AFFAIRE MACOVEI ET AUTRES CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)21 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Macovei și alții împotriva României (Recherche n 5048/02, Hotărârea din 21 iunie 2007, definitivă la 21 septembrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la absența unei anchete efective privind acuzațiile de violență ale reclamanților de către terți în 1998 (încălcarea procedurii prevăzute la art. 3) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)21 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Macovei și alții împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la lipsa unei anchete efective cu privire la violența pe care au comis-o reclamanții de azil din partea vecinilor lor în timpul unui conflict din 1998 (încălcarea procedurii prevăzute la art. 3). Reclamanții au depus o plângere penală pentru tentativă de omor și rănire gravă, prin descrierea violenței la care au fost supuși. Cu toate acestea, autoritățile române au refuzat să dea în judecată agresorii din perspectiva tentativei de omor și au solicitat depunerea unei noi plângeri pentru rănire ca condiție pentru trimiterea agresorilor în fața instanței (decizii pronunțate între 1999 și 2002). Curtea a remarcat că, prin urmare, autoritățile au determinat reclamanții să renunțe la plângerea lor inițială sau să o modifice.

În plus, Parchetul ignorase caracterul pârât al afirmațiilor reclamanților care rezultă din realitatea necontestate a vătămărilor menționate în certificatele medicale. Curtea a observat, de asemenea, că, la momentul faptelor, nu era posibil să se conteste o decizie de nelocalizare a Parchetului în fața unei instanțe. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total 000 EUR 100 EUR 100 EUR Plata la 22/01/2008 (reclamanții au renunțat la dobândă (suma minimă)) b) Măsuri individuale Reclamanții au putut solicita redeschiderea procedurii în temeiul articolului 408 Codul de procedură penală. Curtea Europeană a acordat, de asemenea, unuia dintre reclamanți o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral, în timp ce celălalt reclamant nu a prezentat nicio cerere în acest sens.

În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Curtea Europeană a constatat că Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 281 din 26/06/2003, care a introdus art. 278 în Codul de procedură penală (în vigoare de la 1.1.1/2004). Acest articol permite oricărei persoane ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o hotărâre de nejudiciare pronunțată de un procuror, să sesizeze o instanță care va fi competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Hotărârea Tribunalului trebuie să se bazeze pe elementele dosarului și pe orice alt element de probă care îi este prezentat în scris. În ceea ce privește deficiențele anchetei efectuate de procuror, acest aspect este examinat în cauzele Filip (4124/02) și Hussain (12338/02).

III. Concluziile Curții Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)21 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Macovei et autres contre Roumanie (Requête n o 5048/02, arrêt du 21 juin 2007, définitif le 21 septembre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’absence d’enquête effective sur les allégations de violences infligées aux requérants par des tiers en 1998 (violation procédurale de l’article 3) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)21 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Macovei et autres contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne l’absence d’enquête effective sur les violences que les requérants ont subies de la part de leurs voisins lors d’un conflit en 1998 (violation procédurale de l’article 3). Les requérants ont saisi le parquet d’une plainte pénale pour tentative d’homicide et blessures graves, en décrivant la violence à laquelle ils avaient été soumis. Cependant, les autorités roumaines ont refusé de poursuivre les agresseurs sous l’angle de la tentative d’homicide et ont exigé le dépôt d’une nouvelle plainte pour coups et blessures comme condition du renvoi des agresseurs devant le tribunal (décisions rendues entre 1999 et 2002). La Cour a noté qu’en procédant ainsi, les autorités avaient incité les requérants à renoncer à leur plainte initiale ou à la modifier.

De plus, le parquet avait ignoré le caractère défendable des allégations des requérants lequel résultait de la réalité non contestée des lésions mentionnées sur les certificats médicaux. La Cour a également observé qu’à l’époque des faits il n’était pas possible de contester une décision de non ‑ lieu du parquet devant un tribunal. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 3 000 EUR 100 EUR 3 100 EUR Payé le 22/01/2008 (les requérants ont renoncé aux intérêts (somme minime)) b) Mesures individuelles Les requérants ont pu demander la réouverture de la procédure en vertu de l’article 408 1 du Code de procédure pénale.

La Cour européenne a également alloué à l’un des requérants une satisfaction équitable au titre du préjudice moral alors que l’autre requérant n’a soumis aucune demande à ce titre. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales La Cour européenne a relevé que le Code de procédure pénale avait été amendé par la loi n o 281 du 26/06/2003 qui a introduit l’article 278 1 au Code de procédure pénale (en vigueur depuis le 01/01/2004). Cet article permet à toute personne dont les intérêts légitimes ont été lésés par une décision de non-lieu rendue par un procureur, de saisir un tribunal qui sera compétent pour trancher l’affaire en première instance.

La décision du tribunal doit être basée sur les éléments du dossier et sur tout nouvel élément de preuve qui lui est soumis par écrit. En ce qui concerne les déficiences de l’enquête menée par le procureur, cet aspect est examiné dans le cadre des affaires Filip (41124/02) et Hussain (12338/02). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres