ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5189/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

introdusa la data de 14 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu, P.P. a

formulat contestație în anulare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 177

din 14 martie 2007 a Tribunalului Giurgiu.

Contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) și

319 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că hotărârea atacată este greșită,

deoarece a făcut o greșită aplicare a legii, iar expertiza dispusă în cauză nu

a avut în vedere vechile amplasamente.

Prin Decizia nr. 189 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Giurgu, secția

civilă, a respins contestația în anulare, constatând că instanța de recurs nu a

omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de casare sau modificare, iar decizia

pronunțată nu este rezultatul vreunei greșeli materiale.

Prin Decizia nr. 874 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins ca inadmisibil apelul declarat de

contestator.

Curtea de apel a reținut că nu se poate exercita calea

de atac a apelului împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o cale de

atac, fie ea ordinară sau extraordinară și cum hotărârea atacată prin

contestație în anulare a fost dată în recurs, este inadmisibil apelul declarat

împotriva deciziei prin care a fost soluționată contestația în anulare.

Irnpotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.

Recurentul a arătat că instanța de apel nu a analizat

motivele de apel.

Excepția inadmisibilității apelului nu este întemeiată,

deoarece hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de

atac ca și hotărârea atacată, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art.

282 C. proc. civ.

Recurentul a mai arătat că instanța nu a ținut cont de faptul

că apelul a fost formulat în baza art. 318 din C. proc. civ.

Recursul

declarat este perimat, pentru următoarele considerente:

La

termenul din 24 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

având în vedere că nici una dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii

și nu a solicitat judecata în lipsă.

La data de 6 iulie 2010, cauza a fost repusă pe rol,

din oficiu, în vederea perimării.

Față de această situație, Înalta Curte constată că potrivit

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act

de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a

cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 din C. proc. civ.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un

an de la data suspendării, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de

procedură în vederea judecării recursului și observând și faptul că nu a operat

nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata

perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de contestatorul P.G. împotriva Deciziei civile nr. 874

din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.