ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7263/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș sub nr. 2013 din 4 februarie 2005 reclamantul I.V.D. a

chemat în judecată primarul municipiului Pitești, solicitând anularea

dispoziției nr. 3384 din 29 decembrie 2004 emisă de pârât și să se constate

dreptul său la despăgubiri pentru bunurile proprietatea părinților săi.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 813 din 29 iunie 2001 a

solicitat despăgubiri pentru imobilele teren în suprafață de 70 mp și clădire

compusă din parter, etaj și mansardă, însă prin dispoziția contestată i-a fost

respinsă solicitarea cu motivarea că nu a depus în termenul legal acte de stare

civilă, deși odată cu notificarea a depus actele necesare.

Prin sentința civilă nr. 252 din 9

noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis

acțiunea, s-a anulat dispoziția nr. 3384/2004 emisă de primarul municipiului

Pitești și s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit, în calitate de

moștenitor al proprietarilor, să primească despăgubiri astfel: suma de

1.265.250.000 lei pentru terenul în suprafață de 70 mp și suma de 630.435.502

lei pentru casa demolată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că din actele de stare civilă, din certificatele de moștenitor nr.

144/1991 și 2421/1992, actul de donație autentificat sub nr. 289 din 10

decembrie 1927, rezultă că reclamantul este fiul autorilor I.Ș. și I.M.,

imobilul în litigiu fiind primit de autorul său I.Ș. în calitate de nepot de

fiică al lui V.R.

Prin expertiza efectuată în cauză

s-a identificat terenul care nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de o

construcție din cadrul complexului F. și s-a procedat la evaluarea acestuia și

a construcției care a fost demolată în anul 1970.

Primarul municipiului Pitești a

declarat recurs împotriva acestei sentințe, susținând că în mod greșit instanța

a stabilit în mod concret ca intimatul-reclamant să primească despăgubiri

pentru imobilele solicitate, deoarece conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005 cuantumul final al despăgubirilor se acordă de către Comisia centrală

pentru stabilirea despăgubirilor, de către evaluatori autorizați.

Prin decizia civilă nr. 59/A din 23

iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că apelantul a emis dispoziția în cauză anterior Legii nr. 247/2005,

iar prin acea dispoziție nu s-au acordat titluri de despăgubiri ci s-a respins

solicitarea cu motivarea că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate,

astfel că reclamantul în mod legal a sesizat instanța de judecată, iar aceasta

a stabilit îndreptățirea sa la despăgubiri conform disp. art. 24 din Legea nr.

10/2001.

S-a mai reținut că, chiar dacă se

aplică în prezent Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii

și plății despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speța

dedusă judecății au prioritate normele Curții Europeane a Drepturilor Omului

față de dreptul intern și anume art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din

Convenție.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de către pârâtul primarul municipiului Pitești, care a solicitat

desființarea deciziei și constatarea faptului că reclamantul este îndreptățit

la despăgubiri în condițiile legii speciale, care urmează să fie stabilite de

Comisia Centrală.

In motivarea recursului s-a susținut

că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final al despăgubirilor

se stabilește de Comisia Centrală, prin evaluatori autorizați.

Deși recurentul nu a indicat expres

temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs permit

încadrarea acestuia în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză este

nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor

eferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De menționat că prin art. 16 din

acest titlu, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce

erau deja soluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și

notificările care nu erau încă soluționate, în privința cărora s-a reglementat,

prin alin. (2), să fie predată Secretariatului Comisiei Centrale.

Ca atare, deciziile sau dispozițiile

care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, ca

urmare a atacării lor cu contestație, ca și acela care au fost ulterior atacate

pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân

supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și

temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal

exercitată, în raport cu prevederile art. 24 ( 26 ) din Legea nr. 10/2001,

astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul primarul municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 59/A

din 23 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2007.