Secțiunea a treia Cerere nr. 76739/01 prezentată de Ahmet maiir și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 mai 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan H.S. Greve, Traja, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 13 octombrie 2000, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți la 6 octombrie 2003 și, respectiv, de guvern la 8 martie 2004, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, Ahmet În 1996, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kaaayollar.) Genel Müdürlüüüü, Hotărârea pentru Drumuri Naționale a fost expropriată de un teren care aparținea reclamanților din Dörtyol (Hatay). Indemnizația stabilită de Direcție a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită de Direcție, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Dörtyol o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. Tribunalul le-a acordat o indemnizație suplimentară de expropriere cu dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu data cedării terenului către administrație până la 31 decembrie 1997 și cu 50 % pe an pentru perioada ulterioară. În 1998, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Hotărârea a plătit reclamanților indemnizația suplimentară la un an și șase luni după hotărârea definitivă. Detaliile sunt prezentate în tabelul următor: data la care s-a acordat taxa suplimentară (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) data la care Curtea de Casație s-a încheiat la data la care s-a plătit suma suplimentară. CONSOLIDAREA INTERESELOR MORATORII (30% pe an până la 31 decembrie 1997 + 50 % pe an pentru perioada ulterioară) (TRL) 2.12.1997 36 943 060 000 26.11.1998 18. 05. 2000 104 211 229 000 GRIEF care invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul turc propune plata către domnii Ahmet 000 (cvartete și o mie) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 6 octombrie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Ahmet 000 (cvarantă și o mie) EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
76739/01
présentée par Ahmet İNANIR et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 13 mai 2004 en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen
,
J.
Hedigan
,
M
me
H.S.
Greve,
M.
K.
Traja,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 octobre 2000,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire respectivement présentées par les requérants le 6 octobre 2003 et le Gouvernement le 8 mars 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, Ahmet İnanır, Mustafa İnanır, İsmail İnanır, Hasan İnanır, İlyas İnanır, Güllü Yıldız, Ayșe Sert et Halime Bakır
,
sont des ressortissants turcs et résident à İskenderun. Ils sont représentés devant la Cour par M
es
Akıllıoglu, Aktay et Nerse, avocats au barreau d'Ankara.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
En 1996, la Direction générale des routes nationales (
Karayolları Genel Müdürlüğü,
«
la Direction
») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants sis à Dörtyol (Hatay).
L'indemnité fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété.
Les requérants, en désaccord avec le montant payé par la Direction, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Dörtyol un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation. Le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à l'Administration jusqu'au 31
décembre 1997, et de 50 % l'an
pour la période postérieure.
En 1998, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif.
La Direction versa aux requérants l'indemnité complémentaire un an et six mois environ après la décision judiciaire définitive.
Des détails figurent dans le tableau suivant :
DATE
DE L'INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE (TRL) (les intérêts et les frais d'avocat ne sont pas inclus)
DATE DE L'ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION
DATE
DE
L'INDEMNITÉ COMPLÉMENTAIRE
ASSORTIE D'INTÉRÊTS MORATOIRES (30% l'an jusqu'au 31 décembre 1997 + 50 % l'an pour la période postérieure) (TRL)
2.12.1997
36 943 060 000
26.11.1998
104 211 229 000
GRIEF
Invoquant l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leur bien en raison du retard de l'Administration dans le paiement de l'indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.
Le 8 mars 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à MM. Ahmet İnanır, Mustafa İnanır, İsmail İnanır, Hasan İnanır et İlyas İnanır et à M
mes
Güllü Yıldız, Ayșe Sert et Halime Bakır, à titre gracieux, la somme de 41
000 (quarante et un mille) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
»
Le 6 octobre 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l'un des représentants des requérants
:
«
Je note
que le gouvernement turc est prêt à verser à MM. Ahmet İnanır, Mustafa İnanır, İsmail İnanır, Hasan İnanır et İlyas İnanır et à M
mes
Güllü Yıldız, Ayșe Sert et Halime Bakır, à titre gracieux, la somme de 41
000 (quarante et un mille) euros au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président