

arestării preventive a inculpatului dispunând punerea sa de îndată în libertate

prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 300

raportat la art. 160

alin. (2) C. proc. pen.

În apelul declarat pe

fondul cauzei inculpatul a solicitat casarea sentinței iar în rejudecare, să se

dispună achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) sau d) C.

proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită referitor la care s-a dispus trimiterea în

judecată a acestuia întrucât referitor la suma de 2.000 lei găsită asupra

acestuia la percheziția corporală nu s-a dovedit în mod indubitabil cu probele

administrate în cauză că ar fi fost pretinsă în condițiile art. 254 alin. (2) C.

pen. afirmate de către denunțătoare. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei

prin aplicarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare

anterior reținute și stabilirea unei modalități de executare neprivative de

libertate în condițiile art. 81 ori art. 86

și următoarele C. pen. prin

reaprecierea în acest sens a dispozițiilor art. 72 și următoarele C. pen.

Prealabil

dezbaterilor, la cererea acestuia cu aplicarea dispozițiilor art. 323 alin. (4)

raportat la art. 6 paragraf 3 lit. c) din CEDO privind garantarea dreptului la

judecarea în mod echitabil a cauzei a fost reascultat inculpatul-apelant care a

făcut „precizări” la declarațiile anterioare, considerate relevante în

justificarea cererii de achitare pentru inexistența elementelor constitutive

ale infracțiunii imputate, după cum urmează: „în momentul când am fost la

societatea respectivă în control am găsit multe nereguli, marfă de contrabandă,

condiții în care am solicitat vânzătoarei respective actele de proveniență ale

mărfii și actele societății. Aceasta ne-a răspuns că o va suna pe șefa sa să vină

cu actele. între timp eu și celălalt inspector am început să întocmim formele

de control, respectiv am scris în registrul unic de control până la un anumit

punct. Noi am plecat la altă societate și între timp ne-am întors pentru a

verifica actele firmei. Când ne-am întors am observat că au venit și organele

de poliție care ne-au controlat deoarece s-a crezut că am fi inspectori falși.

Am intrat și am stat într-un birou cu lucrătorii de la poliție și ni s-a spus

că este doar o verificare și nu este nici un fel de problemă. Am dorit să sun

familia pentru a mi se trimite un avocat deoarece nu știam ce se întâmplă, eram

foarte speriat, dar nu ni s-a permis. Mi s-a pus în față un proces verbal

încheiat de către organele de poliție pe care eu am fost nevoit să-l semnez,

fiind speriat, deși nu am fost lăsat nici să-l citesc. Am fost dus la

procuratură și am avut posibilitatea să sun familia și mi-am așteptat avocatul.

Nu am luat nici un ban sub formă de mită, iar banii găsiți asupra mea era un

cadou de ziua mea de la părinți. Nu știu de ce celălalt inspector nu se află în

situația în care mă aflu eu. Mă consider nevinovat din toate punctele de

vedere. Nu este adevărat că aș fi scris pe calculator 2000 de lei. Am fost

nevoit să mă întorc la firma verificată de circa

2,3 ori pentru a controla dacă s-a întors

administratorul cu actele.

Colegul era în cealaltă unitate care era foarte apropiată, care era față în

față. Nu am aplicat nici o sancțiune la societate deoarece nu se putea atâta

timp cât nu aveam actele acesteia. Totdeauna la unitatea la care am lucrat am

avut caracterizări foarte bune”.

Curtea, a verificat

decizia atacată în raport cu motivele invocate pe baza materialului probator în

acuzare și apărare strâns/administrat pe parcursul întregului proces penal în

conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (2) și (3) raportat la art. 375 alin.

(2) C. proc. pen. constatând următoarele:

Condamnarea

inculpatului se pronunță - conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. – dacă

instanța constată că fapta exista constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat.

Conform art. 254 alin.

(1) C. pen. infracțiunea de mită subzistă prin fapta funcționarului public care

direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se

cuvin în scopul de a nu îndeplini un act privitor la atribuțiile de serviciu

[în alin. (2) al textului de lege amintit fiind incriminată forma agravată a

luării de mită dacă „fapta a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de

control”].

În speță constatarea

că inculpatul V.S.E. în calitate de comisar I asistent în cadrul ANPC, în

exercitarea atribuțiilor de control operativ la standurile de încălțăminte de

SC „D.C.” SRL din complexul Titan a pretins și primit de la vânzătoare suma de

2000 lei pentru a nu aplica o sancțiune contra contravențională justificată de

expunerea spre vânzare de mărfuri purtând însemne ale unor mărci de notorietate

internațională Nike, Adidas, Dolce & Gabbana) fără a avea declarații sau

certificate de conformitate ale produselor respective contrar prevederilor

Legii nr. 84/1998 privind dreptul la marcă – faptă ce realizează elementele

constitutive ale infracțiunii calificate de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen. – este dovedită cu certitudine contrar susținerilor

inculpatului cu probele strânse, administrate pe parcursul procesului penal,

astfel cum acestea au fost indicate și analizate în expunerea sentinței atacate

respectiv: martora S.I. în declarațiile date a arătat că inculpatul V.S.E. i-a

tastat pe calculator suma de 2000 lei necesară pentru a nu mai încheia

procesul-verbal de contravenție și de a aplica sancțiune administrativă, imediat

după comiterea faptei, la sosirea organelor de poliție, inculpatul a fost

percheziționat și asupra sa a fost găsită suma de 2000 lei și în declarația dată

atunci a arătat că această sumă a primit-o de la vânzătoarea unui raion din

incinta magazinului Titan pentru a nu-i întocmi proces-verbal de contravenție,

declarațiile denunțătoarei S.I. sunt confirmate atât de procesul-verbal

încheiate de organele de poliție, cât și de declarațiile celorlalți martori și

se coroborează cu declarația inculpatului V.S.E. imediat după ce a fost

percheziționat; [context probator în care revenirea inculpatului asupra

declarației date inițial nu este credibilă și este întemeiată pe aspecte care

nu au putut fi dovedite, reprezentând simple afirmații ale acestuia].

Ca atare, soluția de

condamnare în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispusă de instanța de fond

este temeinică și legală, iar reformarea sentinței sub acest aspect prin

aplicarea în cauză a dispozițiilor contrare de achitare din art. 345 alin. (3)

raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. solicitată de inculpat este

nejustificată.

Referitor la

individualizarea pedepsei Curtea a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare ce

i-a fost aplicată inculpatului de către instanța de fond este prea mare în

raport de gravitatea faptei comise, de suma primită drept mită, dar și în

raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Este adevărat că

faptele de corupție reprezintă un fenomen care impune din partea societății o

ripostă fermă și măsuri adecvate pentru combatere, dar la individualizarea

pedepselor în cazul infracțiunilor de corupție, trebuie ținut seama totuși de

criteriile de individualizare așa cum sunt stabilite de art. 72 C. pen.

Curtea a apreciat că

reducerea pedepsei de la 4 ani la 2 ani închisoare prin reținerea

circumstanțelor atenuante potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. este suficientă pentru a-și atinge scopul ca mijloc de reeducare dar și ca

măsură de constrângere. Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere că

inculpatul nu are antecedente penale, a fost apreciat la locul de muncă și

chiar dacă în final nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în momentele

imediat după comiterea faptei a avut o atitudine tot sinceră.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia penală nr. 6/A din 13 ianuarie 2011, în baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în complet de divergență și opinie majoritară –

opinia minoritară fiind de menținere ca legală și temeinică a hotărârii atacate

– a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și rejudecând

prin reținere în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, s-a redus

pedeapsa principală stabilită pentru săvârșirea infracțiunii calificate de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Totodată a fost redusă și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi

de la 5 ani la 3 ani.

Au fost aplicate

dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsa

accesorie fiind menținută, celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

III. Împotriva

deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul V.S.E. invocându-se

cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 18, 12 și 14 C. proc.

pen. cu motivarea în principal că fapta imputată nu există, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită referitor la care s-a

dispus trimiterea în judecată a acestuia întrucât referitor la suma de 2.000

lei găsită asupra inculpatului la percheziția inculpatului nu s-a dovedit în

mod indubitabil cu probele administrate în cauză că ar fi fost pretinsă în

condițiile art. 254 alin. (2) C. pen. susținute de către denunțătoare,

impunându-se astfel achitarea sa în baza art. 385

pct. 2 lit. d)

rap. la art. 345 alin. (3) și art. 10 lit. a) sau d) C. pen. În subsidiar au

cerut reducerea pedepsei prin aplicarea unei eficiențe sporite circumstanțelor

atenuante judiciare anterior reținute și stabilirea unei modalități de

executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 ori art. 86

și următoarele C. pen. prin reaprecierea în acest sens a dispozițiilor art. 72

și următoarele C. pen.

Prealabil

dezbaterilor interpelat în acest sens de instanța de recurs în aplicarea

dispozițiilor art. 385

alin. (1) și (1)

C. proc. pen. inculpatul-recurent

a învederat că nu are de depus înscrisuri noi în susținerea motivelor invocate

a fost ascultat la instanțele de fond și apel și nu dorește să facă alte

declarații în recurs.

Înalta Curte

verificând decizia atacată în raport cu motivele de nelegalitate și

netemeinicie invocate de inculpatul-recurent pe baza materialului probator

strâns, administrat pe parcursul întregului proces-verbal în conformitate cu

dispozițiile art. 385

alin. (1) raportat la art. 345 alin. (2) C.

proc. pen. constată următoarele:

Condamnarea

inculpatului se pronunță - conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - dacă

instanța constată că fapta exista constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat.

De asemenea potrivit

art. 254 alin. (1) C. pen. infracțiunea de mită subzistă și prin fapta

funcționarului public c are direct sau indirect pretinde ori primește bani sau

alte foloase care nu i se cuvin în scopul de a nu îndeplini un act privitor la

atribuțiile de serviciu [în alin. (2) al textului de lege amintit fiind

incriminată forma agravată a luării de mită dacă „fapta a fost săvârșită de un