CtEDO 20.10.2009 Auto

AFFAIRE VAIDE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.10.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE VAIDE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

În al doilea rând, hotărârea va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, Kristina Pardalos, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 29 septembrie 2009, a adoptat hotărârea adoptată la această dată. PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 13721/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 13 resortisanți ai acestui stat, M Valier Y Începând din 1942, 1944, 1951, 1953, 1955, 1962, 1975, 1974, 1932, 1948, 1950, 1964, 1972 și cu reședința la Gaziantep, au sesizat Curtea la 6 februarie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 9 februarie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 28 iulie 1998, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamanții au intentat o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Nizip ( Printr-o hotărâre din 14 decembrie 2000, Tribunalul le-a acordat reclamanților un câștig parțial de cauză și a condamnat administrația să le plătească o despăgubire suplimentară de 27 716 296 960 de lire turcești (TRL) (46 297 de euro (EUR) la această dată), însoțită de dobânzi moratorii la rata legală începând cu 17 și 28 august 1998. Prin hotărârea din 17 septembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de executare a datoriilor Gaziantep notifia administrației un ordin de plată. La 11 noiembrie 2003, administrația i-a plătit lui Ayșe Sever suma de 6 031 489 086 (3 593 EUR la această dată) și celorlalți reclamanți suma de 92 146 932 470 (54 897 EUR la această dată). 10. În timp ce reclamanții explică în formularul lor de cerere că hotărârea Tribunalului a fost executată cu întârziere, guvernul susține că dosarul reclamanților este încă în curs de desfășurare în fața Oficiului pentru executarea datoriilor Gaziantep. ÎN DREPT 11. Invocând art. 1 din Protocolul nr. (1) Reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată, la momentul faptelor, în Turcia. De asemenea, aceștia se plâng că perioada de timp care a trecut între hotărârea Curții de Casație și plata efectivă a încălcat dreptul la audierea cauzei lor într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 din convenție. 12. Invocând art. 35 alineatul (1) din Convenție, guvernul solicită în primul rând neobosirea căilor de atac interne. 105 din Codul obligațiunilor. În cele din urmă, susține că procedura de executare inițiată de reclamanți este în curs de desfășurare în fața Oficiului pentru executarea datoriilor Gaziantep. În cele din urmă, susține că reclamanții nu au sesizat Curtea în termen de șase luni care urmează să fie calculate începând cu 17 septembrie 2001, data hotărârii Curții de Casație. 13. Curtea a concluzionat deja că acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiunilor este inexistentă (Aka c. Turcia, 23 septembrie 1998, § 37, Rec., 1998, § 37, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VI). Prin urmare, excepția formulată în acest sens trebuie respinsă. În ceea ce privește a doua excepție a guvernului, acesta din urmă nu a furnizat niciun document care să ateste că dosarul reclamanților este încă în curs de desfășurare în fața Oficiului de executare. Cu toate acestea, presupunând chiar că este cazul, guvernul nu a explicat în ce măsură această situație afectează admisibilitatea obiecțiunilor reclamanților. Prin urmare, Curtea respinge, de asemenea, această excepție. În ceea ce privește nerespectarea termenului de șase luni, această excepție poate fi respinsă din motivele expuse în cauza TiryakioLu c. Turcia, (n 45436/99, § 19, 24 mai 2005). 14. Curtea arată, de asemenea, că aceste obiecțiuni nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să se declare cererea admisibilă. În ceea ce privește fondul, Curtea a abordat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Kuzu c. Turcia, nr. 13062/03, 17 ianuarie 2006 și alții, Turcia, nr. 2620/05, 24 ianuarie 2008 Ak Kachar și altele c. Turcia , n 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, 22 iulie 2008). 16. Curtea a examinat circumstanțele cazului și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Comisia constată că, după mai mult de doi ani de la decizia internă definitivă, administrația și-a plătit datoriile către reclamanți și constată că întârzierea în plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne care este imputabilă administrației expropriante a făcut ca reclamanții să sufere un prejudiciu distinct, adăugat la exproprierea proprietății lor. Curtea consideră că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 18. În ceea ce privește chestiunea aplicării articolului 41, reclamanții solicită 35 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale, 40 000 EUR pentru prejudicii morale, 6 000 EUR pentru onorariile de avocat și 400 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată suportate în fața Curții. 19. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată anterior, §§ 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă o sumă de 10 300 EUR în comun reclamanților pentru prejudiciul material. Statuând în echitate, aceasta decide să acorde suma de 1 000 EUR în comun reclamanților pentru daune morale. În ceea ce privește onorariile avocaților, în speță, Curtea constată că reclamanții nu și-au ventilat pretenția în măsura în care nu furnizează un număr de cont al muncii efectuate de avocatul lor. De asemenea, nu au furnizat nici o justificare care să ateste cheltuielile și cheltuielile pretinse. Prin urmare, Curtea consideră că aceste cereri trebuie respinse. 20. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. pe care statul pârât trebuie să le plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 10 300 EUR (zece mii trei sute EUR) pentru daune materiale și 1 000 EUR (mii EUR) EUR) pentru daune morale, care se convertesc în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 20 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-02-01
0,95
AFFAIRE MEHMET YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n o 14155/02) ARRÊT STRASBOURG 1 er février 2011 DÉFINITIF 01/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2010-02-23
0,95
AFFAIRE EMİL YILDIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİL YILDIZ c. TURQUIE ( Requête n o 45652/04) ARRÊT STRASBOURG 23 février 2010 DÉFINITIF 23/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2005-07-21
0,94
AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 52164/99) ARRÊT STRASBOURG 21 juillet 2005 DÉFINITIF 21/10/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2010-04-06
0,94
AFFAIRE FATIH YÜRÜK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FATİH YÜRÜK c. TURQUIE (Requête n o 4930/05) ARRÊT STRASBOURG 6 avril 2010 DÉFINITIF 06/07/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2006-12-19
0,94
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 77642/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
Sursă