CtEDO 06.04.2010 Auto

AFFAIRE FATIH YÜRÜK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.04.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FATIH YÜRÜK c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ FATAH YÜRÜK c. TURCIA (Reperotarea nr. 4930/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 aprilie 2010 DEFINITIVĂF 06/07/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Fatih Yürük c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsori, Ișl Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 martie 2010, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 4930/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Fatih Yürük ( La 9 februarie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 4 iulie 2004, acesta a introdus o acțiune în deplină instanță împotriva Ministerului Apărării, însoțită de o cerere de admitere la asistență judiciară în fața Înaltei Curți Administrative Militare (denumită în continuare "Curtea Supremă"). În scopul obținerii unei despăgubiri din cauza unei boli (hepatită virală B) pe care pretindea că o contractase în timpul serviciului său militar. Boala fusese descoperită în timpul serviciului militar, iar reclamantul fusese declarat inapt pentru continuarea serviciului. La 11 august 2004, Înalta Curte a respins cererea de admitere la asistență judiciară pe motiv că nu existau suficiente elemente care să demonstreze că acțiunea în justiție a reclamantului era justificată și că certificatul de nevinovăție pe care îl furnizase era semnat numai de muhtar, deși ar fi trebuit, de asemenea, să poarte semnăturile a doi membri ai Consiliului Înțelepților. (ihtiyar heyeti Printr-o scrisoare din 16 august 2004, reclamantul a fost informat de Secretariatul General al Înaltei Curți că dispune de un termen de 30 de zile pentru a plăti sumele prevăzute pentru cheltuielile de procedură și că, în lipsa unei plăți în termenul stabilit, acțiunea sa va fi declarată neprezentată. La 24 august 2004, reclamantul a prezentat o nouă cerere de asistență judiciară însoțită de această dată de un certificat de lipsă eliberat de consiliul administrativ al prefecturii Van. Acest certificat, datat 13 În iulie 2004, se arăta că, în urma anchetei efectuate de serviciile prefecturii, se părea că reclamantul nu dispunea de niciun bun, că era lipsit de venit sau de alte resurse și că, prin urmare, era lipsit de resurse. Printr-o ordonanță din 15 septembrie 2004, Înalta Curte a respins din nou cererea, pe motiv că condițiile legale nu erau îndeplinite și a acordat o nouă perioadă de 30 de zile pentru plata cheltuielilor de procedură, a cărei valoare era de 2 445 300 000 de lire turce (aproximativ 1 280 de euro (EUR) 10. În absența plății, la 22 decembrie 2004, Înalta Curte a declarat acțiunea reclamantului neprezentat. II. DREPTUL PERTINENT 11. Dreptul și practica internă relevantă sunt expuse în Hotărârile Bakan c. Turcia 50939/99, §§ 36-41, 12 iunie 2007) și Mehmet și Suna Yićit c. Turcia 52658/99, § 19-22, 17 iulie 2007). 12. Invocând articolele 1, 6 și 13 din convenție, reclamantul susține că respingerea cererii sale de admitere la asistență judiciară a încălcat dreptul său de acces la o instanță. În plus, acesta susține că Înalta Curte Administrativă Militară nu constituie, din cauza modului de numire a membrilor săi, o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul se plânge de valoarea excesivă a cheltuielilor de procedură, având în vedere impecuitatea sa, de respingerea cererii sale de asistență judiciară de către Înalta Curte și, prin urmare, de încălcarea dreptului său de acces la o instanță. Acesta invocă în special articolele 1 și 13 și art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 14. Guvernul contestă pretențiile reclamantului și reamintește că judecătorii nu au obligația de a acorda asistență juridică ori de câte ori este solicitată, ci se pronunță suveran pe baza dovezilor care le sunt prezentate. În plus, guvernul observă că reclamantul a fost reprezentat de un avocat și arată că orice avocat care asistă gratuit o persoană în timpul unui proces trebuie să informeze baroul, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față. Curtea consideră că motivul reclamantului nu necesită o examinare decât în ceea ce privește art. 6 alineatul (1) 16. Comisia reamintește că valoarea cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanțelor specifice ale unui anumit caz, inclusiv solvabilitatea reclamantului și etapa procedurii la care este impusă restricția în cauză, sunt factori care trebuie luați în considerare pentru a stabili dacă persoana în cauză a beneficiat de dreptul de acces la o instanță (a se vedea Bakan, citată anterior, punctul 68). 17. În cazul de față, valoarea cheltuielilor de procedură solicitate de reclamant era de aproximativ 1 280 EUR. Această sumă era echivalentă cu salariul minim de peste șapte luni la momentul faptelor și reprezenta astfel o sumă considerabilă pentru reclamantul care nu dispunea de nicio resursă. 18. Curtea observă că a tratat deja cazuri ale căror circumstanțe erau similare cu cele din prezent ( A se vedea, printre altele, Bakan, citată anterior, §§ 64-79, Mehmet și Suna Yićit, citată anterior, §§ 31-39, sau Mehmet Hüsni Tunç c. Turcia, n 20000/03, § 15-17, 21 februarie 2008). În cazul de față, aceasta nu indică niciun element sau argument care să o determine să plece de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, declară plângerea admisibilă și ajunge la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenția acestui șef. Curtea amintește că a examinat și a declarat deja inadmisibile obiecțiuni strict identice cu privire la chestiunea independenței Înaltei Curți Administrative Militare (a se vedea Yavuz c. Turcia (dec.), n 29870/96, 25 mai 2000). 20. În lipsa unor circumstanțe care să justifice abaterea de la concluziile sale anterioare, aceasta declară cauza inadmisibilă, din cauza lipsei vădite de temei, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR] pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit. Această sumă corespunde celei solicitate în fața instanțelor interne. 23. Guvernul contestă această sumă. 24. Curtea nu poate specula cu privire la ceea ce ar fi putut fi rezultatul procedurii de despăgubire dacă acțiunea reclamantului nu ar fi fost considerată ca nefiind introdusă. Cu toate acestea, Curtea consideră că acestuia i s-a refuzat posibilitatea de a obține o decizie cu privire la temeinicia acțiunii sale în despăgubire. 25. De asemenea, consideră că, în principiu, cel mai potrivit mod de a remedia încălcarea constatată ar fi redeschiderea procedurii, în cazul în care persoana interesată ar manifesta dorința de a o redeschide (Mehmet și Suna Yićit, citată anterior, punctul 47), și Mehmet Hüsni Tunç. , citată anterior, punctul 38). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 27. Reclamantul solicită, de asemenea, 26 TRY [aproximativ 13 EUR] pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, precum și 20% din sumele alocate de Curte pentru remunerarea avocatului său. Acesta furnizează documente justificative privind cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne, precum și un acord de onorarii cu avocatul său. 28. Guvernul contestă pretențiile reclamantului pe care le consideră excesive și nejustificate și consideră, de asemenea, că aceste cifre nu reflectă realitatea. 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În acest caz, ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă alocarea sumei de 500 EUR. Interese moratoriu 30. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe baza ratei dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe dreptul de acces la o instanță și inadmisibilă pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 6 aprilie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-13
0,97
AFFAIRE ÇERİKCİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇERİKCİ c. TURQUIE (Requête n o 33322/07) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2010 DÉFINITIF 13/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2010-04-20
0,97
AFFAIRE BEK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BEK c. TURQUIE (Requête n o 23522/05) ARRÊT STRASBOURG 20 avril 2010 DÉFINITIF 20/07/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affa
CtEDO 2011-04-05
0,97
AFFAIRE FATİH TAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FATİH TAŞ c. TURQUIE (Requête n o 36635/08) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2011 DÉFINITIF 05/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2009-10-13
0,97
AFFAIRE SAĞNAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SAĞNAK c. TURQUIE (Requête n o 45465/04) ARRÊT STRASBOURG 13 octobre 2009 DÉFINITIF 13/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2010-03-23
0,96
AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜLEYMAN BABA c. TURQUIE (Requête n o 2150/05) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 23 mars 2010 DÉFINITIF 23/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
Sursă