CtEDO 09.09.2008 Auto

UYSAL ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
UYSAL ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 18161/04 prezentate de Tuncay UYSAL și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători; și Sally Dolle, graffière de section, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 aprilie 2004, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După deliberarea sa, face următoarea decizie DEFĂCIRE a recurentelor, dnii Tuncay Uysal, Naz Emine Tașk.n, Nermin Aklan, Gülten E Nerse, avocați din Ankara. Guvernul pârât ( La 6 august 1999, în dezacord cu suma plătită de către administrație, dl Uysal a introdus o acțiune în favoarea creșterii dreptului la expropriere la Tribunalul de Mare Instanță din Mersin. Prin hotărârea din 13 iunie 2000, Tribunalul a acceptat parțial cererea sa și i-a acordat o despăgubire suplimentară de 62 268 560 000 de lire turcești (TRL) [aproximativ 103 345 EUR (EUR) ], împreună cu dobânda moratorială la rata legală începând cu 7 iulie 1999, data transferului proprietății. La 11 decembrie 2000, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță pentru eroare de apreciere în calculul sumei de l . La 31 iulie 2001, acționând la trimitere și în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, instanța a condamnat administrația să îi plătească o indemnizație suplimentară de 43 980 560 000 TRL [aproximativ 38 169 EUR]. Între timp, la 17 octombrie 2001, M Uysal a decedat. Prin hotărârea din 5 noiembrie 2001, Curtea de Casație a pronunțat din nou hotărârea de primă instanță în același motiv. La 13 mai 2003, tribunalul a acordat moștenitorilor domnului Uysal (reclamanților) o sentință suplimentară de expropriere cu o sumă de 31 892 649 200 TRL [aproximativ 18 La 28 octombrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 7 martie 2005, administrația s-a opus reclamanților, în temeiul dreptului de proprietate suplimentară de expropriere, 153 839,45 de noi cărți turcești (TRY) [aproximativ 92 731 EUR]. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza neplății de la plata impozitului pe profit care le-a fost atribuită printr-o hotărâre și a insuficienței ratei dobânzilor restante aplicate creanțelor lor în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia la momentul faptelor. Pe baza acelorași fapte, reclamanții invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Reclamanții se plâng de neplățile legate de plata în avans a impozitului pe profit care le-a fost atribuit printr-o hotărâre și susțin că, din cauza climatului inflaționist care domnea în Turcia la momentul faptelor, aceaceasta este, de altfel, derizorie din moment ce rata dobânzii restante nu era suficientă în raport cu rata inflației. Guvernul combate această teză. Acesta susține că partea suplimentară de expropriere a fost plătită reclamanților la 7 martie 2005, aplicându-se astfel rate ale dobânzii mai mari decât rata inflației, și că valoarea acesteia era chiar mai mare decât cea pe care reclamanții sperau să o obțină dacă creanța lor ar fi fost ajustată doar ținând cont de ratele inflației. Reclamanții își reiterează afirmațiile și consideră că au suferit o pierdere pecuniară din cauza întârzierii înregistrate de administrație în plata despăgubirii lor. În ceea ce privește cauza privind deprecierea, Comisia constată că reclamanții au obținut un supliment de 31 892 649 200 TRL [aproximativ 18 791 EUR], cu dobânzi de întârziere simple începând cu data de 7 iulie 1999, data cedării terenului. Această sumă le-a fost plătită la 7 martie 2005, adică la aproximativ un an și patru luni după decizia internă definitivă. Valoarea totală a plății efectuate la acea dată era de 153 839,45 TRY (aproximativ 92 731 EUR). Curtea amintește că, potrivit metodei de calcul deja adoptată în cauza Akkușc. Turcia (hotărârea din 9 iulie 1997, Pentru a evalua prejudiciul material suferit, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma plătită efectiv reclamanților și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată pentru a ține seama de erodarea monetară în perioada de întârziere. Comisia reamintește, de asemenea, că metoda sa de calcul ține seama de efectele inflației în Turcia, astfel cum sunt reflectate în tabelele de preț cu amănuntul, publicate de către instituția de statistică a Turciei (Türkiye În speță, Curtea constată că hotărârea de primă instanță a devenit definitivă la 28 octombrie 2003 sau într-un termen rezonabil de trei luni de la data respectivă, reclamanții ar fi trebuit să primească 110 826 955 970 TRL. Luând în considerare indicii incluși în lista publicată de către instituția de statistică a Turciei, această sumă ar fi fost de 121 401 038 211 TRL la data plății, și anume la 7 martie 2005, Curtea constată că, la această dată, reclamanții au primit o sumă cu mult mai mare decât suma respectivă, și anume 153 839 450 000 TRL [aproximativ 153 839,45 TRY]. Curtea nu deține nicio pierdere pentru reclamanți. Suma de la l a t i t ă ț i le suplimentare pe care le-au primit reprezintă o compensație integrală sau chiar mai mare decât metoda de calcul adoptată de Curte. Prin urmare, ei nu au suferit niciun prejudiciu sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Pe baza acelorași fapte, reclamanții invocă o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, litigiul prezentat de reclamanți în temeiul acestui articol este același cu cel pe care l-a examinat deja pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea consideră că acest litigiu este lipsit de temei și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Sally Dolle Francoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-15
0,96
EKINCI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 10682/03 présentée par Fatma EKİNCİ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 septembre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens,
CtEDO 2008-04-01
0,96
ERSOZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 12570/02 présentée par Alaatin ERSÖZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er avril 2008 en une chambre composé
CtEDO 2005-09-22
0,96
AFFAIRE UYSAL ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE UYSAL ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 13101/03) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2005 DÉFINITIF 22/12/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2008-01-15
0,95
KART c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 8917/05 présentée par Atilla KART contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 janvier 2008 en une chambre composée de : Franço
CtEDO 2008-07-08
0,95
MERT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ De neuf requêtes présentées contre la Turquie par n o 166/04 – Serhat MERT n o 3309/04 – Mustafa YILMAZ n o 3754/04 – Belma UÇMA SARIPINAR n o 17999/04 – Gülcan GEYİK n o 18001/04 – Sıdıka AYANO
Sursă