KÜCCÜK et AUTRES contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 76788/01 prezentată de Mehmet KÜ ççÜ K și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 mai 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan H.S. Greve, Traja, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 13 octombrie 2000, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți la 6 octombrie 2003 și, respectiv, de guvern la 8 martie 2004, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie: ale căror liste sunt enumerate în anexă sunt cetățeni turci și rezidenți în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1994, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollar (a) la exproprierea unui teren care aparținea reclamanților care se aflau în proprietatea Hatay (skenderun), pentru construirea unei căi periferice; indemnizația stabilită de Direcție a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită de Direcție, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță un recurs în creștere a indemnizației de expropriere. Tribunalul le-a acordat o indemnizație suplimentară de expropriere cu dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenului către administrație până la 31 decembrie 1997 și cu 50 % pe an pentru perioada ulterioară. În 1998, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Hotărârea a plătit reclamanților indemnizația suplimentară la un an și la aproximativ șapte luni după hotărârea definitivă. Detaliile figurează în tabelul următor: data la care s-a acordat taxa suplimentară (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) data la care Curtea de Casație s-a pronunțat la data la care a fost plătită suma totală a plății suplimentare. CONSOLIDAREA INTERESELOR MORATORII (30% pe an până la 31 decembrie 1997 + 50 pe an pentru perioada ulterioară e) (TRL) 29.12.1997 172 605 220 15.09.1998 13.04.2000 565 300 000 GRIEF care invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul turc propune plata către domnii Mehmet Küçük, Ali Küçük, Halil Küççük, Șakir Küçük și Yusuf Küççük și M. Ayșe Küçük (Sönmez), cu titlu gratuit, suma de 355 (trei sute cincizeci și cinci) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 6 octombrie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Mehmet Küçük, domnului Ali Küçük, domnului Halil Küççük, domnului Șakir Küççük, domnului Yusuf Küçük și domnului M. Ayșe Küçük (Sönmez), cu titlu gratuit, suma de 355 (trei sute cincizeci și cinci) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este oportun să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Premier Anexă Lista reclamanților 1. Mehmet Küçük 2. Ali Küçük 3. Ayșe Küçük Sönmez 4. Halil Küçük 5. Șakir Küçük 6. Yusuf Küçük

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

76788/01

présentée par Mehmet KÜ

ççÜ

K et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 13 mai 2004 en une chambre composée de

:

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L.

Caflisch

,

R.

Türmen

,

J.

Hedigan

,

M

me

H.S.

Greve,

M.

K.

Traja,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 13 octobre 2000,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire respectivement présentées par les requérants le 6 octobre 2003 et le Gouvernement le 8 mars 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants,

dont la liste figure en annexe

,

sont des ressortissants turcs et résident à İskenderun. Ils sont représentés devant la Cour par M

es

Akıllıoğlu, Aktay et Nerse, avocats au barreau d'Ankara.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

En 1994, la Direction générale des routes nationales (

Karayolları Genel Müdürlüğü,

«

la Direction

») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants sis à İskenderun (Hatay), pour la construction d'une voie périphérique.

L'indemnité fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété.

Les requérants, en désaccord avec le montant payé par la Direction, introduisirent auprès du tribunal de grande instance d'İskenderun un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation. Le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à l'Administration jusqu'au 31 décembre 1997, et de 50 % l'an

pour la période postérieure.

En 1998, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif.

La Direction versa aux requérants l'indemnité complémentaire un an et sept mois environ après la décision judiciaire définitive.

Des détails figurent dans le tableau suivant :

DATE

DU JUGEMENT

MONTANT

DE L'INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE (TRL) (les intérêts et les frais d'avocat ne sont pas inclus)

DATE DE L'ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATE

DU PAIEMENT

MONTANT

DE

L'INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE

ASSORTIE D'INTÉRÊTS MORATOIRES (30% l'an jusqu'au 31 décembre 1997 + 50

l'an% pour la période postérieur e) (TRL)

29.12.1997

172 605 220

15.09.1998

13.04.2000

565 300 000

GRIEF

Invoquant l'article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leur bien en raison du retard de l'Administration dans le paiement de l'indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT

Le 8 mars 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à MM. Mehmet Küççük, Ali Küççük, Halil Küççük, Șakir Küççük et Yusuf Küççük et à M

me

Ayșe Küççük (Sönmez), à titre gracieux, la somme de 355 (trois cent cinquante-cinq) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

»

Le 6 octobre 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l'un des représentants des requérants

:

«

Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à MM. Mehmet Küççük, Ali Küççük, Halil Küççük, Șakir Küççük, Yusuf Küççük et à M

me

Ayșe Küççük (Sönmez), à titre gracieux, la somme de 355 (trois cent cinquante-cinq) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président

ANNEXE

Liste des requérants