SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 75258/01 prezentată de Maria Elena CRISTESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii J. Hedigan, președintele, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii și grefierul secțiunii S. Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea formulată anterior la 26 septembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Maria Elena Cristescu, este un cetățean român, născut în 1922 și rezident în București. Guvernul român ( În 1950, statul a luat în posesie o clădire, situată în București, formată din patru apartamente, care aparțineau două mătuși ale reclamantei. Prin acțiune introdusă în 1999, reclamanta, prevalorând de calitatea sa de moștenitoare a mătușilor sale, a preluat proprietatea. La 12 martie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din București a găzduit acțiunea și a dispus Consiliului Local de la București și întreprinderii care deținea proprietatea asupra acestuia. În septembrie 1999, reclamanta a fost pusă în posesia a două apartamente, celelalte două fiind vândute unor terțe părți de către întreprinderea care deținea proprietatea asupra statului. Prin intermediul unei acțiuni introduse împotriva cumpărătorilor, reclamanta a solicitat instanței de primă instanță din București să constate nulitatea vânzării menționate anterior. Prin hotărârea din 1 iunie 2000, instanța, considerând că contractul fusese încheiat cu bună credință, a respins acțiunea. La apelul și acțiunea recurentei, această hotărâre a fost confirmată de două hotărâri din 10 octombrie 2000 și 12 aprilie 2001 a Tribunalului departamental din București și a Tribunalului de Primă Instanță din București. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, reclamanta susținea o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății sale din cauza deciziilor instanțelor, validând vânzarea prin mai puțin de o parte din clădirea sa. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, aceasta se plângea de caracterul presupus inechitabil al procedurii. PROCEDURA La 9 iunie 2004, președintele celei de-a doua secțiuni a Curții a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât. În aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis să se examineze împreună admisibilitatea și fondul cererii. Scrisoarea din 15 iunie 2004 de informare a reclamantei cu privire la comunicarea cererii sale către guvernul pârât a revenit la Curte cu mențiunea La 14 octombrie 2004, printr-o scrisoare cu aviz de primire, trimisă la adresa menționată de reclamantă în formularul de cerere, grefa a solicitat eventualilor moștenitori ai recurentei să precizeze dacă intenționează să continue cererea, atrăgând atenția asupra faptului că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea anula cererea de rol. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că eventualii moștenitori ai recurentei nu doresc să mențină cererea în sensul articolului (a) din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada John Hedigan Modululr Președinte
Requête n
o
75258/01
présentée par Maria Elena CRISTESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de
:
MM.
président,
M
me
E. Fura-Sandström,
MM.
David Thór Björgvinsson,
M
mes
juges,
et de M. S.
Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 26 septembre 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maria Elena Cristescu, est une ressortissante roumaine, née en 1922 et résidant à Bucarest. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1950, l’Etat prit possession d’un immeuble, sis à Bucarest, composé de quatre appartements, qui appartenait à deux tantes de la requérante.
Par une action introduite en 1999, la requérante, se prévalant de sa qualité d’unique héritière de ses tantes, revendiqua l’immeuble.
Le 12 mars 1999, le tribunal de première instance de Bucarest accueillit l’action et ordonna au Conseil local de Bucarest et à l’entreprise gérante des biens immobiliers de l’Etat de lui restituer l’immeuble.
En septembre
1999, la requérante fut mise en possession de deux
appartements, les deux autres ayant été vendus à des tiers par l’entreprise gérante des biens immobiliers de l’Etat.
Par une action introduite à l’encontre des acquéreurs, la requérante demanda au tribunal de première instance de Bucarest de constater la nullité de la vente susmentionnée.
Par un jugement du 1
er
juin 2000, le tribunal, estimant que le contrat avait été conclu de bonne foi, rejeta l’action. Sur appel et recours de la requérante, ce jugement fut confirmé par deux arrêts des 10 octobre 2000 et 12
avril 2001 du tribunal départemental de Bucarest et de la cour d’appel de Bucarest.
1.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, la requérante alléguait une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison des décisions des juridictions, validant la vente par l’Etat d’une partie de son immeuble.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, elle se plaignait du caractère prétendument inéquitable de la procédure.
Le 9 juin 2004, le président de la deuxième section de la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur. En application de l’article 29 § 3 de la Convention, il a été décidé d’examiner ensemble la recevabilité et le fond de la requête.
La lettre du 15 juin 2004 informant la requérante de la communication de sa requête au gouvernement défendeur est revenue à la Cour avec la mention «
non réclamée, destinataire décédé
».
Le 14 octobre 2004, par une lettre avec avis de réception, envoyée à l’adresse mentionnée par la requérante dans son formulaire de requête, le greffe a demandé aux éventuels héritiers de la requérante de préciser s’ils entendaient poursuivre la requête, en attirant leur attention sur le fait qu’en l’absence de réponse, la Cour pourrait rayer la requête du rôle. Le
3
novembre 2004, la lettre est revenue à la Cour avec la même mention.
Au vu de ce qui précède, la Cour considère que les éventuels héritiers de la requérante n’entendent pas maintenir la requête, au sens de l’article
37
§
1
a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article
37
§
1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de
rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago
Quesada
John
Hedigan
Greffier
Président