AFFAIRE IOSIF ET AUTRES CONTRE LA ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE IOSIF ET AUTRES CONTRE LA ROUMANIE (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)254 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Iosif și alții împotriva României (Recherche n 10443/03, Hotărârea din 20 decembrie 2007, definitivă la 20 martie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește lipsa accesului la o instanță din cauza valorii excesive a cauțiunii necesare pentru a sesiza tribunalele cu privire la o acțiune în anulare a unei chitanțe [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)254 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Iosif și alții împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza respingerii acțiunii lor de către instanțele interne, în 2003, pentru neîndeplinirea unei cauțiuni de aproape 134 000 EUR pentru introducerea acțiunii (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). În cazul în care un stat membru consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Curtea Europeană a luat act de faptul că obligația de plată a unei cauțiuni excesiv de ridicate pentru a putea introduce acțiunea în cauză a privat reclamanții de posibilitatea de a fi examinați de fondul cauzei lor (§60 din hotărârea din 24 iunie). 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plătit la 27/06/2008 (în condiții care par a fi acceptate de solicitanți) b) Măsuri individuale la art. 322 alineatul (2) din Codul de procedură civilă din România prevede posibilitatea redeschiderii procedurilor civile în cauzele pentru care Curtea Europeană a constatat o încălcare a Convenției. În plus, Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. În aceste circumstanțe, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale Dispoziția privind ordonanța de urgență a guvernului n 51/1998 care prevedea obligația de a plăti o cauțiune fixă pentru a introduce o acțiune împotriva executării forțate a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 39 din 29/01/2004. Guvernul României a indicat că această dispoziție nu mai este în vigoare. De acum înainte, contestațiile împotriva executării forțate în cazuri similare cu cele din prezenta cauză sunt reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă, introducerea unei acțiuni împotriva executării forțate nu necesită cauțiune. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.