ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9284/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 16 februarie 2007 la Tribunalul Argeș și întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 reclamantul F.I.H.C. a contestat în contradictoriu pârâții

Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești dispoziția nr.798/2007 emisă

de primar.

In motivare a arătat că prin notificarea

formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru suprafața de 350 mp teren ce 1-a deținut în municipiul

Pitești, iar primarul a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, despăgubiri necuantificate,solicitând calcularea și cuantificarea

acestora în monedă europeană sau națională.

Prin sentința civilă nr. 346 din 20

decembrie 2007 rectificată prin încheierea din data de 26 februarie 2008,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 798/2007

emisă de Primarul municipiului Pitești și a constatat că reclamantul este

îndreptățit să primească despăgubiri în cuantum de 273.034 lei pentru terenul

de 350 mp situat în Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut ca reclamantul este persoană îndreptățită în sensul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind moștenitor al părinților săi conform

certificatului de moștenitor nr. 847/1976, dovada dreptului de proprietate

fiind făcută cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 545/1936 la

Tribunalul Argeș. Terenul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 174/1969

cu acordarea de despăgubiri, iar în prezent este ocupat de accesul carosabil la

Uniunea Județeană a Cooperativei Meșteșugărești, motiv pentru care nu poate fi

restituit în natură. Instanța a reținut că despăgubirile sunt în valoare de

273.034 lei pentru terenul de 350 mp situat în Pitești, în temeiul concluziilor

raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamantul și pârâtul.

Reclamantul susține că la efectuarea

raportului de expertiză nu a fost citat, terenul nu a fost corect identificat.

Suma stabilită de instanță a fost greșit menționată ca fiind 273,034 lei, când

în raportul de expertiză s-a indicat suma de 273.034 lei.

Pârâtul a criticat sentința arătând că

regimul acordării despăgubirilor este stabilit de Legea nr. 247/2005,

competența revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ședința din 23 mai 2008 instanța a

dispus completarea expertizei în sensul identificării terenului.

Prin decizia civilă nr. 234/A din 14

noiembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul pârâtului Municipiul Pitești prin primar și a respins apelul

reclamantului; s-a schimbat sentința, în sensul respingerii contestației.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut cu privire la apelul pârâtului că decizia contestată a fost

emisă la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005

și în această situație instanțele nu mai pot acorda măsurile reparatorii ci

trebuie urmată procedura reglementată de Titlul VII al legii.

Referitor la apelul reclamantului,

instanța a reținut că reclamantul nu invocă nulitatea raportului de expertiză.

In baza rolului activ, s-a dispus completarea raportului de expertiză, expertul

identificând terenul, precizând că nu poate fi restituit în natură, fiind

stabilit cuantumul despăgubirilor. S-a mai reținut că sunt incidente

dispozițiile Legii 247/2005 și că prin admiterea apelului pârâtului critica

reclamantului referitoare la cuantumul despăgubirilor rămâne fără obiect, iar

reclamatului î-a fost admisă de instanța de fond cererea de îndreptare a erorii

materiale.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Decizia curții de apel este criticată

arătându-se că tribunalul a fost învestit cu o acțiune în constatare deoarece

nu a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, ci doar

cuantificarea acestora pe principiul că reclamantul nu are la dispoziție o

acțiune în realizare (deoarece măsurile reparatorii se acordă de Comisia centrală)

în contradictoriu cu pârâtul municipiul Pitești.

Cuantificarea despăgubirilor reprezintă o

măsură asiguratorie, demersul său venind în sprijinul unei lacune legislative

și fiind necesară ca probă în procedura acordării despăgubirilor de către autoritatea

competentă potrivit Legii nr. 10/2001. In opinia sa, acest demers nu este oprit

de vreo dispoziție legală și în acest sens soluția instanței de fond este

corectă, iar instanța de apel a permis completarea expertizei și recalcularea

despăgubirilor.

Recursul nu este fondat și va fi respins

pentru următoarele considerente:

Decizia contestată este emisă de către

pârât la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Dispozițiile legale noi cuprinse în acest

act normativ care au completat și modificat Legea nr. 10/2001, lege specială cu

caracter reparator, sunt obligatorii și de imediată aplicare, iar prin conținut

art. 16 diferă esențial de vechile reglementări, cuprinzând dispoziții exprese

și explicite.

Decizia 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, a statuat cu privire la procedura

administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi,

concluzionând că legiuitorul a făcut distincție între notificările ce erau deja

soluționate la data intrării în vigoare a legii și cele care nu erau încă

soluționate. Pentru acestea din urmă în cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 247/2005 se dispune ca notificările să fie predate Secretariatului Comisiei

Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.

Așa fiind, rezultă că instanțelor de judecată nu le revine nicio atribuție în

acest sens în această situație, iar interpretarea făcută de reclamant este în

afara cadrului legal. Stabilirea cuantumului despăgubirilor în echivalent după

apariția acestei legi se face prin parcurgerea procedurii reglementate de Titlul

VII al legii. După întocmirea raportului de evaluare Comisia Centrală va

proceda la emiterea deciziei ce va putea fi contestată conform Legii nr. 554/2004

a contenciosului administrativ de către cel nemulțumit.

Așa fiind, instanța de apel a aplicat

corect dispozițiile legale, iar recursul va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul F.I.H.C. împotriva deciziei nr. 234 A din 14 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13 noiembrie

2009.