CASE OF CRNIŠANIN AND OTHERS v. SERBIA

Reclamanții, dna Mukadesa Crnišanin („prima solicitantă”), dna Arifa Hamidović („a doua solicitantă”), dna Milodarka Kostić („a treia solicitantă”) și dna Faza Paljevac („a patra solicitantă”) sunt toți cetățenii sârbi născuți în 1953, 1957, 1951 și, respectiv, 1955, și trăiesc în prezent în Municipiul Novi Pazar, Serbia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 martie 1995 și, respectiv, 1 mai 1996, primul și al doilea reclamant, ambele angajate cu Raška Holding AD, la 1 august 1992, al treilea reclamant angajat cu Trikotaza Raška DP (succedat de Oktan-Pro) și la 1 ianuarie 1994, al patrulea solicitant angajat cu Raška Holding - Raška pamučna predionica), au fost „locați” de către angajatorii lor respectivi „sociațialți” cu privire la concediul plătit „obligatoriu” „până la acest timp” atunci când „producția normală ar putea fi reluată” și astfel de performanțe de afaceri ale societăților „aprobate suficient”. În timp ce în această concediu, în conformitate cu legislația internă relevantă, reclamanții au dreptul la un venit lunar redus semnificativ, precum și la plata pensiilor, handicapului și a altor contribuții de securitate socială. 10. Întrucât societățile nu au îndeplinit aceste obligații, reclamanții au adus numeroase cereri civile separate în fața Curții Municipale (Opštinski sud) la Novi Pazar (denumită în continuare „Curtea Municipală”). 11. La 11 iulie 2002, Curtea Municipală a hotărât în favoarea primului reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească „beneficiile de concediu plătite lunare” (“naknada za vreme plaćenog odsustva”) datorată între 20 iunie 1998 și 31 decembrie 2001, plus dobânda statutară. 12. Această hotărâre a devenit finală în 2003 sau la începutul 2004. 13. La 27 martie 2003, Curtea Municipală a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la 1 ianuarie 1999 la 18 februarie 2003, cu dobândă legală; și ii. 6,500 Dinari pentru costurile sale legale. 14. Această hotărâre a devenit finală la 22 aprilie 2003. 15. La 30 octombrie 2003, Curtea Municipală a hotărât din nou în favoarea reclamantului și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la 18 februarie 2003 la octombrie 2003 (37 924 Dinari în total), împreună cu dobânda legală; ii. 11.643 Dinari pentru costurile sale legale; și iii. Contribuțiile de asigurare a pensiilor și a handicapului („doprinisi za penzijsko i invalidsko osiguranje”) datorată pentru această perioadă. 16. Această hotărâre a devenit finală la 28 noiembrie 2003. 17. La 19 aprilie 2004, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârilor de mai sus, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea bunurilor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 18. La 6 mai 2004, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 19. La 21 mai 2004, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale (Narodna banka Srbije) această pronunțare. 20. La 30 martie 2004, Curtea Municipală a decis în favoarea primului reclamant și a ordonat angajatorului să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la 1 noiembrie 2003 la 30 martie 2004 (25.408 dinari în total), împreună cu dobânda legală; ii. 4.200 dinari pentru costurile sale legale; și iii. Această hotărâre a devenit finală la 18 iunie 2004. La 21 iunie 2004, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunend să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea activelor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 23. La 8 iulie 2004, Curtea Municipală a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 24. La 14 iulie 2004, Curtea Municipală a furnizat această hotărâre Băncii Centrale 25. La 27 octombrie 2004, Curtea Municipală a hotărât în favoarea primului reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. Prestațiile lunare de concediu plătite datorate din aprilie până în august 2004 (22.482 Dinari în total), împreună cu dobânzile legale; ii. 7.800 Dinari pentru costurile sale legale; și iii. contribuțiile de pensie, sănătate și asigurare de șomaj datorate din 20 iunie 1998 până la 18 februarie 2003 și 1 aprilie 2004 până la 31 august 2004. 26. Această hotărâre a devenit finală la 23 decembrie 2004. 27. La 3 decembrie 2004 și 14 ianuarie 2005, reclamantul a depus două cereri separate de executare a hotărârii de mai sus, propunendu-se să fie efectuate fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea activelor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 28. La 24 ianuarie 2005 și, respectiv, 22 februarie 2005, Curtea Municipală a acceptat cererile reclamantului și a emis două ordine de aplicare. 29. La 25 martie 2005, Curtea Municipală a hotărât în favoarea primului reclamant și a ordonat angajatorului să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la 1 septembrie 2004 la 1 martie 2005 (37,268 Dinari în total), împreună cu dobânda legală; ii. 9 750 Dinari pentru costurile sale legale; și iii. cota de pensie, invaliditate, asigurări de sănătate și șomaj datorată pentru această perioadă. 30. Această hotărâre a devenit finală la 28 iulie 2005. 31. La 22 septembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus (cu excepția costurilor acordate), propunendu-se să fie efectuată prin licitarea bunurilor imobile specificate ale debitorului. 32. La 28 aprilie 2006, Curtea Municipală a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 33. Se pare că angajatorul primului solicitant a plătit în cele din urmă diferitele pensii și alte contribuții de asigurare socială acordate în hotărârile de mai sus, dar că prestațiile de concediu plătite, costurile juridice și interesul statutar nu au fost încă executate. 34. La 18 martie 1999 și, respectiv, 14 aprilie 1999, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al doilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la mai 1996 la iunie 1998 (4.760 Dinari în total), împreună cu dobânzile legale; ii. contribuțiile de asigurare a pensiilor și invalidității datorate pentru această perioadă; iii. 600 Dinari pentru costurile sale legale. 35. La 8 aprilie 2003, 24 iunie 2003 și, respectiv, 28 ianuarie 2004, Curtea Municipală a acceptat cererile de executare ale reclamantului și a ordonat executarea hotărârilor de mai sus fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea bunurilor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 37. La 17 iulie 2008, Curtea Municipală a continuat procesul pe baza dispozițiilor relevante ale amendamentelor și adăugațiilor la Legea privind privatizarea din 2007 (a se vedea punctele 102-104 mai jos). 38. La 30 aprilie 2003, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al doilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească prestațiile de concediu plătite lunare de la 1 iulie 1998 până la 31 mai 2001, precum și cele datorate de la 1 iunie 2001 până la 30 aprilie 2003 (cel de-al doilea se ridică la 82.971 Dinari în total), împreună cu dobânzi legale și cu încă 6 500 Dinari pentru costurile sale legale. 39. Această hotărâre a devenit finală la 5 iunie 2003. 40. La 5 iunie 2003, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunendu-se să fie efectuată prin licitarea activelor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. La 23 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat ca aplicarea să fie tentată, de asemenea, prin intermediul unui transfer de cont bancar. 41. La 24 iunie 2003 și, respectiv, 28 ianuarie 2004, Curtea Municipală a acceptat cererile de executare ale reclamantului și a emis două ordine separate. 42. În martie 2004, unele dintre activele mobiliare ale debitorului au fost vândute și un număr de alte creanțe ale creditorilor au fost reglementate. Totuși, reclamantul nu a primit nimic având în vedere gradul său scăzut pe lista creditorilor. 43. La 17 iulie 2008, Curtea Municipală a continuat procesul pe baza dispozițiilor relevante ale amendamentelor și adăugațiilor la Legea privind privatizarea din 2007 (a se vedea punctele 102-104 mai jos). 44. La 6 noiembrie 2003 și, respectiv, 31 mai 2004, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al doilea reclamant și a ordonat angajatorului să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite datorate din mai 2003 până în octombrie 2003, (27.824 Dinari în total), împreună cu dobânzile legale; ii. contribuțiile de asigurare a pensiilor și a invalidității datorate pentru această perioadă; și iii. 7.800 Dinari pentru costuri juridice. 45. La o dată neespecificată după aceea, aceste hotărâri au devenit finale. 46. La 4 martie 2004, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârilor de mai sus, propunendu-se să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea bunurilor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 47. La 15 martie 2004, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 48. La 19 martie 2004, Curtea Municipală a furnizat această ordonanță Băncii Centrale. 49. La scurt timp după aceea, unele dintre activele mobiliare ale debitorului au fost vândute și un număr de credite ale altor creditori au fost reglementate. Cu toate acestea, reclamantul nu a primit nimic având în vedere gradul său scăzut pe lista creditorilor. 50. La 24 februarie 2005, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al doilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la noiembrie 2003 până la februarie 2005 (61.973 Dinari în totalitate), împreună cu dobânzile legale; ii. contribuțiile de asigurare a pensiilor și invalidității datorate de la 1 iulie 1998 până la 30 aprilie 2003 și 1 noiembrie 2003 până la 24 februarie 2005; și iii. La 24 aprilie 2005 și, respectiv, 29 iulie 2005, reclamantul a depus două cereri separate de punere în aplicare a hotărârii de mai sus, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea activelor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 53. La 21 iunie 2005 și 26 septembrie 2005, Curtea Municipală a acceptat cererile succesive ale reclamantului și a eliberat două ordine de aplicare distincte. 54. La 17 noiembrie 2006 și, respectiv, 13 martie 2006, Curtea Municipală a furnizat aceste ordine Băncii Centrale. 55. La 23 septembrie 1997, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al treilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească prestațiile de concediu plătite lunare de la 1 august 1992 la 20 iunie 1997 (8.089 Dinari în total), împreună cu dobânzile statutare la 20 iunie 1997, și cu alte 350 Dinari pentru costuri juridice. 56. Această hotărâre a devenit finală la 16 februarie 1998. 57. La 28 aprilie 1998, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunendu-se ca aceasta să fie efectuată prin intermediul unui transfer de cont bancar. 58. La 30 aprilie 1998, Curtea Municipală a emis un ordin de executare. 59. La 29 mai 1998, Curtea Municipală a furnizat Băncii Centrale acest ordin. 60. La 13 martie 2003, reclamantul s-a plâns de întârzierea la Curtea Municipală și a propus aplicarea alternativă prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 61. La 25 august 2003, reclamantul a îndemnat Curtea Municipală să ia în considerare cererea sa din 13 martie 2003. 62. La 7 octombrie 2004, Curtea Municipală a hotărât parțial în favoarea celui de-al treilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite datorate între 5 martie 2000 și 5 martie 2003, împreună cu dobânzile legale; ii. contribuțiile de asigurare a pensiilor și invalidității datorate între 21 iunie 1997 și 5 martie 2003; iii. 23,400 dinari pentru costuri legale. 63. Această hotărâre a devenit finală la 25 noiembrie 2004. La 29 noiembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunendu-se să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar, fie prin licitarea activelor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 65. La 6 decembrie 2004, Curtea Municipală a acceptat această cerere și a eliberat un ordin de aplicare. 66. La o dată neespecificată ulterior, Curtea Municipală a furnizat această ordonanță Băncii Centrale. 67. La 17 aprilie 2006, aceasta a informat primul că lipseau anumite informații necesare pentru executarea. 68. La 20 iunie 2006, reclamantul a furnizat Curtea Municipală informațiile solicitate și la 26 iunie 2006, aceste informații au fost transmise Băncii Centrale. 69. La 10 martie 2005, Curtea Municipală a decis în favoarea celui de-al treilea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. Prestațiile lunare de concediu plătite datorate de la 5 martie 2003 la 1 martie 2005 (127.889 Dinari în total), împreună cu dobânzile legale; ii. contribuțiile de asigurare a pensiilor și invalidității datorate de la 1 iunie 1992 la 20 iunie 1997 și 6 martie 2003 la 18 noiembrie 2004; și iii. 15.000 Dinari pentru costuri juridice. 70. Această hotărâre a devenit finală la 4 octombrie 2005. 71. La 11 octombrie 2005, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer de cont bancar sau prin licitarea bunurilor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 72. La 28 decembrie 2005, Tribunalul Municipal a acceptat această cerere și a eliberat un ordin de executare. 73. La începutul lunii martie 2006, Curtea Municipală a furnizat această ordonanță Băncii Centrale, dar până la 9 martie 2006, aceasta a informat cel de-al doilea că lipseau anumite informații necesare pentru executarea. 74. La 18 iulie 2008, Curtea Municipală a încheiat executarea contribuțiilor de asigurare a pensiilor și a invalidității, deoarece reclamantul nu a acoperit costurile anticipate ale unui expert financiar. 75. La 18 decembrie 2007, reclamantul a fost declarat redundant. 76. În aceeași dată a semnat un acord cu debitorul cu privire la achizițiile salariale și taxele sale, precum și alte beneficii și/sau contribuții legate de forța de muncă. Hotărârea prevede, printre altele, că: i. toate contribuțiile de asigurări de pensii și de invaliditate datorate până la 18 decembrie 2007 sunt acoperite de debitorul într-o perioadă de șase luni; ii. reclamantul renuntă la dreptul ei de a solicita executarea judiciară a oricărei hotărâri finale din favoarea ei înainte de 18 decembrie 2007; și iii. reclamantul este plătit 366.890 Dinari în conformitate cu „programul social” al Guvernului. 77. Se pare că reclamantul a primit această plată, dar că debitorul încă nu a acoperit contribuțiile de asigurare a pensiilor și a invalidității în cauză. 78. La 22 decembrie 2004, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al patrulea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. Prestațiile lunare de concediu plătite (minimalnu zaradu) datorate de la 1 august 2001 până la 30 iunie 2004 (154.002 Dinari în total), plus dobânda legală; ii. 7.800 Dinari pentru costurile sale legale; și iii. contribuțiile de securitate socială datorate de la 1 ianuarie 1994 până la 1 august 2004. 79. Această hotărâre a devenit finală până la 18 iulie 2005. 80. La 25 februarie 2005 și, respectiv, 29 iulie 2005, reclamantul a depus două cereri separate de executare a hotărârii de mai sus, propunend să fie efectuate fie prin intermediul unui transfer bancar, fie prin licitarea bunurilor mobiliare și/sau imobile ale debitorului. 81. La 11 aprilie 2005 și 26 septembrie 2005, Curtea Municipală a acceptat cererile reclamantului și a emis două ordine de aplicare distincte. 82. La 26 aprilie 2005, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al patrulea reclamant și a ordonat angajatorului să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite de la 1 august 2004 la 31 martie 2005 (50.512 dinari în total), plus dobânda legală; ii. 9 750 Dinari pentru costurile sale legale; și iii. contribuțiile de securitate socială datorate pentru această perioadă. 83. Această hotărâre a devenit finală până la 26 mai 2005. 84. La 5 octombrie 2005, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer bancar sau prin licitarea bunurilor mobiliare și/sau imobile ale debitorului. 85. La 27 decembrie 2005, Curtea Municipală a acceptat cererea reclamantului și a eliberat o pronunță de executare. 86. La 30 martie 2006, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al patrulea reclamant și a ordonat angajatorului să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite datorate de la 1 aprilie 2005 la 31 decembrie 2005 (64.456.60 Dinari în total), plus dobânda legală; și ii. 87. La 30 martie 2006, Curtea Municipală a decis din nou în favoarea reclamantului și a ordonat angajatorului să-i plătească 4.500 Dinari pentru costurile legale suportate în cadrul procedurii de mai sus. 88. Ambele decizii au devenit finale până la 26 aprilie 2006. 89. La 16 mai 2006, reclamantul a depus o cerere de executare, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer bancar, fie prin licitarea bunurilor mobile și/sau imobile specificate ale debitorului. 90. La 19 mai 2006, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 91. La 6 martie 2007, Curtea Municipală a hotărât în favoarea celui de-al patrulea reclamant și a ordonat angajatorului ei să-i plătească: i. prestațiile lunare de concediu plătite datorate de la 1 ianuarie 2006 la 1 iunie 2006 (38.640 Dinari în total), plus dobânda legală; ii. 11.700 Dinari pentru costurile sale juridice; iii. contribuțiile de securitate socială datorate pentru această perioadă. 92. Această hotărâre a devenit finală până la 23 mai 2007. 93. La 29 mai 2007, reclamantul a depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus, propunend ca aceasta să fie efectuată fie prin intermediul unui transfer bancar, fie prin licitarea activelor mobiliare ale debitorului. 94. La 1 iunie 2007, Tribunalul Municipal a acceptat cererea reclamantului și a eliberat un ordin de executare. 95. La 2 noiembrie 2004, Agenția de Privatizare a ordonat restructurarea debitorilor primii, al doilea și al patrulea, ca parte a procesului de privatizare. La 13 decembrie 2006, această privatizare a rămas, dar la 14 martie 2007, a reluat. 96. Începând cu noiembrie 2008, debitorul primului și al doilea reclamant era încă deținut în principal social, direct sau indirect prin alte societăți, în timp ce debitorul al patrulea solicitant era deținut în sine exclusiv de debitorul primului și al doilea reclamant. Debitorul al treilea reclamant, totuși, fiind privatizat, a fost deținut în principal de capital privat. 97. La 30 noiembrie 2004 și, respectiv, 21 februarie 2005, avocatul reclamantului a trimis două scrisori separate Ministerului Finanțelor, declarând, printre altele, că societățile în cauză: i. au evitat în mod deliberat, în ultimii zece ani, să facă afaceri prin conturile lor bancare oficiale; ii. în schimb, se pare că au participat la tranzacții în numerar sau chiar la utilizarea altor conturi bancare „secrete”, necunoscute de autoritățile fiscale; și iii. că, ca urmare, executarea judiciară prin intermediul unui transfer de cont bancar a fost respinsă. Avocatul reclamantului a încheiat solicitând luarea măsuri urgente pentru asigurarea executării hotărârilor finale în cauză. 98. La 21 martie 2005, Ministerul Finanțelor a răspuns că scrisorile de mai sus au fost luate în considerare în mod corespunzător, dar că, având în vedere caracterul confidențial al informațiilor obținute, nu s-au putut divulga detalii. 99. La 6 iunie 2005, avocatul reclamantului a trimis o altă plângere Ministerului Finanțelor, declarând că situația referitoare la aceste conturi bancare a rămas neschimbată. 100. Această restructurare este, totuși, opțională și o societate poate fi vândută fără a fi fost restructurată în cazul în care agenția de privatizare hotărăște astfel. 101. art. 31 prevede că o societate a căror restructurare a început înainte de 7 iunie 2005, în cadrul unei privatizări în curs de desfășurare, nu poate fi supusă unei proceduri de aplicare în termen de un an de la data respectivă. Cu toate acestea, dacă decizia de restructurare a unei societăți nu a fost adoptată înainte de 7 iunie 2005, termenul relevant este de doi ani începând cu adoptarea ulterioară a unei decizii în acest sens. Orice procedură de executare în curs se menține în timp ce noua procedură de executare nu se inițiează până la expirarea termenelor de mai sus. 102. Articolele 4 și 5 prevăd că privatizarea tuturor capitalului social rămas începe până la 31 decembrie 2008. În cazul în care acest lucru se dovedește imposibil, societățile în cauză se lichidează. 103. art. 10 prevede, printre altele, că o societate care face obiectul unei restructurări, în cadrul procesului de privatizare, nu poate fi supusă unei proceduri de aplicare până la încheierea acestui proces. Orice procedură în curs de aplicare se menține. 104. Aceste dispoziții au intrat în vigoare în ianuarie 2008. 105. Alte dispoziții interne relevante sunt stabilite în cazul R. Kačapor și alții c. Serbia și EVT Company c. Serbia (n. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, §§ 57-76, 15 ianuarie 2008, precum și nr. 3102/05, §§ 26 și, respectiv, 21 iunie 2007,).