AFFAIRE UYSAL c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

31.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE UYSAL c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CERINȚA UYSAL c. TURCIA (solicitarea nr. 5 1964/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 31 ianuarie 2008 DEFINITIVF 07/07/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 2 din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Uysal c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Bošjan M. Zupančič, președintele Corneliu Biersan, Riza Türmen, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson Isabelle Berro-Lefevre judecători Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a intenționat în camera de consiliu la 10 ianuarie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se găsește o sentință (n 5 1964/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Dursun Uysal ( Reclamantul a decedat la 17 martie 2003. Copiii săi, Mümtaz Uysal, Eren Uysal, Selma Uysal Diktaș, Mücella Uysal Aslan, Mukadder Uysal și soția sa Adile Uysal au făcut cunoscut, printr-o scrisoare din 22 martie 2005, că vor urmări cererea în fața Curții în calitatea lor de moștenitori. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să îl numească pe domnul Dursun Uysal, reclamantul În prezent, Dalban România [GC], nr 2814/95, CEDH 1999-VI. Reclamantul nu este reprezentat de un avocat. Guvernul turc ( La 3 noiembrie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza formulată de art. 1 din Protocolul nr. 1 guvernului. În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. La 21 noiembrie 1996, acesta din urmă a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate în fața instanței de mari instanțe din Bakurköy. printr-o hotărâre din 13 noiembrie 1997, Tribunalul octoya reclamantului o indemnizație suplimentară de 131 974 000 000 de lire turcești (TRL) împreună cu dobânda moratoriu la rata legală începând cu 25 noiembrie 1996. În recursul municipalității, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 13 noiembrie 1996 pentru revizuirea diverselor elemente ale dosarului. Prin hotărârea din 3 decembrie 1998, Tribunalul de Mare Instanță din Bakkýköy, în conformitate cu decizia Curții de Casație, a redus la minimum suma suplimentară acordată reclamantului și i-a acordat 79 971 000 000 TRL [1] , împreună cu dobânda moratorială la rata legală începând cu 25 noiembrie 1996. 10. Aprilie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță și, la 27 septembrie 1999, a respins cererea prin rectificarea hotărârii din 6 aprilie 1999. 11. La 6 mai 1999, reclamanții au aprobat eliberarea sesizării cu privire la bunurile primăriei, rezervându-și dreptul de a-și revendica creanțele în caz de neplată de către primărie. În schimb, primăria a angajat să plătească indemnizațiile datorate la 6 mai 1999 și la 3 iunie 1999. 12. La 10 iunie 1999, primăria din Istanbul a plătit 166 825 000 TRL [2] II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 13. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-IV, pp. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). 1 DIN CONVENȚIA 14. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale, din cauza insuficienței ratei dobânzii moratorii legale pentru a compensa pierderea datorată deprecierii monetare puternice în perioada de la introducerea unei acțiuni în creștere de la data la care a fost expropriere la plata efectivă a sumelor atribuite, precum și întârzierea luată de stat în plata despăgubirii suplimentare pentru expropriere. art. 1 din Protocolul nr. 1 care se citește astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 15. Guvernul observă că prezenta cerere a fost introdusă înainte de data la care a fost introdusă procedura internă, astfel încât reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. 16. În principiu, un reclamant are obligația de a face o încercare în mod direct a diferitelor acțiuni interne înainte de a o sesiza, Curtea reafirmă că este posibil ca acesta să tolereze faptul că ultimul nivel al acestor acțiuni să fie atins la scurt timp după depunerea cererii, dar înainte ca aceasta să se pronunțe asupra admisibilității, ca în cazul de față (E.K.c. Turcia (dec.), 28496/95, 28 noiembrie 2000). Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului care rezultă din neobosirea căilor de atac interne. 17. În plus, guvernul susținut pe care îl mai poate considera pe reclamant o victimă a încălcării convenției : prezintă un document care conține acordul reclamantului cu privire la confiscarea bunurilor de la primărie. Potrivit guvernului, această cerere ar trebui considerată ca fiind o declarație care constată că reclamantul a fost satisfăcut de suma plătită și care pune capăt litigiului. 18. Cu toate acestea, Curtea constată că documentul în cauză nu se referea la substanța obiecțiunilor prezentate de reclamant în fața sa, și anume prejudiciul cauzat de întârzierea plății datoriilor municipalității cu dobânzi moratoriu mult mai mici decât rata inflației. Pe de altă parte, reclamantul nu a renunțat în fața autorităților naționale la posibilitatea de a obține o despăgubire mai mare, nici nu a indicat că a obținut satisfacția cu privire la plângerile pe care le prezintă acum Curții sub unghiul articolului 1 din Protocolul nr. (1) În această privință, prezenta cauză diferă de celelalte cauze inadmisibile în care reclamanții renunțaseră la orice acțiune cu privire la litigiul în cauză (a se vedea, printre altele, Hüseyin Sar Prin urmare, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Aka, citată anterior) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea consideră că Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Aka, citată anterior, p. 2682 alineatul 50-51). Întârzierile înregistrate în plata despăgubirilor suplimentare acordate de instanțele interne, imputate administrației expropriante, au făcut ca reclamantul să sufere un prejudiciu distinct în plus față de cel al proprietății sale. Acest prejudiciu este dublat de insuficiența ratei dobânzilor restante în raport cu rata inflației. Decalajul dintre valoarea creanței reclamantului în momentul lansării terenului său și valoarea sa în momentul decontării sale efective, determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă, care a încălcat echilibrul corect care trebuie să conducă între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 22. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 25. Guvernul contestă aceste pretenii. 26. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka (citată, p. 1331§ 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă reclamantului 475 000 EUR pentru prejudiciul material. Având în vedere că reclamantul nu a solicitat nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA Într-un an, Declară restul cererii admisibile; A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Statul pârât trebuie să plătească moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, în conformitate cu art. 2 din Convenție, 475 000 EUR (patru sute șaizeci și cincisprezece de mii EUR) pentru a converti în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de TVA de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 31 ianuarie 2008 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte [1] Echivalent la aproximativ 828 973 dolari americani (USD) (sumă convertită în conformitate cu cursul din noiembrie 1996, adică data sesizării instanței) [2] Echivalentul a aproximativ 406 890 USD (valoare convertită în funcție de cursul din iunie 1999)