ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9284/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 februarie 2007 la Tribunalul Argeș și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamantul F.I.H.C. a contestat în contradictoriu pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești dispoziția nr.798/2007 emisă de primar. In motivare a arătat că prin notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 350 mp teren ce 1-a deținut în municipiul Pitești, iar primarul a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, despăgubiri necuantificate,solicitând calcularea și cuantificarea acestora în monedă europeană sau națională.

Prin sentința civilă nr. 346 din 20 decembrie 2007 rectificată prin încheierea din data de 26 februarie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 798/2007 emisă de Primarul municipiului Pitești și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri în cuantum de 273.034 lei pentru terenul de 350 mp situat în Pitești. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut ca reclamantul este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind moștenitor al părinților săi conform certificatului de moștenitor nr. 847/1976, dovada dreptului de proprietate fiind făcută cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 545/1936 la Tribunalul Argeș.

Terenul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 174/1969 cu acordarea de despăgubiri, iar în prezent este ocupat de accesul carosabil la Uniunea Județeană a Cooperativei Meșteșugărești, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură. Instanța a reținut că despăgubirile sunt în valoare de 273.034 lei pentru terenul de 350 mp situat în Pitești, în temeiul concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul. Reclamantul susține că la efectuarea raportului de expertiză nu a fost citat, terenul nu a fost corect identificat. Suma stabilită de instanță a fost greșit menționată ca fiind 273,034 lei, când în raportul de expertiză s-a indicat suma de 273.034 lei.

Pârâtul a criticat sentința arătând că regimul acordării despăgubirilor este stabilit de Legea nr. 247/2005, competența revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ședința din 23 mai 2008 instanța a dispus completarea expertizei în sensul identificării terenului. Prin decizia civilă nr. 234/A din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtului Municipiul Pitești prin primar și a respins apelul reclamantului; s-a schimbat sentința, în sensul respingerii contestației. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut cu privire la apelul pârâtului că decizia contestată a fost emisă la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 și în această situație instanțele nu mai pot acorda măsurile reparatorii ci trebuie urmată procedura reglementată de Titlul VII al legii.

Referitor la apelul reclamantului, instanța a reținut că reclamantul nu invocă nulitatea raportului de expertiză. In baza rolului activ, s-a dispus completarea raportului de expertiză, expertul identificând terenul, precizând că nu poate fi restituit în natură, fiind stabilit cuantumul despăgubirilor. S-a mai reținut că sunt incidente dispozițiile Legii 247/2005 și că prin admiterea apelului pârâtului critica reclamantului referitoare la cuantumul despăgubirilor rămâne fără obiect, iar reclamatului î-a fost admisă de instanța de fond cererea de îndreptare a erorii materiale. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Decizia curții de apel este criticată arătându-se că tribunalul a fost învestit cu o acțiune în constatare deoarece nu a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, ci doar cuantificarea acestora pe principiul că reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare (deoarece măsurile reparatorii se acordă de Comisia centrală) în contradictoriu cu pârâtul municipiul Pitești. Cuantificarea despăgubirilor reprezintă o măsură asiguratorie, demersul său venind în sprijinul unei lacune legislative și fiind necesară ca probă în procedura acordării despăgubirilor de către autoritatea competentă potrivit Legii nr. 10/2001. In opinia sa, acest demers nu este oprit de vreo dispoziție legală și în acest sens soluția instanței de fond este corectă, iar instanța de apel a permis completarea expertizei și recalcularea despăgubirilor.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Decizia contestată este emisă de către pârât la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Dispozițiile legale noi cuprinse în acest act normativ care au completat și modificat Legea nr. 10/2001, lege specială cu caracter reparator, sunt obligatorii și de imediată aplicare, iar prin conținut art. 16 diferă esențial de vechile reglementări, cuprinzând dispoziții exprese și explicite. Decizia 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, a statuat cu privire la procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, concluzionând că legiuitorul a făcut distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a legii și cele care nu erau încă soluționate.

Pentru acestea din urmă în cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 se dispune ca notificările să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor. Așa fiind, rezultă că instanțelor de judecată nu le revine nicio atribuție în acest sens în această situație, iar interpretarea făcută de reclamant este în afara cadrului legal. Stabilirea cuantumului despăgubirilor în echivalent după apariția acestei legi se face prin parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII al legii. După întocmirea raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce va putea fi contestată conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ de către cel nemulțumit.

Așa fiind, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale, iar recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.I.H.C. împotriva deciziei nr. 234 A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 noiembrie 2009.