Secțiunea a treia Cerere n 23606/05 prezentată de Niculina GEORGESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 iunie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a făcut deliberat acest lucru, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentei, Niculina Georgescu, este un resortisant român, născut în 1918 și rezident în București. Ea este reprezentată în fața Curții de domnul D. Stefanoiu, avocat la București. Guvernul român ( În anii '50, o clădire care aparținea reclamantei a fost naționalizată. La 18 decembrie 1996 și 20 ianuarie 1997, la ë l a vândut două apartamente din imobilul V.O. și T.V., care locuiau acolo ca chiriași. printr-o hotărâre definitivă din 2 octombrie 1997, Tribunalul de Primă Instanță instanța a dat dreptul la acțiunea reclamantei în revendicare a imobilului împotriva consiliului local și a societății care administra bunurile de la ë , a constatat că reclamanta era proprietarul acestuia și a condamnat părțile pârâte să i-l restituie. Prin decizia din 24 martie 1998, Primăria a dispus restituirea proprietății. Prin două hotărâri definitive din 30 noiembrie și 8 decembrie 2000, Curtea din București a respins acțiunile recurentei de anulare a contractelor de vânzare încheiate între V.O. și T.V. și la data de decembrie 1996 și 20 ianuarie 1997. printr-o hotărâre definitivă din decembrie În 2004, instanța de apel din București a respins, de asemenea, acțiunea recurentei împotriva V.O. și T.V. în revendicarea apartamentele în cauză. GRIEF Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta susținea o încălcare a dreptului său de proprietate asupra imobilului Õ, din cauza respingerii acțiunilor în anulare a contractelor de vânzare și în revendicare. La 2 iunie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație subsemnatul, Razvan-Horatiu RADU, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă dlui Niculina Georgescu, titlul grațios, suma de 220 000 EUR (două sute douăzeci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material, moral și cost și cheltuieli de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. A În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. La 2 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul recurentei, subsemnatul Dan ȘTEFÁNOIU, reprezentant, remarcă faptul că guvernul român este pregătit să plătească domnului Niculina Georgescu, cu titlu gratuit, suma de 220 000 EUR (două sute de euro). Douăzeci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material, moral și cost și cheltuieli de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părți.Comisia consideră că acesta din urmă se bucură de respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în final al Conveniei]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele
Requête n
o
23606/05
présentée par Niculina GEORGESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juin 2005,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le
fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Niculina Georgescu, est une ressortissante roumaine, née en 1918 et résidant à Bucarest. Elle est représentée devant la Cour par M
e
le
Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Razvan-Horatiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Dans les années cinquante, un immeuble appartenant à la requérante fut nationalisé. Les 18 décembre 1996 et 20 janvier 1997, l’Etat vendit deux
appartements de l’immeuble à V.O. et T.V., qui y habitaient en tant que locataires.
Par un jugement définitif du 2 octobre 1997, le tribunal de première
instance fit droit à l’action de la requérante en revendication de l’immeuble contre le conseil local et la société qui administrait les biens de l’Etat, constata que la requérante en était la propriétaire et condamna les
parties défenderesses à le lui restituer. Par une décision du 24 mars 1998, la mairie ordonna la restitution de l’immeuble.
Par deux arrêts définitifs des 30 novembre et 8 décembre 2000, la cour d’appel de Bucarest rejeta les actions de la requérante tendant à l’annulation des contrats de vente conclus entre V.O. et T.V. et l’Etat les
18
décembre
1996 et 20 janvier 1997. Par un arrêt définitif du
21
décembre
2004, la cour d’appel de Bucarest rejeta également l’action de la requérante contre V.O. et T.V. en revendication des appartements en cause.
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la requérante alléguait une
atteinte à son droit de propriété sur l’immeuble litigieux, en raison du rejet des actions en annulation des contrats de vente et en revendication.
Le 2 juin 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu RADU, Agent du Gouvernement roumain devant la
Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M
me
Niculina Georgescu,
à
titre gracieux, la somme de 220
000 EUR (deux cent vingt mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral et frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la
date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A
défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la
Banque
centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce
versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 2 juillet 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le
représentant de la partie requérante
:
«
Je soussigné, Dan ȘTEFĂNOIU, représentant, note que le gouvernement roumain est prêt à verser à M
me
Niculina Georgescu, à titre gracieux, la somme de 220
000
EUR (deux
cent
vingt mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral et frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la
Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les
parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président