ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2413/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 aprilie 2014,

reclamantul R.C. a solicitat lămurirea

dispozitivului deciziei civile nr. 61/AS/11

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie,

intimați

fiind Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Primarul

Municipiului Pitești și Municipiul Pitești.

În motivarea cererii

petentul a arătat că prin

decizia civilă nr. 61/AS din 11 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, s

ecția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie,

a

admis apelurile formulate de pârâți, a modificat sentința civilă nr. 289 din 15

decembrie 2008, în sensul acordării de despăgubiri în condițiile legii

speciale, menținându-se în rest sentința apelată, reținându-se că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005.

În aceeași idee s-a

mai arătat că ulterior prin apariția Legii nr. 165/2013 prevederile art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate, fiind stabilită o nouă

modalitate de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

În acest context,

petentul solicită lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 61/A din 11

martie 2009 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie,

în

sensul de a indica că despăgubirile se vor acorda potrivit art. 41 alin. (1)

din Legea nr. 165/2013, urmând a se emite un titlu de despăgubire în cuantumul

stabilit de către expert și reținut de instanța de fond.

În drept petentul a

invocat dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Prin Încheierea din

30 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie,

s-a

respins cererea petentului fiind reținute următoarele considerente:

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori aceasta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul, sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Prin lămurirea

hotărârii se clarifică măsurile dispuse de instanță prin hotărâre, atunci când

dispozitivul nu este suficient de clar și poate genera dificultăți la momentul

punerii în executare.

În cauză însă,

dispozitivul hotărârii este clar exprimat în sensul că reclamantul va primi

despăgubiri în condițiile legii speciale.

De asemenea instanța

a reținut că această procedură poate fi folosită numai atunci când există

contradicții în cadrul dispozitivului, ceea ce petentul nu susține în cererea

de față. De altfel considerentele confirmă și susțin dispozitivul deciziei de

față.

Din această

perspectivă, instanța a reținut că cererea petentului nu se încadrează în

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., iar faptul că acesta nu

cunoaște procedura de urmat pentru acordarea despăgubirilor solicitate conform

legilor speciale de reparație, nu-i deschide calea procedurii prevăzută de

textul de lege mai sus citat.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul R.C., solicitând modificarea ei în

sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse

încheierii recurate vizează următoarele aspecte de nelegalitate:

Astfel, recurentul

arată că instanța în mod eronat a reținut faptul că dispozitivul deciziei nu

trebuie lămurit, deși prevederile Legii nr. 247/2005 la care se face referire

au fost abrogate astfel că, procedura nu mai poate fi urmată.

În acest sens se mai

arată că Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 289 din 15 decembrie 2008 a

anulat dispoziția nr. 530 din 18 ianuarie 2007 a Primarului Municipiului

Pitești în ceea ce privește terenul în suprafață de 3000 mp fiind anulată și decizia

nr. 447 din 1 decembrie 2007 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, constatându-se calitatea reclamantului de persoană

îndreptățită la despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 3.000 mp situat

în strada G.C., în sumă de 1.400.000 RON.

Prin decizia civilă

nr. 61/AS din 11 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelurile formulate de pârâți și a modificat sentința sus evocată

în sensul că s-a stabilit măsura acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale,

menținându-se în rest sentința apelată. S-a reținut astfel că, în speță sunt aplicabile

prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Recurentul susține că

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prevederile art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate, fiind stabilită o nouă modalitate de

evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.

Astfel, prin Legea

nr. 165/2013 s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor care

are ca atribuții emiterea deciziilor de compensare sau a titlurilor de despăgubire.

Potrivit art. 41.

alin. (1) din lege, în situația în care există hotărâri judecătorești în care instanțele

de judecată au calculat cuantumul măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățite

persoanele solicitante, se va emite de către Comisie un titlu de despăgubire. În

celelalte cazuri se va emite o decizie de compensare urmând procedura prevăzută

la art. 21 din legea mai sus menționată.

Din perspectiva celor

expuse, recurentul susține că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei în

sensul de a se preciza dacă pe parcursul litigiului instanța a avut în vedere și

stabilirea valorii imobilului situat în str. G.C., având în vedere că în cursul

litigiului a fost întocmit un raport de expertiză de expertul M.C., care a stabilit

valoarea imobilului-teren la 122 de euro/mp, rezultând un cuantum de 1.400.000 RON.

Ca atare, susține același

recurent, lămurirea dispozitivului este necesară, în vederea stabilirii întinderii

aplicării deciziei amintite, cât și pentru a se stabili care este procedura de urmat

în vederea stabilirii valorii imobilului.

Având în vedere că a fost

stabilit cuantumul măsurilor reparatorii de instanța de fond, iar procedura menționată

în apel a fost abrogată, recurentul solicită modificarea încheierii în sensul admiterii

cererii pentru lămurirea dispozitivului deciziei în sensul de a se indica dacă despăgubirile

se vor acorda potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în cuantum de 1.400.000

RON.

Examinând încheierea recurată

prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este real că potrivit

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri

cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori

aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul, sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Însă, prin cererea de

lămurire a înțelesului, întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri,

nu poate fi urmărită schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci

doar înlăturarea unor neclarități ivite cu privire la dispozitiv.

În aceeași idee este de

reținut că, instanța care soluționează o astfel de cerere, nu judecă fondul cauzei,

iar motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv,

nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art.

281

1

alin.

(1) C. proc. civ

.

Astfel, față de cele expuse,

este de reținut că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul acesteia.

Or, raportând aceste aspecte

la decizia civilă nr. 61 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, precum și la cererea reclamantului de lămurire a înțelesului

și întinderii dispozitivului deciziei sus evocate, este de reținut că, în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art.

281

1

alin. (1) C. proc. civ.,

în condițiile în care

dispozitivul deciziei este clar, neechivoc, concis și concret, arătându-se că „se

acordă despăgubiri în condițiile legii speciale”.

Din această perspectivă

nici una din criticile recurentului nu se circumscrie dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul

art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva încheierii de ședința de lămurire

dispozitiv din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2014.