- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 decembrie 2008
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Terzioglu și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1924, 1932, 1940, 1949, 1946, 1944, 1937 și, respectiv, 1934 și trăiesc în diferite orașe din Turcia. La diferite date, reclamanții au moștenit sau achiziționat parcele de teren și proprietăți în apropierea coastelor din diferite părți ale Turciei, și anume în Çanakkale, Șarköy, Izmir, Mudanya și Seferisar. Unele dintre reclamanții au construit case sau au operat entități comerciale pe terenul lor. În date diferite, Trezoreria a solicitat instanțelor competente de primă instanță pentru a determina dacă proprietățile reclamanților au fost situate în bandă de coastă. Un grup de experți desemnați de instanțe au inspectat parcele de teren și orice clădiri existente pe ele și au concluzionat că acestea au fost situate în zona de coastă.
După încheierea rapoartelor de experți, Trezoreria a adus acțiuni în fața instanțelor relevante, cerând anularea actelor de titlu ale reclamanților la teren și la proprietăți, pe motivul că acestea se aflau în zona costieră. În diferite date, instanțele de primă instanță au susținut cererea Trezorului și au anulat în întregime actele de titlu ale reclamanților în cererea nr. 23953/05, 37166/05, 19638/06 și 17654/07, în timp ce actele de titlu din cele două cereri rămase au fost anulate parțial. În hotărârile lor, instanțele au susținut că, în temeiul dreptului intern (Legea coastei din 1990), coastele nu pot fi supuse proprietății private și că, prin urmare, reclamanții nu pot să se bazeze pe argumentul că au acționat bona fides sau pe faptul că au construit clădiri pe parcele de teren.
Apelurile de către reclamanții împotriva acestor hotărâri au fost respinse de Curtea de Casație. Unele dintre cererile de rectificare a hotărârilor au fost, de asemenea, respinse de către această instanță. 10. În cererea nr. 23953/05 Reclamantul a introdus o acțiune de daune în Tribunalul Civil Șarköy din cauza pierderii de proprietate și a demolării patru magazine situate pe teren. La 28 octombrie 2003, Tribunalul Civil Șarköy a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că, printre altele, statul nu a fost responsabil pentru daunele rezultate din anularea înregistrării proprietăților în cauză. O cerere de rectificare a reclamantului a fost respinsă în continuare de Curtea de Casație la 17 martie 2005. Detaliile referitoare la cele șase cereri sunt indicate în tabelul de mai jos: 11. Legislația și practicile interne relevante în vigoare la momentul material sunt descrise în hotărârea Doğrusöz și Aslan c. Turcia (n. 1262/02, § 16, 30 mai 2006).
4. The applicants were born in 1924, 1932, 1940, 1949, 1946, 1944, 1937 and 1934 respectively and live in different cities in Turkey.
On various dates, the applicants inherited or bought plots of land and properties near the coasts in different parts of Turkey, namely in Çanakkale, Șarköy, Izmir, Mudanya and Seferihisar. Some of the applicants constructed houses or operated commercial entities on their land.
On different dates, the Treasury requested from the competent courts of first instance to determine whether the applicants’ properties were located within the coastal strip. A group of experts appointed by the courts inspected the plots of land and any existing buildings on them and concluded that they were located within the coastline area.
Following the conclusion of the expert reports, the Treasury brought actions before the relevant courts, requesting the annulment of the applicants’ title deeds to the land and the properties, on the ground that they were located within the coastal area.
On various dates, the courts of first instance upheld the request of the Treasury and annulled in full the applicants’ title deeds in application nos. 23953/05, 37166/05, 19638/06 and 17654/07, whereas the title deeds in the remaining two applications were partially annulled. In their decisions, the courts held that, pursuant to domestic law (the Coastal Law of 1990), the coasts could not be subject to private ownership and that, therefore, the applicants could not rely on the argument that they had acted bona fides or on the fact that they had constructed buildings on the plots of land.
Appeals by the applicants against these judgments were dismissed by the Court of Cassation. Some of the applicants’ requests for rectification of the judgments were also rejected by that court.
In application no. 23953/05 the applicant brought an action for damages in the Șarköy Civil Court of First Instance on account of his loss of ownership and the demolition of four shops located on the land. On 28 October 2003 the Șarköy Civil Court of First Instance dismissed the applicant’s action on the ground that, inter alia, the State was not liable for the damage resulting from the cancellation of the registration of the property in issue. The applicant appealed. In a judgment of 24 September 2004 the Court of Cassation upheld the judgment. A rectification request by the applicant was further dismissed by the Court of Cassation on 17 March 2005. The details concerning the six applications are indicated in the table below:
The relevant domestic law and practice in force at the material time are outlined in the Doğrusöz and Aslan v. Turkey judgment (no. 1262/02, § 16, 30 May 2006).