Weissman și alții împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011)249 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Weissman și alții împotriva României (Recherche n 63945/00, Hotărârea din 24 mai 2006, definitivă la 23 octombrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la lipsa accesului la o instanță și la dreptul la respectarea bunurilor reclamanților [art. 6 alineatul (1) și art. 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 249 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Weissman și alții împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza costurilor ridicate de justiție impuse pentru introducerea unei acțiuni (încălcarea art. 6§1). A c ț i un ea solicitan ț ilor de rambursare a chiriilor încasate de la c o n d i ț ii lor lor de la l . În anul 2000, instan ț ele interne au anulat c o n d i ț ii le pe motiv că in t e r e n ț ii nu erau achitați de drepturile de timbru impuse pentru introducerea unei astfel de a c ț i uni. Curtea Europeană a considerat că suma în cauză (adică echivalentul a 323 264 EUR), calculat pe baza unui procent fix, stabilit prin lege, din suma care constituie obiectul litigiului nu era justificat de circumstanțele speciale ale cauzei sau de situația financiară a reclamanților.

Având în vedere suma mare solicitată reclamanților pentru a-și putea introduce acțiunea, aceștia din urmă au trebuit în mod implicit să renunțe la aceasta, ceea ce le-a lipsit dreptul de a-și face auzită cauza de către o instanță. Curtea Europeană a arătat, de asemenea, că, în temeiul Legii privind drepturile de timbru (Legea nr. 146/1997), în vigoare la data faptelor, putea fi acordate scutiri de către ministrul de finanțe care era parte la aceste proceduri, fără posibilitatea unei căi de atac judiciare.

În ceea ce privește dreptul de a respecta bunurile reclamanților, care rezultă din posibilitatea de a-și exercita creanța cu privire la restituirea chiriei încasate de către instanele interne (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1) 1. În această privință, fără a specula cu privire la ceea ce ar fi fost la termen a cererii de rambursare a reclamanților în cazul în care ar fi fost examinată pe fond, Curtea a considerat că reclamanții ar putea pretinde că au o speranță legitimă În conformitate cu dispozițiile Codului civil și ale jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, cel puțin parțial, anularea acțiunii pentru neplata dreptului de timbru a eliminat în practică orice șansă pentru persoanele fizice de a obține rambursarea chiriei.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli Total 000 EUR Plata la 17/04/2007 (în condiții care par a fi acceptate de solicitanți) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat în comun reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material cauzat de absența de a-și exploata clădirea prin intermediul statului. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Măsurile generale luate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția finală CM/ResDH(2011)24 adoptată în cauza Iorga împotriva României (hotărârea din 25/01/2007).

III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)249 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Weissman et autres contre Roumanie (Requête n o 63945/00, arrêt du 24 mai 2006, définitif le 23 octobre 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le défaut d’accès à un tribunal et l’atteinte au droit au respect des biens des requérants (violations de l’article 6, paragraphe 1, et article 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)249 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Weissman et autres contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la violation du droit d’accès des requérants à un tribunal en raison de frais de justice élevés requis pour l’introduction d’une action (violation de l’article 6§1). L’action des requérants en remboursement des loyers perçus sur leur immeuble par l’Etat a été annulée, en 2000, par les juridictions internes, au motif que les requérants ne s’étaient pas acquittés des droits de timbre requis pour l’introduction d’une telle action. La Cour européenne a estimé que le montant en question (à savoir l’équivalent de 323 264 EUR), calculé sur la base d’un pourcentage fixe, établi par la loi, de la somme constituant l’objet du litige n’était pas justifié par les circonstances particulières de l’affaire ou par la situation financière des requérants.

Etant donné le montant élevé réclamé aux requérants pour pouvoir introduire leur action, ces derniers ont dû implicitement y renoncer ce qui les a privés du droit de faire entendre leur cause par un tribunal. La Cour européenne a également relevé qu’en vertu de la loi sur les droits de timbre (loi n o 146/1997), en vigueur au moment des faits, des exemptions pouvaient être octroyées par le Ministre des Finances qui était partie à ces procédures, sans possibilité de recours judiciaire.

L’affaire concerne également l’atteinte au droit au respect des biens des requérants, découlant de l’impossibilité de faire valoir leur créance relative à la restitution des loyers encaissés par l’Etat devant les juridictions internes (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). A cet égard, sans spéculer sur ce qu’eût été l’issue de la demande en remboursement des requérants si elle avait été examinée sur le fond, la Cour a estimé que les requérants pouvaient prétendre avoir une « espérance légitime » de voir concrétiser, au moins en partie, leur créance, conformément aux dispositions du Code civil et de la jurisprudence de la Cour suprême de justice. Or, l’annulation de l’action pour défaut de paiement du droit de timbre a supprimé en pratique toute chance pour les requérants d’obtenir le remboursement des loyers litigieux.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 40 000 EUR - - 40 000 EUR Payé le 17/04/2007 (dans des conditions qui semblent être acceptées par les requérants) b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé conjointement aux requérants une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel résultant de l’absence d’indemnisation pour l’exploitation de leur immeuble par l’Etat. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales Les mesures générales prises par les autorités roumaines sont présentées dans la Résolution finale CM/ResDH(2011)24 adoptée dans l’affaire Iorga contre Roumanie (arrêt du 25/01/2007).

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.