Secțiunea a treia Cerere nr. 19980/04 prezentată de Alexandru Mihail ZINK împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 30 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 mai 2004, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Alexandru Mihail Zink, este un resortisant al Dublă cetățenie românească și germană, născută în 1940 și rezidentă în Ried Asbach (Germania). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Constantin Amzuța, avocat la București. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În cursul anului 1977, o proprietate imobiliară a reclamantului a fost naționalizată. La 17 aprilie 1997, lal a vândut proprietatea la două treimi care au locuit acolo ca chiriași ( În 1998, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Fagaș cu privire la o acțiune în revendicare împotriva primăriei și a societății care administra imobilele de la ë â â â â â â , pentru a obține înapoierea bunurilor. Prin hotărârea definitivă din 17 noiembrie 2000, instanța a dat dreptul la acțiune, a constatat că naționalizarea fusese ilegală și le-a condamnat pe acestea. La 25 iunie 2001, primăria și reclamantul sunt de acord cu faptul că restituirea bunurilor ar avea loc înainte de 1 iulie 2001, dar nu mai are loc. Procedura în anulare a contractului de vânzare În cursul anului 2002, reclamantul sesizează instanța de primă instanță Tribunalul a respins acțiunea împotriva societății și a cumpărătorilor, în scopul de a anula contractul de vânzare. Prin hotărârea din 5 decembrie 2002, instanța a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a dovedit că cumpărătorii erau de rea credință în momentul încheierii contractului de vânzare. Această hotărâre a fost confirmată prin hotărârile din 24 iunie 2003 ale Tribunalului departamental din Brașov și 10 noiembrie 2003 ale Tribunalului de apel din Brașov, care au respins recursul și, respectiv, recursul reclamantului. GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că a suferit o încălcare a dreptului său de proprietate asupra bunului în litigiu, din cauza respingerii acțiunii sale în anulare a contractului de vânzare. ÎN DREPT, Curtea constată că, la 25 ianuarie 2007, a decis să comunice cererea guvernului pârât. La 25 aprilie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale privind admisibilitatea și justificarea cererii. Acestea au fost adresate la mai 2007 părții solicitante, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 10 iulie 2007. În 2007, grefa a atras atenția reclamantului și a avocatului său asupra faptului că termenul care le-a fost acordat a fost mai scurt și că nu au solicitat nicio prelungire. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, Curtea putea anula o cerere de rol atunci când, ca și în speță, circumstanțele dau de înțeles că un reclamant nu intenționează să își mențină pledoaria. Curtea arată că aceste scrisori au fost primite de reclamant și de avocatul său, prima la o dată nespecificată și a doua la 25 octombrie 2007. Curtea constată că, până în prezent, aceste scrisori au fost primite de către reclamant și de către avocatul său, prima la o dată nespecificată și a doua la 25 octombrie 2007. literele au rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alin. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
19980/04
présentée par Alexandru Mihail ZINK
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le
30 juin 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 mai 2004,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Alexandru Mihail Zink, est un ressortissant ayant la
double nationalité roumaine et allemande, né en 1940 et résidant à Ried
‑
Asbach (Allemagne). Il est représenté devant la Cour par M
e
Constantin Amzuță, avocat à Bucarest. Le gouvernement roumain («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent, M.
Răzvan
‑
Horațiu
Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Au cours de l’année 1977, un bien immobilier du requérant fut nationalisé.
Le 17 avril 1997, l’Etat vendit le bien à deux tiers qui y habitaient en tant que locataires («
les acheteurs
»).
a)
Procédure en revendication de l’immeuble
En 1998, le requérant saisit le tribunal de première instance de Făgăraș d’une action en revendication contre la mairie et la société qui administrait les immeubles de l’Etat («
la société
»), afin de se voir restituer le bien.
Par un jugement définitif du 17 novembre 2000, le tribunal fit droit à l’action, constata que la nationalisation avait été illégale et condamna les
parties défenderesses à restituer le bien au requérant.
Le 25 juin 2001, la mairie et le requérant se mirent d’accord sur le fait que la restitution du bien se ferait avant le 1
er
juillet 2001, mais elle n’eut pas lieu.
b)
Procédure en annulation du contrat de vente
Au cours de l’année 2002, le requérant saisit le tribunal de première
instance de Făgăraș d’une action contre la société et les acheteurs, afin d’annuler le contrat de vente.
Par un jugement du 5 décembre 2002, le tribunal rejeta l’action, en retenant que le requérant n’avait pas prouvé que les acheteurs étaient de mauvaise foi lors de la conclusion du contrat de vente.
Ce jugement fut confirmé par des arrêts des 24 juin 2003 du tribunal départemental de Brașov et 10 novembre 2003 de la cour d’appel de Brașov, qui rejetèrent respectivement l’appel et le recours du requérant.
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint d’avoir subi une atteinte à son droit de propriété sur le bien litigieux, en raison du rejet de son action en annulation du contrat de vente.
La Cour note que le 25 janvier 2007 elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement défendeur.
Le 25 avril 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées le
29
mai
2007 à la partie requérante, qui a été invitée à faire parvenir ses
observations en réponse avant le 10 juillet 2007. Aucune suite n’a été donnée à ce courrier.
Par deux lettres recommandées avec avis de réception du
17
octobre
2007, le greffe a attiré l’attention du requérant et de son avocat sur le fait que le délai qui leur était imparti était échu et qu’ils n’en avaient sollicité aucune prolongation. Le greffe a indiqué qu’aux termes de l’article
37 § 1 a) de la Convention, la Cour pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. La Cour relève que ces
lettres ont bien été reçues par le requérant et son avocat, la première à une date non précisée et la deuxième le 25 octobre 2007. La Cour constate qu’à ce
jour ces
lettres sont restées sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la
Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président