CtEDO 21.10.2004 Auto

UYSAL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
UYSAL c. TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 5 1964/99 prezentate de Dursun UYSAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja Gyulumyan, judecători și grefier de secțiune al dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 19 iunie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, Dursun Uysal, este un resortisant turc, născut în 1925 și rezident la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. Primăria din Istanbul expropria terenul reclamantului la 21 noiembrie. 1996, Tribunalul a introdus o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere în fața instanței de mari instanțe din Bakköy. Prin hotărârea din 13 noiembrie 1997, tribunalul octoya reclamantului o indemnizație suplimentară de 131 974 000 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 25 noiembrie 1996. La recursul municipalității, Curtea de Casație a clasat hotărârea din 13 noiembrie 1996 pe motivul că a fost necesar să se deducă 35 % din valoarea despăgubirii suplimentare din cauza rectificării calificării parcelelor reclamantului pe baza rapoartelor de expertiză și de reexaminare a diverselor elemente ale dosarului. Prin hotărârea din 3 decembrie 1998, Tribunalul de Mare Instanță din Bakirkoy în conformitate cu decizia Curții de Casație, a redus indemnizația suplimentară acordată reclamantului și i-a acordat 79 971 000 000 TRL însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 25 noiembrie 1996. Aprilie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță și, la 27 septembrie 1999, a respins cererea de rectificare a hotărârii din 6 aprilie 1999. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza lipsei ratei dobânzii moratorii legale pentru a compensa pierderea datorată deprecierii monetare puternice în perioada cuprinsă între introducerea unei acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere și plata efectivă a sumelor alocate, precum și a întârzierii statului în plata despăgubirii suplimentare de expropriere. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața instanțelor naționale și susține că deducerea de 35% ca contribuție publică a cuantumului indemnizației suplimentare a fost arbitrară. 1 din cauza ratei insuficiente a dobânzilor moratoriu legale aplicate pentru a compensa pierderea datorată deprecierii monetare puternice și întârzierii statului în plata despăgubirii suplimentare. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește argumentul formulat în temeiul articolului 6 din convenție, Curtea consideră că reclamantul contestă aprecierea organismelor naționale; acestea au decis să deducă, pe baza rapoartelor de expertiză și de reexaminare a diverselor elemente ale dosarului, 35 % ca contribuție publică, din cuantumul compensației suplimentare acordate reclamantului. Conform jurisprudenței bine stabilite a Curții, nu este de competența Curții să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță națională (J.B. c. Franța, c. n. 33634/96, 14 septembrie 1999). Prin urmare, obiecția se dovedește în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului din art. 1 din Protocolul nr. 3 de stabilire a cererii inadmisibile pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-01-31
0,96
AFFAIRE UYSAL c. TURQUIE
requête devant la Cour en leur qualité d’héritiers. 3. Pour des raisons d’ordre pratique, le présent arrêt continuera d’appeler M. Dursun Uysal le « requérant », bien qu’il faille aujourd’hui attribuer cette qualité à ses enfants et à sa fe
CtEDO 2004-07-01
0,95
M.K. contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 39823/98 présentée par M.K. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er juillet 2004 en une chambre composée de : MM. G. R
CtEDO 2002-09-12
0,95
Y.U. contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 41068/98 présentée par Y.U. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress, président, M. I. Cabral B
CtEDO 2003-04-10
0,95
UYSALOGLU et AUTRES contre la TURQUIE
lui verser une indemnité d’expropriation complémentaire. Le 8 avril 1996, la Cour de cassation cassa le jugement de première instance et renvoya l’affaire devant cette dernière. Le 26 juin 1996, le tribunal condamna la Direction à verser à
CtEDO 2004-04-29
0,95
ERASLAN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 54532/00 présentée par Fazilet ERASLAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 29 avril 2004 en une chambre composée de : M
Sursă