ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Argeș la data de 7 decembrie 2007 reclamanta M.T. a solicitat, în
contradictoriu cu Primăria municipiului Pitești, desființarea dispoziției nr.
5998/2006 emisă de primarul municipiului, solicitând despăgubiri bănești
conform notificării și a titlului 1 din Legea nr. 247/2005, care modifică Legea
nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii reclamanta a
arătat că nu s-au stabilit despăgubiri la nivelul prețului de circulație pentru
imobilul preluat în mod abuziv.
Prin sentința civilă nr. 237 din 10
iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis acțiunea
formulată de reclamantă, s-a dispus anularea dispoziției nr. 5998/2006 și
obligarea Primăriei municipiului Pitești la despăgubirea reclamantei cu suma de
50.000 Euro pentru terenul de 5.000 mp situat în Pitești, cartier Trivale –
locația Grădina Zoologică.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, astfel că
reclamanta este îndreptățită la despăgubiri la nivelul prețului pieței, în
cuantum de 10 Euro/mp.
Pârâta a declarat apel împotriva
acestei sentințe, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata de
despăgubiri întrucât această modalitate de restituire este de competența
Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților, singura competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 393/A din 12
noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori
și de familie, s-a admis în parte apelul și s-a schimbat în parte sentința în
sensul că s-a înlăturat dispoziția de obligare a apelantei la plata
despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 5000 mp.
Au fost menținute în rest
dispozițiile sentinței.
În motivarea acestei decizii s-a
reținut că față de reglementarea cuprinsă în titlul VII din Legea nr. 10/2001,
modificată, numai Comisia Centrală este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor
pentru acele imobile preluate în mod abuziv de către stat și care nu mai pot fi
restituite în natură, această competență este una exclusivă, decizia cu privire
la suma stabilită putând fi cenzurată numai în condițiile Legii contenciosului administrativ
nr. 544/2004, motiv pentru care instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra
cuantumului despăgubirilor și să dispună obligarea intimatei la plata acestor
despăgubiri.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Pitești.
În dezvoltarea motivelor de recurs
însă aceasta precizează că formulează critici împotriva hotărârii instanței de
fond pentru netemeinicie și, după un scurt istoric al speței conchide că
expertiza de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este opozabilă Comisiei
Centrale și nu poate fi avută în vedere la stabilirea valorii despăgubirilor ce
urmează a fi acordate notificatoarei și că instanța de apel nu s-a pronunțat pe
legalitatea dispoziției criticate, ci numai pe aspectele sesizate de
contestatoare, deși arată că admite în parte apelul promovat de pârâtă.
Intimata reclamantă a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul declarat în cauză astfel
motivat este nefondat.
Recursul este o cale extraordinară
de atac prin care solicită modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești
numai pentru motive de nelegalitate, după cum se prevede expres prin
dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În recurs se poate verifica o
hotărâre judecătorească numai prin prisma celor nouă motive prevăzute expres
prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care sunt numai motive de
nelegalitate.
În speță, însăși recurentul
precizează prin motivele de recurs că formulează critici care vizează
netemeinicia, și nu legalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ori
asemenea critici nu mai constituie motiv de recurs după intrarea în vigoare a
O.U.G. nr. 138/2000.
Pe de altă parte este de observat că
prezentul recurs este lipsit de interes practic, întrucât prin decizia
pronunțată în apel s-a înlăturat obligația stabilită în sarcina actualei
recurente în legătură cu plata despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Pentru exercitarea recursului
trebuie îndeplinite condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii
civile, activitatea juridică neputând fi inițiată și întreținută fără
justificarea unei interes.
Întrucât în apel pârâta a obținut
câștig de cauză, nemaifiind ținută de nici o obligație, aceasta nu justifică
interes în promovarea recursului.
Față de considerentele expuse,
urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate
cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta
Primăria Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 393/A din 12 noiembrie
2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și
asigurări sociale, minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.