AFFAIRE RASIDESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

15.09.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE RASIDESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 39761/03) HOTĂRÂREA (fond) STRASBURG 15 septembrie 2009 DEFINIF 15/12/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Rasidescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 august 2009, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura A la originea cauzei este o cerere (n 39761/03) îndreptată împotriva României și dintre care patru resortisanți ai acestui stat, dnii Ștefan Mihai Carol Rasidescu, Mihai Rasidescu și Radu Rasidescu și M Angelica-Corina Rasid Reclamanții sunt reprezentați de domnul Mihai Dan, avocat la București. Guvernul român ( La 27 februarie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Reclamanții, membri ai aceleiași familii, s-au născut în 1930, 1963, 1967 și 1930 și locuiesc în București și Canada. Ei sunt moștenitorii domnului Carol Marius Rasidescu. La 11 noiembrie 1947, un bun imobil aparținând domnului Carol Marius Rasidescu a fost rechiziționat de Ministerul Afacerilor Interne. Bunul era format din mai multe clădiri și din terenul aferent de 18 hectare (ha), care avea o destinație agricolă, și era situat la numărul 27 de pe strada Drumul Potcoavei, în orașul Voluntari de la gladiatori gladiarii gladiatori din oraș (la nord-est de primul raion din București). În 1984, acest bun a fost transferat în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale. printr-o hotărâre definitivă din 5 iunie 1997, Tribunalul de Primă Instanță instanța din Buftea a primit o acțiune introdusă de reclamanți împotriva prefecturii d olfov și a ordonat acesteia să restituie părților interesate un teren de 15 ha situat la adresa mai jos, reținând calitatea lor de proprietari. Ca răspuns la cererile reclamanților de executare a acestei hotărâri, autoritățile le-au informat cu privire la faptul că au fost în posesia lor deplină pe locul anterior, având în vedere emiterea de titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane de pe teren în cauză. Potrivit reclamanților, aceste titluri au fost emise în anii în cauză. 1999-2000. Ulterior, au inițiat proceduri în justiție în vederea anulării lor. La acțiune în anulare a titlului de proprietate asupra unui teren de 2 ha La 23 ianuarie 2002, reclamanții au sesizat instanța de primă instanță din Buftea cu o acțiune împotriva Primăriei din Voluntari, Ministerul Apărării și trei persoane care au fost văzute eliberând 14 iulie 2000 un titlu de proprietate pentru o suprafață de 2 ha de teren de 15 ha a căror proprietate le fusese recunoscută (punctul 6 de mai sus). 10. Prin o hotărâre din 21 februarie 2002, instanța de primă instanță a respins acțiunea. 11. printr-o hotărâre din 30 octombrie 2002, tribunalul județ din București a respins recursul reclamanților. 12. Recurs ), care a fost respins printr-o hotărâre definitivă din 12 mai 2003 a instanței de apel din București, pe motiv că nu mai făcea parte din actul de proprietate în cauză, în măsura în care, după emiterea acestui titlu, terenul fusese transferat din domeniul public al statului în domeniul privat al orașului Voluntari în temeiul deciziei guvernului nr. 994/2002. Cererea administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001 13. În 2001, reclamanții au solicitat primăriei Voluntari, în temeiul Legii nr. 10/2001, să le restituie terenul de 18 ha care a aparținut autorului lor. 14. Prin decizia din 11 noiembrie 2002 a primăriei, reclamanții au fost returnați 8,92 ha din cele 18 ha care au aparținut autorului lor. Un titlu de proprietate a fost emis în favoarea lor. 15. În ceea ce privește restul terenului, guvernul arată că autoritățile au oferit reclamanților, la 16 iunie 2004 și la 24 februarie 2006, un teren pe un alt teren pe care l-au refuzat. 16. În ceea ce privește locul propus de către autorități, reclamanții precizează că, deoarece știau că există terenuri libere în apropiere de locul anterior, ei au solicitat să fie situat în această zonă. Cu toate acestea, autoritățile le-au oferit un teren situat în afara comunei Mogoșoaia. În plus, potrivit reclamanților, acesta era de o calitate slabă, era plasat în zona de aterizare a aeroportului din Otopeni și avea o valoare de mai puțin de 200 de ori mai mică decât cea a terenului lor. II. LEGEA ȘI PRATICUL INTERNELE PERTINENTE 17. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumărescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, § 31-33), Strain și altele România 57001/00, § 19 26, CEDH 2005-VII), Paduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, § 15 Ha situat în orașul Voluntari a fost transferat din domeniul public al statului și al administrației Ministerului Apărării în proprietatea publică a orașului Voluntari. ÎN Acestea arată că, prin hotărârea din 12 mai 2003 a Tribunalului de apel de la București, dreptul lor de proprietate asupra celor 2 ha de teren a fost grav și iremediabil încălcat, în măsura în care titlul terților a fost confirmat de instanțele naționale. Tot în formularul de apel, ei consideră că autoritățile române aveau obligația de a-și deține drepturile de autor. întregul bun imobil, așa cum a fost rechiziționat În plus, acestea precizează, într-o scrisoare din 6 octombrie 2008, că valoarea terenului respectiv este de 20 440 000 EUR (punctul 44 de mai jos). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 22. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza refuzului instanțelor naționale de a anula titlul de proprietate emis în favoarea terților pentru terenul de 2 ha, în ciuda dreptului de proprietate recunoscut reclamanților pe acest teren. Ei: la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 23. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d 247/2005, care au ca obiectiv să accelereze procedura de restituire a bunurilor naționalizate și, în cazurile în care o astfel de restituire este imposibilă, să acorde o despăgubire constând într-o participare, în calitate de acționar, unui organism de plasament de valori mobiliare, Potrivit guvernului, repararea prevăzută de legislația românească îndeplinește cerințele jurisprudenței Curții 25. Reclamanții luptă împotriva tezelor guvernului și insistă asupra faptului că atitudinea abuzivă a autorităților le-a pus în imposibilitatea de a se bucura de dreptul lor de proprietate. Ei consideră că echilibrul corect dintre interesul general al comunității și protecția dreptului lor a fost foarte necunoscut în speță. 26. Curtea constată că reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate pe teren de 2 ha prin hotărârea definitivă din 5 iunie 1997 a Tribunalului de Primă Instanță din Buftea (punctul 6 de mai sus). Or, ei se află în dreptul de a primi înapoi terenul în litigiu din cauza emisiunii de către autorități a unui titlu de proprietate în beneficiul unor persoane terțe pe același teren și a refuzului instanțelor naționale de a anula acest titlu. Curtea apreciază, prin urmare, că reclamanții se află într-o situație similară cu cele din cauza Strain și altele 27 menționat anterior. 27. Aceasta reamintește că a tratat în repetate rânduri probleme similare celor din speță, în care a ajuns la concluzia încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea, printre altele, Porteanu c. România, n 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie) 2006). Aceasta reafirmă în special faptul că, în contextul legislativ român care reglementează acțiunile în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea prin intermediul unui stat membru al UE a unor terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este precedată de confirmarea definitivă în justiție a dreptului de proprietate asupra unei proprietăți ( O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr 1 (Strain menționat anterior, § 39, 43 și 59). 28. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazul de față 29. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, punerea în eșec a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor, combinată cu absența totală a despăgubirii, le-a cauzat acestora o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea proprietății lor garantate prin art. 1 din Protocolul 30. Prin urmare, Curtea concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA PRIVIND NEexecuția din 5 iunie 1997 a TRIBUNALULUI DE BUFFEA 31. Reclamanții consideră că refuzul instanțelor naționale de a anula titlul de proprietate emis unor terți i-a împiedicat să obțină executarea hotărârii din 5 iunie 1997, ceea ce le-a adus atingere dreptului lor de a avea acces la o instanță astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. Această dispoziție este astfel formulată în părțile sale relevante în speță Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 32. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 33. Guvernul recunoaște că hotărârea din 5 iunie 1997 preciza locația terenului, dar consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8,92 ha a fost restituită reclamanților pe locul anterior și le-a fost eliberat un titlu de proprietate în acest sens. În ceea ce privește terenul rămas, având în vedere că au fost eliberate titluri de proprietate unor terți, un teren pe o altă locație a fost oferit reclamanților, loc pe care le-au refuzat. 34. Reclamanții sunt de acord că nu au avut titluri de proprietate emise în beneficiul terților în momentul primelor lor cereri de executare a hotărârii din 5 iunie 1997. Ei consideră că au pierdut de facto dreptul de proprietate asupra părții de teren care nu le-a fost restituită pe fosta locație. 35. Curtea amintește că prezenta cerere se referă la terenul de 2 ha care a făcut obiectul procedurii pronunțate prin hotărârea din 12 mai 2003 a instanței judecătorești din București (punctul 21 de mai sus). Având în vedere concluziile sale de la punctele 29 și 30 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului acestei cauze (a se vedea, printre altele, Barcanescu c. România, 75261/01, § 37, 12 octombrie 2006 Dimitrie Dan Popescu c. România, n 21397/02, § 32, 14 decembrie 2006 Enciu și Lega c. România, nr. 9292/05, § 36, 8 februarie 2007 și Mușat c. România, nr. 33353/03, § 45, 11 octombrie 2007). IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALIMENTARĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIA ÎN Reclamanții se plâng de procedura pronunțată prin hotărârea din 12 mai 2003 a instanței judecătorești din București. Ei consideră că instanțele naționale nu au interpretat corect dispozițiile legii. 37. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor garantate prin art. 6 alin. (1) din Convenție. 38. În consecință, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod evident nefondat, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 40. Reclamanții solicită 2 500 EUR (EUR) pe metru pătrat de teren pentru prejudicii materiale. 41. Guvernul ia notă de faptul că cererea se referă la respingerea, prin hotărârea din 12 mai 2003 a instanței judecătorești din București, a acțiunii în anulare a unui titlu de proprietate care poartă un teren de 2 ha. El observă că reclamanții intenționează astfel să solicite 50 000 Cu toate acestea, el subliniază că nu au furnizat expertiză cu privire la evaluarea terenului de 2 ha situat la extra-muros 42. În acest sens, raportul prezintă un raport de expertiză din mai 2007, care are ca obiect evaluarea unui metru pătrat de teren situat în Voluntari, la numărul 27 de pe strada Drumul Potcoavei, conform căruia valoarea de piață pe metru pătrat este de 33,93 EUR. 43. Reclamanții contestă faptul că statul consideră că terenul este situat în afara zonei Muros, în timp ce: este vorba despre un teren situat în afara zonei Muros. Ei adaugă că impozitele pe care le plătesc pentru terenul de aproximativ 9 ha, care le-a fost restituit de către autorități, se calculează ținând seama de categoria sa de teren intra-muros. 44. Acestea prezintă, de asemenea, o expertiză din iulie 2007, conform căreia valoarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o scrisoare din 6 octombrie 2008, acestea precizează că valoarea terenului lor este de 20 440 000 EUR. 45. Ca răspuns, guvernul furnizează un nou raport de experiență din octombrie 2007 conform căruia, începând cu o valoare pe metru pătrat a terenului în litigiu de 793,33 EUR, valoarea sa totală este de 15 866 EUR. 600 EUR. În cele din urmă, guvernul a prezentat o expertiză din februarie 2009, conform căreia valoarea de un metru pătrat a terenului în cauză este de 228 EUR, valoarea sa totală fiind, prin urmare, de 4 560 000 EUR. 46. În circumstanțele din speță, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare de fapt, astfel încât aceasta trebuie să fie rezervată ținând seama, de asemenea, de posibilitatea de a se ajunge la un acord între statul pârât și cei interesați [art. 75 alineatul (1) și art. 4 din Regulamentul de procedură al Curții]. Tribunalul de Primă Instană din Buftea, care a făcut obiectul procedurii pronunțate prin Hotărârea din 12 mai 2003 a Tribunalului de Primă Instană din București, a pronunat hotărârea admisibilă cu privire la obieciile întemeiate pe art. 1 din Protocolul 1 (dreptul la respectarea bunurilor) și art. 6 alineatul (1) din Convenie (neexecutarea hotărârii din 5 iunie 1997 a Tribunalului de Primă Instană din Buftea) și inadmisibilă pentru surplus A spus că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția S-a afirmat că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție, guvernul și reclamanții să îi adreseze în scris observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge rezervă procedura ulterioară și deleagă președintele Camerei are grijă să o stabilească dacă este necesar. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 15 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte