Secțiunea a treia Cerere nr. 21428/03 prezentată de G aprilie RUDEANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 2 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 mai 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie în cunoștință de cauză Reclamantul, domnul Gavril Rudeanu, a fost un resortisant român, născut în 1912 și rezident la București. După decesul său la 25 iulie 2004, domnul Mihaela Rudeanu și Liliana-Carmen Rudeanu, singurii săi moștenitori, au informat Curtea cu privire la dorința lor de a continua procedura. Guvernul român ( În cazul de față, faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea definitivă din 23 septembrie 1997, tribunalul departamental din București a primit acțiunea în revendicare condusă de reclamant împotriva Primăriei din 6 septembrie 1997, Secțiunea București și împotriva Consiliului General de la București. El a ordonat părților pârâte să restituie sau să atribuie reclamantului un teren de 378 situat în interiorul perimetrului orașului București, echivalent în termeni de locație și de acces la utilitatea terenului pe care l-a privat de către autorități, fără despăgubiri, pentru construirea unei clădiri de locuit. Începând din 1999, reclamantul a făcut demersuri în fața consiliului general și a prefecturii București, precum și a primăriei din secolul al șaselea La 30 ianuarie 2003, prefectura București a trimis cererea de executare a hotărârii în cauză la primăria din 6 septembrie 1997. raionul care, la rândul său, l-a sfătuit pe reclamant la 24 februarie 2003 să se adreseze Consiliului General de la București. La 22 iulie 2005, acesta din urmă a informat moștenitoarele reclamantului că administrația locală nu dispunea de terenuri disponibile. Printr-o hotărâre din 22 iunie 2007, confirmată în ultimă instanță printr-o hotărâre din 8 februarie 2008 a tribunalului județ din București, Tribunalul de Primă Instană din București a primit acțiunea iniiată de moștenitoarele reclamantului în măsura în care aceasta era îndreptată împotriva Consiliului General de la București și, constatând că restituirea sau atribuirea unui teren corespunzător hotărârii din 23 septembrie 1997 nu era posibilă, a stabilit, pe baza articolului 574 din Codul de procedură civilă și a unei expertize tehnice, valoarea echivalentă a terenului în cauză la 735 636 de noi lei românești. Din dosar reiese că până în prezent hotărârea definitivă din 23 septembrie 1997 a tribunalului județ din București nu a fost executată nici prin atribuirea unui teren de 378 m, nici prin plata de către autorități a sumei menționate anterior corespunzătoare valorii acestuia. GRIEFS Invocând în esență art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. În plus, în temeiul articolelor 3 și 17 din convenție, recurenta consideră că demersurile inutile în fața autorităților locale și refuzul acestora de a executa hotărârea menționată anterior ar reprezenta un tratament inuman și un abuz de drept. La 25 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Noi subsemnatele, Mihaela Rudeanu și Carmen-Liliana Rudeanu, să remarcăm că guvernul român este dispus să ne plătească, cu titlu gratuit, suma de 225 000 euro (două sute douăzeci și cinci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda de la statul pârâtă rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele inițiale ale cererii menționate. Subsemnatul, Razvan-Horațiu Radu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă domnului Mihaela Rudeanu și lui Carmen-Liliana Rudeanu, cu titlu gratuit, suma de 225 000 de euro (două sute douăzeci și cinci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
21428/03
présentée par Gavril RUDEANU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 2 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mai 2003,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Gavril Rudeanu, était un ressortissant roumain, né en 1912 et résidant à Bucarest. Après son décès le 25 juillet 2004, M
mes
Mihaela Rudeanu et Liliana-Carmen Rudeanu, ses seules héritières, ont informé la Cour de leur souhait de continuer la procédure. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par un jugement définitif du 23 septembre 1997, le tribunal départemental de Bucarest accueillit l’action en revendication dirigée par le requérant contre la mairie du 6
eme
arrondissement de Bucarest et contre le conseil général de Bucarest. Il ordonna aux parties défenderesses de restituer ou attribuer au requérant un terrain de 378
m
2
situé à l’intérieur du périmètre de la ville de Bucarest, équivalent en termes d’emplacement et d’accès aux utilités au terrain dont l’intéressé avait été privé par les autorités, sans dédommagements, en 1956 pour la construction d’un immeuble d’habitation.
A partir de 1999, le requérant fit des démarches auprès du conseil général et de la préfecture de Bucarest ainsi que de la mairie du 6
eme
arrondissement pour faire exécuter le jugement précité du 23 septembre 1997.
Le 30 janvier 2003, la préfecture de Bucarest renvoya la demande d’exécution du jugement en cause à la mairie du 6
eme
arrondissement qui, à son tour, conseilla au requérant le 24 février 2003 de s’adresser au conseil général de Bucarest. Le 22 juillet 2005, ce dernier informa les héritières du requérant que l’administration locale ne disposait pas de terrains disponibles.
Par un jugement du 22 juin 2007, confirmé en dernier ressort par un arrêt du 8 février 2008 du tribunal départemental de Bucarest, le tribunal de première instance de Bucarest accueillit l’action engagée par les héritières du requérant pour autant qu’elle était dirigée contre le conseil général de Bucarest et, constatant que la restitution ou l’attribution d’un terrain correspondant au jugement du 23 septembre 1997 n’était pas possible, fixa sur la base de l’article 574 du code de procédure civile et d’une expertise technique la valeur équivalente du terrain en cause à 735
636 nouveaux lei roumains.
Il ressort du dossier que jusqu’à ce jour le jugement définitif du 23
septembre 1997 du tribunal départemental de Bucarest n’a été exécuté ni par l’attribution d’un terrain de 378 m
2
ni par le paiement par les autorités du montant précité correspondant à la valeur de celui-ci.
Invoquant en substance les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, la partie requérante se plaint de l’inexécution par les autorités du jugement définitif du 23 septembre 1997. Par ailleurs, sur le fondement des articles 3 et 17 de la Convention, la partie requérante estime que les démarches inutiles auprès des autorités locales et le refus de celles-ci d’exécuter le jugement précité représenteraient un traitement inhumain et un abus de droit.
Le 25 mars 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Nous soussignées, Mihaela Rudeanu et Carmen-Liliana Rudeanu, notons que le gouvernement roumain est prêt à nous verser, à titre gracieux, la somme de 225
000
euros (deux cent vingt-cinq mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en la monnaie de l’Etat défendeur taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée.
»
Le 30 juin 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, Agent du Gouvernement roumain devant la Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M
mes
Mihaela Rudeanu et Carmen-Liliana Rudeanu, à
titre gracieux, la somme de 225
000 euros (deux cent vingt-cinq mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep
Casadevall
Greffier
Président