AYKUT AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
AYKUT AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2009)
Reclamanții, dl Ahmet Siyavuș Ataç Aykut, dl Feridun Gürbüz Aykut și dna İstiklal Türkan Semercioğlu, erau resortisanți turci care locuiau la Istanbul. Prin scrisoarea din 2 iulie 2008, Curtea a fost informată că dl Feridun Gürbüz Aykut a murit la 23 mai 2006 și că moștenitorii săi, dna Altan Aykut, dna Mihriban Tulu Kortel (Aykut) și dna Tuba Hacer Öztürk (Aykut), doresc să-și continue cererea. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 municipalitatea Eyüp („Guvernul”) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților (blocul nr. 34, plotul nr. 9) în Eyüp, Istanbul. La 3 decembrie 1999, reclamanții au interzis Tribunalul Civil Eyüp pentru compensare suplimentară. La 19 octombrie 2000, Curtea Civilă Eyüp a acordat reclamanților compensații suplimentare de 135.252.529.000 lira turcă (LTR) plus dobânzi la tariful statutar, începând cu 3 decembrie 1999. La 20 februarie 2001, Curtea de casă a susținut hotărârea instanței de primă instanță și a solicitat ulterior rectificarea hotărârii Curții de casă. La 18 mai 2001, Curtea de casă a respins cererea de rectificare a administrației. La 19 noiembrie 2002, reclamanții au semnat un document de descărcare (ibraname; „descărcare”) care indică că au primit trei cecuri separate din Municipiu în sumele TRL 75.752.4883879, TRL 4.130.202.850 și, respectiv, 300,000.000.000 de lire TRL ca compensație suplimentară pentru expropriare, și a elibera Municipalitatea de la toate răspunderile în raport cu reclamația de compensare. Reclamanții au afirmat astfel că nu aveau nici drepturi sau reclamații în curs împotriva municipiului care ar putea deveni obiectul unor proceduri legale sau de executare. La 16 decembrie 2002, reclamanții au colectat cecul de 300 000 000 000 000 de lire TRL. Legislația și practicile interne relevante sunt stabilite în cazul Akkuș v. Turcia (9 iulie 1997, Raporturi de hotărâri și decizii 1997IV); Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Raporturi 1998VI); și Gaganuș și alții c. Turcia (nr. 39335/98, §§ 1519, 5 iunie 2001).