CASE OF COTLET AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2010)180 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Cotleț împotriva României (Dociunea nr. 38565/97, hotărârea din 3 iunie 2003, finală la 3 septembrie 2003) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz privesc interferența autorităților închisoare cu dreptul reclamantului la corespondență cu organele Convenției (violații articolului 8) și obstacolul dreptului său de cerere individuală (violație la art. 34) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)180 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Cotleț împotriva României Acest caz se referă la interferența autorităților închisoare cu dreptul reclamantului la corespondență din cauza întârzierilor în transmiterea scrisorilor sale către Comisie, monitorizarea corespondenței sale și neaprovizionarea materialelor necesare pentru corespondența sa cu organele convenției (violații articolului 8). În ceea ce privește întârzierile în transmiterea scrisorilor reclamantului Comisiei între 16 noiembrie 1995 și 20 octombrie 1997 și monitorizarea corespondenței reclamantului înainte de 24 noiembrie 1997, Curtea Europeană a remarcat că cazul a ridicat chestiuni similare cu cazul Petra împotriva României (Rezoluția CM/DH(2007)92). Prin urmare, aceasta a reiterat concluziile sale în cazul Petra, și anume că dispozițiile interne în vigoare la momentul material care a servit de bază pentru interferența nu îndeplineau cerințele unei „legi” în sensul articolului 8, alineatul (1), în sensul că acestea nu au indicat cu claritate rezonabil domeniul de aplicare și modul de exercitare a discreției conferite autorităților închisoare. Curtea Europeană a ajuns la o concluzie similară în ceea ce privește monitorizarea corespondenței reclamantului după 24 noiembrie 1997, având în vedere că ordinul ministrului Justiției nr. 2036/C, pe care ingerenția a fost bazată ulterior, nu a fost publicată. În sfârșit, Curtea Europeană a susținut că nerespectarea obligațiilor statului de a asigura respectarea efectivă a dreptului reclamantului la corespondență, a plicurilor și a ștampilelor pentru corespondența sa cu organele Convenției a fost încălcată de obligațiile pozitive ale statului de a asigura respectarea efectivă a dreptului reclamantului la corespondență. Acest caz se referă, de asemenea, la ingerința în dreptul de cerere individuală al reclamantului (violația articolului 34). În acest sens, Curtea Europeană a remarcat argumentele neconvenționate ale reclamantului că se temea de consecințele de neconsecințe ale deplecției gardienilor de închisoare la corespondența sa cu organele Convenției. De asemenea, a remarcat că, din aceleași motive, reclamantul a refuzat să divulge numele unui deținut care l-a ajutat să posteze scrisorile sale. Pentru Curtea Europeană, astfel de acte de intimidare, combinate cu ingerința în dreptul reclamantului la corespondență, reprezenta o formă ilicită și inacceptabilă de presiune care împiedică exercitarea efectivă a dreptului său de cerere individuală. Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 2 500 EUR 3 300 EUR (mai puțin 920 EUR acordate ca asistență juridică de către Consiliul Europei) 4 880 EUR plătite la 27/11/2003 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli. În circumstanțele cauzei, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Măsuri legislative Guvernul s-a referit inițial la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare în urma hotărârii Curții Europene în cazul Petra, astfel cum se prevede în Rezoluția CM/ResDH(2007)92 (în special Ordonanța de urgență nr. 56/2003 privind drepturile persoanelor care îndeplinesc condamnarea la închisoare, aprobată de Parlament la 7 octombrie 2003). În același timp, guvernul a indicat că, după hotărârea Curții Europene în acest caz, directorul Administrației Naționale de Penitenciare a emis mai multe scrisori circulare care instruiesc personalul de la închisoare în direcția lor de a respecta confidențialitatea corespondenței și cererilor deținute și de a lua diferite măsuri pentru exercitarea efectivă a acestor drepturi (de exemplu, accesul zilnic al deținuților la cutiile de postare, trimiterea corespondenței și răspunsul la cererile semnate, accesul furnizorilor de servicii de postare în interiorul închisorii pentru colectarea corespondenței deținuților. Aceste măsuri au fost inițial bazate pe ordinea Ministerului Justiției nr. 2036/C și, ulterior, pe Ordinul de urgență. Ulterior, guvernul a indicat că ordonanța de urgență nr. 56/2003 a fost abrogată prin Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor, publicată în Jurnalul Oficial Nr. 627 din 20 iulie 2006. Legea nr. 275/2006 garantează deținuții condamnați și deținuții în închisoare confidențialitatea corespondenței și cererilor lor. În conformitate cu această Lege și cu reglementările sale de punere în aplicare, adoptată prin decretul guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006 și publicată în Jurnalul Oficial Nr. 24 din 16 ianuarie 2007, administrația penitenciară este obligată să notifice deținuților drepturile și obligațiile lor. În temeiul Legii nr. 275/2006, corespondența deținuților poate fi deschisă (dar nu citită) în prezența prizonierului, pentru a preveni contrabanda de substanțe și obiecte periculoase. Intercepția, permisă numai dacă există indicații puternice că o infracțiune a fost comisă, poate fi ordonată numai de judecătorul de detenție, care trebuie să demonstreze cauza. Deținutul a cărui corespondență a fost interceptată este informat în mod prompt. În sfârșit, aceste restricții nu pot fi impuse corespondenței cu avocatul deținutului, ONG-urile pentru drepturile omului sau cu instanțe și organizații internaționale. În plus, în temeiul Legii nr. 275/2006, măsurile preconizate anterior de Administrația Națională a Părților pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului la corespondență și la cerere (vezi mai sus) devin obligatorii legale. În același timp, această Lege garantează deținuții neprihăniți dreptul de a primi materiale gratuite pentru corespondența și cererile de la administrația închisorii. În sfârșit, Legea nr. 275/2006 prevede că deținuții pot aplica judecătorului de detenție pentru revizuirea măsurilor luate de administrația penitenciară care afectează exercitarea drepturilor lor. În cazul în care judecătorul de detenție respinge plângerea, deținuții pot apela decizia sa în fața instanței de primă instanță, sub jurisdicția în care este plasată închisoarea. Publicarea și diseminarea Traducerea hotărârii Curții Europene a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 422 din 19 mai 2005 și pe site-ul Curții Înalte de Casare și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp În plus, hotărârea a fost transmisă tuturor unităților de închisoare din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarilor. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)180

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Cotleț against Romania

(Application No. 38565/97, judgment of 3 June 2003, final on 3 September 2003)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern prison authorities’ interference with the applicant’s right to correspondence with the Convention organs (violations of Article 8) and the hindrance of his right of individual application (violation of Article 34) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)180

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Cotleț against Romania

Introductory case summary

This case concerns prison authorities’ interference with the applicant’s right to correspondence on account of delays in forwarding his letters to the Commission, monitoring of his correspondence and failure to provide materials required for his correspondence with the Convention organs (violations of Article 8).

As regards the delays in forwarding the applicant’s letters to the Commission between 16

November 1995 and 20 October 1997 and the monitoring of the applicant’s correspondence prior to 24

November 1997, the European Court noted that the case raised issues similar to the case of Petra against Romania

(Resolution CM/DH(2007)92). It therefore reiterated its findings in the case of Petra, namely that the domestic provisions in force at the material time which had served as basis for the interference did not meet the requirements of a “law” within the meaning of Article 8, paragraph 1 in that they did not indicate with reasonable clarity the scope and manner of exercise of the discretion conferred on the prison authorities.

The European Court reached a similar conclusion as regards the monitoring of the applicant’s correspondence after 24

November 1997, given that the order of the Minister of Justice No. 2036/C, upon which the interference was based thereafter, had not been published.

Lastly, the European Court held that the failure of the prison authorities to provide the applicant with paper, envelopes and stamps for his correspondence with the Convention organs was in breach of the state’s positive obligations to ensure an effective respect of the applicant’s right to correspondence.

This case also concerns interference with the applicant’s right of individual application (violation of Article

34). In this connection, the European Court noted the applicant’s undisputed submissions that he feared the consequences of the prison wardens’ displeasence at his correspondence with the Convention organs. It further noted that, for the same reasons, the applicant refused to disclose the name of an inmate who had helped him post his letters. For the European Court such acts of intimidation, combined with the interferences with the applicant’s right to correspondence, represented an illicit and unacceptable form of pressure hindering the effective exercise of his right of individual application.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

2 500 EUR

3 300 EUR (less 920 EUR granted as legal aid by the Council of Europe)

4 880 EUR

Paid on 27/11/2003

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses. In the circumstances of the case, no other individual measure appears necessary.

II.

General measures

Legislative measures

The government initially referred to the measures that had been taken to avoid new, similar violations following the judgment of the European Court in the case of Petra, as set out in Resolution CM/ResDH(2007)92 (in particular, the Emergency Ordinance No. 56/2003 regarding the rights of persons serving prison sentences, approved by the Parliament on 7

October 2003).

At the same time, the government indicated that after the judgment of the European Court in the present case, the director of the National Prisons Administration issued several circular letters instructing the prison staff under their direction to respect the confidentiality of prisoners’ correspondence and petitions and to take various measures for the effective exercise of these rights (e.g. daily access of the prisoners to mail boxes, remittal of the correspondence and reply to petitions under signature, access of the mail service providers inside prisons to collect the prisoners’ correspondence). These measures were initially based on the order of the Ministry of Justice No. 2036/C and, subsequently, on the Emergency Ordinance.

Subsequently, the government indicated that Emergency Ordinance No. 56/2003 was repealed by Law No.

275/2006 on the execution of sentences, published in the

Official Journal

No. 627 of 20 July 2006. Law No. 275/2006 guarantees convicted prisoners and remand prisoners the confidentiality of their correspondence and petitions. Under this Law and its implementing regulations, enacted by the government’s decree No. 1897 of 21

December 2006 and published in the

Official Journal

No. 24 of 16 January 2007, the prison administration is obliged to notify the prisoners of their rights and obligations.

Under Law No. 275/2006, prisoners’ correspondence may be opened (but not read) in the presence of the prisoner, in order to prevent the smuggling in of dangerous substances and objects. Interception, allowed only if there are strong indications that an offence has been committed, may be ordered only by the detention judge, who must show cause. The prisoner whose correspondence has been intercepted is promptly informed thereof. Lastly, such restrictions cannot be imposed on the correspondence with prisoners’ legal counsel, human rights NGOs or international courts and organisations.

Moreover, under Law No. 275/2006, the measures previously ordered by the National Prisons Administration to ensure the effective exercise of the right to correspondence and petition (see above) become legally binding. At the same time, this Law guarantees destitute prisoners the right to receive free materials for their correspondence and petitions from the prison’s administration.

Finally, Law No. 275/2006 provides that prisoners may apply to the detention judge for review of measures taken by the prison administration affecting the exercise of their rights. If the detention judge dismisses the complaint, prisoners may appeal his decision before the court of first instance under the jurisdiction of which the prison is placed.

Publication and dissemination

The translation of judgment of the European Court was published in the

Official Journal

No. 422 of 19

May

2005 and on the website of the High Court of cassation and justice (

http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp

)

.

In addition, the judgment was sent to all the prison units under the National Prison Administration.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies